CRONICĂ DE CENACLU: Încifrarea - atitudine, metodă sau stil?

în geam am o floare/ şi vecinii uită să ajungă acasă/ o floare o floare care creşte/ şi care nu poate fi ocolită/ este aşezată în poziţia aceea/ din care nu se mai vede nimic/ pe undeva lumânările decorative suferă/ cărţile şi vişinata se simt date la o parte// o floare în geam am o floare/ cu frunze lucioase neobişnuite/ şi din ea se respiră până la sufocare/ o floare. o floare (Matei Leonard – am o floare)

Matei Leonard s-a bucurat de o prezenţă deosebită: 18 membri ai cenaclului, unii dintre ei veniţi tocmai din diaspora.

Comentariile au fost pe măsură şi cuprinzătoare. Iată:

„Poeme cu mesaj încifrat care te introduc, mai degrabă, în starea de poezie, decât în conţinutul lor.” (Anca Şerban Gaiu)
„Îmi amintesc că am citit un volum de versuri foarte reuşit al lui Matei Leonard; din grupul prezentat în seara aceasta, doar un poem pare mai reuşit – cel intitulat «Aici se cuvenea să fie gard» - restul par scrise prea dintr-o bucată, fără să se ia, parcă, în serios.” (Tatiana Nona Ciofu)
„Poeme marcate de o uşoară emfază şi teribilism liric redate, poate, cu prea multă detaşare şi prea mult joc, tributare postmodernismului care nu vrea să-şi asume un tragism clasic ori trăiri extreme.” (Stela Iorga)
„Faptul că a creat o anumită stare este ceva firesc pentru Matei Leonard; este în stilul său clasic cu care ne-a obişnuit – de data aceasta, chiar mai reuşit; ciudăţenia elementelor creează starea, atmosfera.” (Andrei Velea)  
„Are calitatea de a privi cu lupa şi... are muzicalitate.” (Carmen Neacşu)
„Riscă foarte mult încercând să încifreze exagerat mesajul; nu mai ajungi să vezi clar expunerea; se vede că a tras de un nonconformism ce aminteşte de suprarealism.” (Octavian Miclescu)
„Îmbinarea între cotidian şi lumea naturală transmite o conexiune între vechi şi nou, între interior şi exterior, între vis şi realitate.” (Ioana Andrada Tudorie)
„Are versuri care şochează prin trimiterea la o realitate neobişnuită, lipsită de sens; are şi zone mai diluate.” (Cristina Dobreanu)
„Vrea să pară cât mai simplu, cât mai nuanţat; pare a fi elegant fără să-i pese; poemele sunt simpluţe, nu dau starea de poezie.” (Radu Vartolomei)
„O poezie destul de încifrată care te obligă să o reciteşti.” (Ioan Gh. Tofan)

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, va citi poeta Stela Iorga. 

Ion Avram

CRONICĂ DE CENACLU: Cu monotonia extazului despre mireasma luminii

Cristina Dobreanu a prezentat o lucrare de cinci pagini, referitoare la cartea poetului Nicolae Ionel, Mireasma luminii - lucrare care a fost catalogată de unii drept cronică sau recenzie, iar de alţii - drept eseu sau analiză complexă. Însăşi autoarea s-a referit la lucrarea sa ca la o cronică de carte. Acest exerciţiu a dezvăluit o faţetă nesurprinzătoare a Cristinei Dobreanu - dacă ţinem seama de faptul că ea ne-a obişnuit cu intervenţii, de obicei, negativiste până la un anume soi de duritate, atitudine care i-a atras oprobriul unor colegi de cenaclu, aşa cum se va observa şi spicuind din comentariile serii:

„Text excesiv de lung. Nu ştiu dacă se justifică efortul de a se raporta la o carte ce pare destul de subţirică. Titlul Monotonia extazului este mai bun chiar decât titlul cărţii recenzate.” (Victor Cilincă)
„Nu găseşte tonul potrivit. Ar fi trebuit să concluzioneze unde să-l aşeze pe poet şi... există aici şi un puişor de aroganţă.” (a.g. secară)
„În câteva locuri a surprins poezia din cartea lui Nicolae Ionel; refuză viziunea poetică; vine cu nişte prejudecăţi; are concluziile deja pregătite; propune propria viziune, nu încearcă să intre în logica autorului.” (Andrei Velea)
„Mi se pare un truc foarte ieftin prin care ni se livrează nişte adevăruri, exprimându-se prin acel noi ce ne sugerează că pare a nu-şi asuma lucrarea.” (Anca Şerban Gaiu)
„Exigentă, ea ne comunică dezamăgirea într-un mod nuanţat şi argumentativ; exemplele date, din poezie, mi se par convingătoare şi mă ajută să îmi formez o părere despre autorul respectiv.” (Diana Balmuş)
„Textul este scris într-un mod şcolăresc; nu înţeleg mesajul.” (Simona Toma)
„Multe locuri explicative şi repetitive, nu este critică, este doar o impresie apropo de nereuşita volumului ori reuşita parţială faţă de intenţia reală a autorului; o analiză a preferinţelor ei proprii, prin propriul orizont de aşteptare - ori, trebuia detaşare, o mică analiză adevărată.” (Stela Iorga)

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Leonard Matei.

A consemnat Ion Avram