CRONICĂ DE CENACLU/ ”Salcâmul lui Chioru”

Vinerea trecută, ne-am început seara cu "Don Quijote de la Mancha" al lui Cervantes, propus de Ion Avram, care a spus că romanul reprezintă un omagiu adus capacităţii omului de a fantaza, visul suprem fiind de a visa însăşi visarea şi creatorul.

În continuare, Costel Crângan ne-a citit un fragment de proză numit "Salcâmul lui Chioru", despre care Ioan Gh. Tofan spune că are un final imprevizibil. Ion Avram crede că acest prim capitol pare a fi o poveste de sine stătătoare, întreagă şi rotundă. Autorul dovedeşte că are conştiinţa şi ştiinţa textului. De asemenea, creează atmosferă, iar sugestia de magie neagră incită cititorul. Marius Grama întrevede o poveste coerentă, după lecturarea căreia rămâi cu o idee clară. El apreciază faptul că autorul nu pică în păcatul de a întinde artificial fragmentele. Materialul este penetrant, compus din cuvinte simple şi elocvent. Stela Iorga e de părere că ideea exorcizării răului în lume este foarte bine prinsă în text. Această expulzare metaforică este graduală, fină şi anticipată. Dintr-o perspectivă cosmică, salcâmul incubează mai multe drame, devenind astfel un simbol. Adnotările în latină nu slujesc textului, ci par a trăda un soi de nesiguranţă. Comentariile auctoriale sunt redundante, încărcând fără scop textul. Simona Toma observă neconcordanţe la nivelul logicii ideilor şi curgerii acestora şi spune că ar prefera un limbaj mai natural. Liviu Cocei conchide seara, adăugând faptul că dictonul poate fi păstrat atâta timp cât are în sine o încărcătură semantică.

Astăzi, începând cu ora 18:00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Marius Grama, iar flash-ul literar va fi prezentat de Paul Budeanu. 

Sabina Penciu

CRONICĂ DE CENACLU/ Risipind poezia printre degete

Poeta Anca Şerban Gaiu a deschis seara prin prezentarea unor date biografice ale scriitorului Mihail Sebastian, un autor apropiat sufletului său, referindu-se, în mod special, la romanul "Accidentul" - "o carte cu descrieri ale Bucureştiului de odinioară foarte bine realizate. O scriitură compresivă care nu este o capodoperă - dar este, cu certitudine, un roman ce-ţi merge la suflet."

De la ferestrele unei camere cât un cer întunecat/ Se lipise un nor şi ploua cu fulgere,/ Mai încolo soarele se juca prins în mâinile unui copil;/ O ţeavă de eşapament şi încă o ţeavă de eşapament,/ O pădure de ţevi de eşapament cântau mirosind a fum;/ Pe caldarâm un om îşi picura încet sufletul,/ Atunci copilul speriat scăpă soarele din mâini care se sparse,/ Şi în camera cu ferestre mari care tocmai se deschideau năvăli fumul.
(Erma Albu - Urbană)

Erma Albu (pseudonim) a citit douăsprezece texte, în care se vede cum raţiunea cu simţirea/trăirea nu se armonizează într-o formă poematică fericită pentru a sprijini demersul poetic al autoarei, fapt care a determinat o dispută mai mult sau mai puţin principială - unii participanţi, într-un acces de zel neînţeles, împingând comentariul până la criticarea atitudinii protagonistei şi mai puţin a valorii/calităţii literare a textelor.

Anca Şerban Gaiu: „Nişte gânduri unde se vede o anume gingăşie şi care, accidental, sunt puse în formă de poem.”
Marius Grama: "Îi scapă poezia printre degete, risipind-o; pare a nu se lua în serios; are şi dezacorduri care dezamăgesc."
Andrei Velea: "Încercări de poezie; progresul în poezie înseamnă să te confrunţi cu critica şi nu să ţii textele în sertar."
Stela Iorga: „Nu are motivaţie interioară serioasă şi nici sclipirea necesară poeziei; nu are coerenţă în mesajul ideatic; să aibă o minimă cenzură literară, estetică, ideatică.”
Costel Crângan: „Nu creează stare; n-am simţit imaginile propuse; să şlefuiască textul până va căpăta acel inefabil specific poeziei.”
Victor Cilincă: „Mă sperie când văd cum cuiva îi iese ceva genial din întâmplare şi aproape inconştient; textele nu au emoţia comunicării fireşti; se vede dorinţa de a scrie.”

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Costel Crângan.

Ion Avram