CRONICĂ DE CENACLU : Din umbra lăturişului

Discret, retras, de fiecare dată, în umbra unui lăturiş, Paul Budeanu devine, în ciuda acestei atitudini, tot mai prezent în activitatea cenaclului Noduri şi Semne, cu texte de inspiraţie spontană, scrise, parcă, pe capota unui automobil, care i se potrivesc mult mai bine - şi lui şi cititorului - decât scrierile elaborate cu care ne-a obişnuit. Astfel, după savuroasa proză scurtă Meşterul, a venit cu Omida gălăgioasă - o compoziţie scrisă pentru copii - care ni-l dezvăluie pe Paul Budeanu ca pe un fin observator al naturii înconjurătoare, dar şi ca pe un meşter în alegorie şi bun mânuitor al metaforei.

(…) O vrăbiuţă nesuferită se lăsă din zbor chiar peste marea lor adunare şi cu pliscul căută să le înhaţe. Fugiră unde văzură cu ochii; mai repede - cele sprintene şi mai încet - cele greoaie. Numai omida cea dolofană rămase încremenită de frică şi abia reuşi să strige:
- Ajutooor! Mă mănâncă vrăbiuţa!
Din casă, fata cea sărmană auzi gălăgia, ieşi repede cu o mătură şi alungă pofticioasa înaripată. Apoi luă omida cea dolofană, îi bandajă picioruşele şi o puse pe pervaz în bătaia soarelui, sub o frunză de dud, să doarmă liniştită. Şi se aşeză şi ea în pat.
Până ce soarele ajunse la asfinţit, au vorbit şi şi-au povestit fiecare despre soarta vitregă de care avuseseră parte. Fata - cum a rămas orfană şi a crescut din mila sătenilor, iar omida - cum a fugit  de la o fermă de viermi de mătase. (…)
(Paul Budeanu - Omida gălăgioasă)    

”Orice poveste este bine să aibă morală şi umor, dacă se poate, iar Paul Budeanu a reuşit o compoziţie frumoasă, care are şi morală şi umor. Are candoare şi naivitate în genul copiilor de la Cucuteni, renumiţi pentru pictura naivă.”, a comentat Victor Cilincă.

”Deşi autorul ne avertizează că textul citit e doar un fragment al poveştii la care lucrează, acesta e coerent în sine, da capo al fine. Apoi, explicaţia de la final, oarecum obişnuită poveştilor pentru copii, are deopotrivă o semnificaţie estetică şi etică.” (Liviu Cocei)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Ion Avram; flash literar - Victor Cilincă. 

Consemnat de Ion Avram

CRONICĂ DE CENACLU : Araţi, fraţilor, că-i jale!

La ultima întâlnire de cenaclu pe 2016, fiecare participant a citit/ spus/ urat/ cântat ce l-a dus capul. Victor Cilincă, de exemplu, a venit cu Sonetul întunericului, din care redăm prima strofă: “Ce lină-i, doamnă, noaptea-ntru neştire/ Să nu te ştiu şi nimeni să mă ştie!/ Privind în sus – cereasca bagdadie/ Să-mi fie strană, haină şi soţie!” De la Ioan Gh. Tofan, prin lucrarea sa, Cocoşii nadoleni, am aflat că “... avocatul Costache Gh. Plesnilă ridicase în Galaţi, pe strada Domnească, o casă impunătoare cu etaj, un palat aproape, care după război avea să fie ocupată, pe rând, de policlinică, o şcoală de partid şi de un sediu de ziar local...” – tocmai clădirea în care ne aflăm cu cenaclul -  a arătat autorul. “- "O luă în braţe. Ea îl acoperi cu spumă şi petrecură revelionul în stil chinezesc. Apoi găsiră un program indian şi sărbătoriră după regulile hinduse. Vizitară Emiratele Arabe Unite, Rusia şi Madagascarul. Făcură pauză la revelionul nostru şi numărară prima de Anul Nou. Spre dimineaţă, epuizaţi, sărbătoriră şi în stil hawaian” – este un fragment din Meşterul – o savuroasă şi plină de umor proză scurtă prezentată de Paul Budescu. Au mai citit poetele Stela Iorga, Anca Şerban Gaiu, Nicoleta Onofrei, poetul Leonard Matei şi prozatorul Ion Avram. Spectacolul serii a fost întreţinut cu brio şi de poetul Ion Zimbru cu un recital de poezie şi cu Pluguşorul 2017 – Araţi, fraţilor, că-i jale!: “Aho!... aho!... aho!... aho!.../ drepţi şi strâmbi şi rococo,/ mari şi mici, săraci, bogaţi,/ filantropi, naivi, gealaţi,/ tari în bancă şi-n frizură,/ moi în vlagă, mură-n gură,/ fani, fanatici şi lichele,/ pui de lei şi pui de lele,/ arşi la soare, arşi la pungă,/ şifonaţi, călcaţi la dungă,/ popi, mireni, săriţi de vază,/ cei puţini cu mintea trează,/ controlaţi şi controloare,/ promotori şi promotoare,/ zmei şi făt-frumoşi, ilene,/ trecători prin buruiene,/ doctori sacri-n medicină,/ poliţişti pe trambulină.../ (dacă nu veniţi, e jale/ şi pe dealuri şi pe vale)(...) ”

În final, s-au împărţit/ transmis gânduri bune şi cadouri.

Scris de  Ion Avram