un cavou numit dorinţă
tinereţea
s-a dus
animalul
nu mai e la manete
de ani buni tot încerci să fii din nou împăcat cu tine
ca pe vremea când era îndeajuns
să-ți sugi degetul pentru
a simţi bucuria vieţii
de ani buni tot încerci să fii din nou împăcat cu tine
ca pe vremea când era îndeajuns
să-ți sugi degetul pentru
a simţi bucuria vieţii
acum
nu mai aştepţi nimic
eşti
antropologul ală plictisit să mai caute
tribul
care ar fi putut face din el o celebritate
nu te mai
gândeşti la trecut ori la viitor
pata de pe
chiloţi desenează perfect harta
destinului
stil vechi
a murit nea Oane
bătrânul lăutar
rapsodul bucuriilor simple
din mahala
de 40 de ani nu a mai suportat
să vadă viaţa
altfel decât cu un pahar
în mână
de 40 de ani cerşind
ţigări & o duşcă
sprijinit de peretele
cârciumii
moartea nu avea
cum să-l suprindă
era mereu în gardă
a avut o femeie
cinci copii
& un cuţit
astăzi doar cuţitul îi mai simte
lipsa
morte a Venezia
muream la
Veneţia
muream de grija
altora
& de ciudă
ca nu-s la
Mamaia
muream împreună
cu capra
vecinului
murmurând
brânză
mânz
pupăză
viezure
varză
muream româneşte
mai mult la
mişto
în direct
la senzațional
și-n
exclusivitate
dixtracţie
mi-am injectat
în inimă o doză de botox
iar acum mă plimb
cu gondola pe
cheiul Dâmboviţei
trimit bezele pescăruşilor
& cetăţenilor curioşi
care-mi zâmbesc
ca nişte copii somalezi
flămânzi
puşi să pozeze
captarea atenţiei
îmi bag degetele
la
tocul uşii apoi
trag uşa cât pot
de tare
şi-ncep să urlu
până ce vecinii
află că
exist
până ce întreaga
umanitate află că
exist
până ce Dumnezeu
află că
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu