vineri, 6 iulie 2018

Cronică de cenaclu: Fericirea+omul vag=LOVE


Inspirat de Jose Ortega Y Gasset și „Revolta maselor”, Andrei Velea a început să scrie încă din perioada facultății despre „omul vag”, personaj care capătă contur, în scurt timp, într-un volum. Ca să îl mențină proaspăt și actual, autorul l-a reconfigurat, reașezat, apretat și prezentat pe „omul vag revizitat” în varianta 2018. Un personaj dizgrațios, grotesc, vulgar, care, la fel de bine, în unele poeme, poate fi demn de compasiune și chiar de empatia cititorului.
 
Octavian Miclescu: „Omul vag arată diferit în aceste texte. În cele vechi aspectul politic nu era la fel de pregnant - nu știu încă dacă este de bine sau de rău. Am impresia că îl duci uneori prea în mocirla societății pe omul vag și nu trebuie să riști să dai impresia că autorul își tratează personajul cu superioritate. Trebuie să diversifici puțin recuzita omului vag (prea des îl vedem scuipând coji de semințe, la bere).”
 
Anca Șerban Gaiu: „În acest grupaj se văd și lecturile numeroase și solide ale autorului. Desface lumea în bucăți și o reconstruiește. Diferența dintre poeme o face faptul că în unele există mai multă transfigurare și în altele mai puțină.”
 
Iulian Mardar: „Am avut impresia că ascult o proză poetică despre omul de condiție joasă. Se simte că nu are niciun fel de milă față de omul vag. Autorul e dezamăgit de el.”
 
Cezar Amariei: „Omul vag este ușor de identificat ca specie. Cred că ar putea fi dezvoltată această nișă - ideea de om vag poate fi regăsită pe orice palier, e păcat să rămână într-o zonă suburbană. Autorul creează imagini de o valoare excepțională. Are un crescendo. Reușește să aibă umor, nu doar să fie ironic.”
 
Iulian Grigoriu: „Ce mă intrigă cumva este statutul ambiguu al omului vag. Nu reușesc să îl localizez. În unele poeme mă simt solidar, mă regăsesc în lehamitea lui (această atitudine a autorului față de subiect este doar un element secundar). La un moment dat, însă, nu mai este nici un alter ego, nu îmi identific nici afinități și nu mai văd dacă există o coerență a acestui concept poetic. ”
 
Victor Cilincă: „E polemic, se vede că scrie cu plăcere, dar, de data aceasta, este cam grăbit și pierde muzicalitatea.”
 
Astăzi, la sediul cotidianului Viața Liberă, ne vom reîntâlni de la orele 18,30 pentru a-l asculta pe subsemnatul. 
Marius Grama

vineri, 22 iunie 2018

Cenaclul Noduri și Semne, la "Axis Libri"




Una dintre cele mai intense ediţii ale Festivalului Internaţional al Cărţii "Axis libri", organizat de Biblioteca "V.A.Urechia" Galaţi, ajuns la zecea ediţie, sub patronajul Ministerului Culturii şi Identităţii naţionale, i-a avut în prim plan şi pe câţiva dintre membrii actuali sau mai vechi, unii revenind de curând, ai cenaclului nostru.
Ziua de vârf a fost sâmbătă, 16 iunie, când la momentul organizat de către Editura "Eikon", prin Valentin Ajder, editorul şi directorul, nu mai puţin de trei membri ai cenaclului, dar şi alţi gălăţeni, şi-au lansat cărţile apărute la editura care s-a mutat de câţiva ani de la Cluj-Napoca la Bucureşti: Stela Iorga, cu volumul de poeme "Fecioara de fier", Marius Chiru, cu un roman nonconformist de debut, "Morgen", Iulian Grigoriu, cu un studiu excepţional: "Wittgenstein. Prolegomene pentru o filosofie a matematicii". La acelaşi eveniment şi-au mai lansat cărţile Ivan Ivlampie şi Sterian Vicol, primul cu o traducere din Lev Şestov, "Filosofia existenţialistă a lui Kierkegaard", al doilea cu un omagiu adus nu numai lui Femios şi lui Omar Khayam, ci şi lui însuşi, poetul ajungând la frumoasa şi venerabila vârstă de 75 de ani: "Catrine şi catrene". Despre Stela Iorga au vorbit numai de bine Iulian Grigoriu, editorul, dar mai ales unul dintre invitaţii speciali ai festivalului, cărturarul şi eseistul Christian Crăciun, care a subliniat că a descoperit unul dintre marii poeţi contemporani ai României: Stela Iorga.
Adi Secară, care a avut lansarea "porţii (lui) turceşti" duminică, observa cândva că Stela Iorga este o căutătoare, şi de alt sine, altă moarte, altă veşnicie, se strecoară printre blesteme, vrăji, păsări, cuiburi, certitudini, întrebări fără răspuns, mutaţii, între lumi mari şi mici caută, totuşi, limba mântuitoare, a îngerilor sau nu, din care traduce un poem intitulat chiar "limba îngerească": "nimeni nu te aude, deși te zbați într-un fir de ață/ fină de tot așa atârni de ceruri și de cetele îngerești/ zilnic mergi la școala de îngerească și înveți limba lor/ pe pământ nimeni nu te mai bagă în seamă/ cum stai izolat în colțul tău/ mic păianjen cu cruce pe spate/ lumea râde lumea plânge/ rămâne doar mâna milostivă a Domnului care te ridică din colțul tău/ și te aruncă în lume".
Miercuri îşi lansase şi Ioan Gh. Tofan, pentru a patra oară, romanul "Pe malul de lut al fluviului", iar în prima zi a festivalului, în tandem cu poeta basabeancă Liuba Liubastra Botezatu, formată însă la şcoală gălăţeană, Gabriel Gherbăluţă şi-a lansat volumul de poeme "Ziua în care mor apele", o nouă confirmare a talentului său, după cum au remarcat Zanfir Ilie, moderatorul lansării, şi a.g.secară.
Astăzi revenim la obişnuitele şedinţe de cenaclu, la ora 18.30, la sediul "Vieţii libere". 
Noduri și Semne