CRONICĂ DE CENACLU : Un păpuşar dibaci

dragostea asta de paralitici/ de oameni fără mâini şi picioare/ de orbi rătăciţi în memoria lui borges/ ori într-un deşert mai mare ca sahara// raţiunea ţesând ca un păianjen/ legi noi ale iubirii/ în care se învie şi lemnul copacului care a visat crucea// arhivarul crezând că iubirile nu se omoară unele pe altele (a.g. secară - Praşila care n-a fost)

”O poezie de lectură, captivantă; are o eleganţă a lui şi un fel de ludic teatral; parcă ar juca un spectacol pentru copii foarte maturi; se simte că a încercat gazelul şi scrisul în metru antic; aş putea spune că a.g. secară a clipocit în această seară creând o atmosferă caldă, plăcută chiar şi acolo unde este comic.” (Victor Cilincă)

”Foarte multă butaforie intelectuală; multe elemente care creează o aglomerare de simboluri; acolo unde acestea îşi pierd valoarea de simbol, apare universul liric al lui a.g. secară; lirica lui are şi detensionări datorate lungimii textelor; balansul între ironie şi nonironie, între cerebral şi ludic caracterizează grupajul de astăzi; există un mic exhibiţionism de care face paradă - la modul inteligent, atent la efecte; mesajul se constituie din simboluri pe care le foloseşte ca un păpuşar dibaci, inteligent.” (Stela Iorga)

”Toţi artiştii sunt nişte histrioni şi, atunci când s-ar forţa să nu mai fie, nu ar mai fi ei; însuşi actul de expunere a ceea ce faci - poezie, proză, teatru, pictură etc. - este o formă de histrionism; am remarcat la a.g. secară o formă de neo-neomodernism, dar şi un soi de romantism care a sunat bine.” (Gabriel Gherbăluţă)

”Cred că-şi face un deserviciu prin textualismul cultivat în mod automat; aglomerând astfel cuvintele, poate pierde din ceea ce vrea să transmită.” (Cristina Dobreanu)

”Un dicteu liric care te lasă fără suflare; conduce coerent discursul; multe simboluri biblice: al şarpelui, al potopului etc.; este vorba despre dragoste şi căderea în păcat.” (Anca Şerban Gaiu)

”În acest grupaj, a.g. secară îşi câştigă uşor cititorul; creează atmosferă, dar nu pare o carte pentru marele premiu; are o relaţie furtunoasă cu poezia.” (Marius Grama)     

Astăzi, la ora 18,00, va citi Gabriel Gherbăluţă; flash literar - Anca Şerban Gaiu. 

Ion Avram

CRONICĂ DE CENACLU | Noir liric ( fără detectiv şi şoim maltez)

„Cine a omorât-o pe Lola, se va întreba cititorul…”, aşa a început Stela Iorga grupajul de texte, fragmente din „11 feluri în care a murit Lola”, o proiectată plachetă de versuri non-conformiste, experimentale, în seara de 10 februarie. Stela Iorga se joacă (întotdeauna serios) de-a Alfred Hitchcock, de-a Boris Vian, Gellu Naum, Michaux, propunând un pseudo-policier noir (nu prea am mai întâlnit aşa ceva în poezie), cu un personaj căruia mie mi-ar fi plăcut să i se spună Lola Poppins Braun, nu numai Lola Braun, cum a ales autoarea. Deoarece este ceva supercalifragilisticexpialidocious în acest excurs printr-o Floridă căzută pradă îngheţului de decembrie sau, şi mai exact unui „cold case” ( caz nerezolvat!)… încă din punct de vedere literar, spre ciuda poliţiei critice şi, poate, a zidului lui Trump!

Celor prezenţi Textul li s-a părut „abstract” (Paul Budeanu), „instructiv” (Gabriel Ghimpu), „gândit aproape matematic” (Marius Grama: „Propune o enigmă, cu mesajul că drumul contează, nu deznodământul.”), „gotic” (Liviu Cocei: „Lola pare să moară, dar de fapt CEILALŢI sunt morţi…”), „neobişnuit” ( Laurenţiu Pascal: „E cu totul altceva decât poezia pe care o ştiam la Stela Iorga!”)…

Poate Lola este un pic şi un alter ego al autoarei: „obiectele ei de suflet i se aşază de-a curmezişul şi nu o lasă deloc să trăiască, iar cele mai fioroase dintre toate cărţile ei, cărţile Lolei de suflet, care o devorează zilnic pe Lola, laolaltă cu toată colecţia ei de pantofi fermecaţi, care o duc fix la Marele Vrăjitor din Oz, astfel că de fapt Lola Braun nici măcar nu există în afara cărţilor ei, de parcă ar fi o banală literă, pe o plajă cu lei odihnindu-se la soare.”

Relaţia Lolei cu cărţile este de urmărit: „Din oasele translucide ale Lolei ţâşneau mii de cărţi, care zburau înspre ceruri, (…), unele ajungeau în diverse colţuri de lume, unele uitate şi de el, altele pline de biblioteci uluitoare…”

Astăzi, 17 februarie, la orele 18.30, citeşte A. G. Secară. Poezie sau teatru. 

Scris de  Luca H. Leone