Despre Iliada, cu Homer la un ceai

"Si asa s-a risipit o generatie de barbati ca frunzele in urma furtunii." A zis el sorbind din cana metalica. Si-a implut din nou deschizand termosul  cumparat de la Armata Salvarii. A zambit asa cum numai adevaratii poeti stiu sa zambeasca. A mai dat o pagina la e book readerul meu si a mai cautat un pic pe you tube.
   Cica era orb. Cel putin asa mi-au zis mai de mult. Cica era orb si de asta ar fi vazut atat de bine in sufletul omului. Hm...ca si cum numai orbii pot citii barbati in baietii ce stau intinsi pe plaja bosforului.
 "Da baiete, fiu de baiat ce niciodata nu si-a manat carul pe campul lui Marte...inca mai gasesc uneori pe Ahile mahnit la corabiile sale. Are burta si parul alb dar inca mai are vigoarea de a se arunca in lupta. Doar ca nu o face. Zice ca lumea e schimbata iar fii Ahaiei nu mai sunt acolo. Nici troienilor nu le-au mai venit aliatii traci si lidieni, au ramas blocati la granita ca niste imigranti oarecare. Inca ma mai intalnesc cu Elena, frumoasa. Ea  de a pornit toata tevatura. O vizitez in casa regelui sau din Italia, acolo unde a fugit dupa un nou Paris mai cu bani si care nu o bate de atata dragoste. Un oarecare cu apartament modest de la balconul caruia ea mai viseaza zidurile inalte.
 Da baiete, fiu de baiat ..." A zambit trist cum numai adevaratii poeti stiu sa zambeasca si a mai sorbit din cana mea cazona de inox. Gasise ce cauta pe you tube.
  Vocile au inceput sa umple cabina mea iar el s-a ridicat ca Hector in fata dusmanilor troiei si s-a aruncat in batalia Ebook readerului meu lasand sa ascult vocile asa cum se auzeau cand barbatii inca-si mai infigeu lancea in piepturile dusmanilor lor.

Omul mecanic

             Vinerea trecută, Paul Berenștain a demonstrat încă o dată că poate scrie un text fără sughițuri și alte poticneli involuntare. Iată concluziile colegilor prezenți la ședința de cenaclu !

"Cumpătat în frază, fără zorzoane căutate. Merge pe contrastul între conținutul voit monoton al celei mai mari părți a povestirii și finalul surprinzător, chiar cu tentă umorist-filosofică, care cultivă paradoxul: la o existență banală este de preferat ORICE surpriză! Chiar cu dilema dacă să alegi între moarte și betegire. Realism de calitate (pasajul mi-a amintit de unul din "Sonata Kreutzer"): personajul este deranjat nu că a fost rănit, ci că nu va ajunge la serviciul banal. Umor englezesc, dar numele anglo-saxone nu au nicio justificare: acțiunea se putea petrece la noi, fără să mă trimită la vreo pastișă. " (Victor Cilincă)

"Text ușurel, aburos, cursiv, nu ridică nici o problemă metafizică, curge bine, mi-aș fi dorit mai multă tensiune și mai puțină anticipare a finalului. Text miză fără mari expectații, mai trebuie lucrat pe mesaj."(Stela Iorga)

"O atenționare subtilă că omul a devenit robotizat acaparat de monotonia vieții de zi cu zi." (Ana Maria Panagatos)

"M-au deranjat stările meditative. Narațiunea transparentă m-a făcut să nu mă apropii de pesonaje. O înșiruire care lucrează în favoarea monotoniei voite din text."(Radu Dragomir)

"Text bine scris din care se poate realiza un film. Chiar dacă este o rutină impusă, am văzut multă mișcare. Sfîrșitul subliniază motivul trist al povestirii."(Gelu Ghemiș)

                                                                                                            Simona Toma

Astăzi citește Radu Dragomir. Vă așteptăm la cenaclu în același loc, adică la "Viața Liberă" unde avem răcoare, la aceeași oră, adică pe la 18.00.