vineri, 22 aprilie 2016

CRONICĂ DE CENACLU/ Risipind poezia printre degete

Poeta Anca Şerban Gaiu a deschis seara prin prezentarea unor date biografice ale scriitorului Mihail Sebastian, un autor apropiat sufletului său, referindu-se, în mod special, la romanul "Accidentul" - "o carte cu descrieri ale Bucureştiului de odinioară foarte bine realizate. O scriitură compresivă care nu este o capodoperă - dar este, cu certitudine, un roman ce-ţi merge la suflet."
De la ferestrele unei camere cât un cer întunecat/ Se lipise un nor şi ploua cu fulgere,/ Mai încolo soarele se juca prins în mâinile unui copil;/ O ţeavă de eşapament şi încă o ţeavă de eşapament,/ O pădure de ţevi de eşapament cântau mirosind a fum;/ Pe caldarâm un om îşi picura încet sufletul,/ Atunci copilul speriat scăpă soarele din mâini care se sparse,/ Şi în camera cu ferestre mari care tocmai se deschideau năvăli fumul.
(Erma Albu - Urbană)
Erma Albu (pseudonim) a citit douăsprezece texte, în care se vede cum raţiunea cu simţirea/trăirea nu se armonizează într-o formă poematică fericită pentru a sprijini demersul poetic al autoarei, fapt care a determinat o dispută mai mult sau mai puţin principială - unii participanţi, într-un acces de zel neînţeles, împingând comentariul până la criticarea atitudinii protagonistei şi mai puţin a valorii/calităţii literare a textelor.
Anca Şerban Gaiu: „Nişte gânduri unde se vede o anume gingăşie şi care, accidental, sunt puse în formă de poem.”
Marius Grama: "Îi scapă poezia printre degete, risipind-o; pare a nu se lua în serios; are şi dezacorduri care dezamăgesc."
Andrei Velea: "Încercări de poezie; progresul în poezie înseamnă să te confrunţi cu critica şi nu să ţii textele în sertar."
Stela Iorga: „Nu are motivaţie interioară serioasă şi nici sclipirea necesară poeziei; nu are coerenţă în mesajul ideatic; să aibă o minimă cenzură literară, estetică, ideatică.”
Costel Crângan: „Nu creează stare; n-am simţit imaginile propuse; să şlefuiască textul până va căpăta acel inefabil specific poeziei.”
Victor Cilincă: „Mă sperie când văd cum cuiva îi iese ceva genial din întâmplare şi aproape inconştient; textele nu au emoţia comunicării fireşti; se vede dorinţa de a scrie.”
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Costel Crângan.
Ion Avram

vineri, 15 aprilie 2016

CRONICĂ DE CENACLU/ „Filosofie, sociologie şi poezie”

Vinerea trecută, Andrei Velea a găsit de cuviinţă să ne prezinte una din cărţile lui de suflet - „Revolta maselor”, de José Ortega y Gasset; carte care l-a inspirat să scrie un ciclu de poeme cu titlul „Omul vag”.
„cu dinţii drept compostor şi pleoapele ştergând parbrizul,/ omul vag nu aşteaptă un autobuz, ci se aşteaptă pe sine./ în purgatoriul ad-hoc,/ omul vag sparge seminţe/ cojile sar din el ca paietele dintr-o combină”. (omul autobuz, Andrei Velea)
Marius Grama a văzut grupajul acum, dar şi într-o altă lectură mai veche cu câţiva ani, ca „un exerciţiu, o joacă inteligentă cu omul vag, din care nu iese un personaj conturat, există dezgustul autorului care-şi distruge personajul, nu-l construieşte”. Ana-Maria Cheşcă a rămas surprinsă de transpunerea ideilor din „Revolta maselor” în poeme şi i-a plăcut, a văzut talent. Octavian Miclescu, referindu-se la romanul Timpul ezitărilor a trecut, a spus că Andrei Velea „s-a născut pentru revolta socială, a găsit forma potrivită pentru omul vag, îi fac bine aglomerările în text, forţa descrierilor”. Anca Şerban-Gaiu a făcut comparaţie cu un alt grupaj, Lolita, spunând că de data aceasta autorul nu este implicat afectiv „în această găselniţă, pare a fi un eseu cu tente lirice vagi”.
Simona Toma
P.S. Astăzi, pe la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului „Viaţa liberă”, ne citeşte Erma Albu.