Cronică de cenaclu: După un bitcoin al disperării

Dorian Stoilescu, autorul poemelor prezentate vineri, este la a doua lectură de succes în cenaclu. Se încheagă un volum de debut excelent! Chiar dacă s-au remarcat mai multe locuri în care poemele ar avea încă nevoie de editare (cu sau fără "buldozer") și chiar dacă nu toate poemele sunt la aceeași înălțime estetică, poezia lui Dorian Stoilescu e convingătoare prin sinceritate, imaginație și profunzimea temelor abordate. Întrucât ne-a cucerit iremediabil, Dorian Stoilescu poate conta pe sprijinul cenaclului în realizarea cărții, chiar și după ce se întoarce în Sydney, Australia. Cât despre estetică, mai puțin contează dacă e stilul generației beat sau stilul generației 2000, important e că e trăire autentică și poezie de calitate!

În poemele de azi, lucrurile sunt împărțite. Talent extraordinar, imaginație debordantă. Există un prea-plin de trăiri. Toate poemele sunt construite pe o idee. Dar nu tot prea-plinul ar trebui pus pe hârtie... (Anca Șerban Gaiu)
M-au tuflit. E atâta tristețe și tragism! Implică foarte mult emoțional. Parcă te taie! Se încheagă un mesaj articulat, deloc obositor. Sunt plăcute sufletului. Mesajele sunt foarte actuale. Ideea centrală e cea a tragismului emigrației sau emigrantului. O disecție lucidă. Poezie cu ținută, cu emoție, tragică și implicată social. Foarte frumos! Aveți ce spune și aveți o imaginație versatilă și fermecătoare! (Stela Iorga)
Mă gândeam la o poveste legată de șahist, dar nu se mai aduce vorba de el. (Paul Budeanu)
Avem un grupaj de prozo-poeme foarte reușite. Mi-a plăcut mult radiografia Galațiului. Atacă chestiuni jurnalistice. Ar putea fi o carte foarte bună. Trebuie editată chiar de autor. (Marius Grama)
Există pericolul unor zone cu balast care trebuie îndepărtat în poemele lungi. Există și poezie beat, dar și absurd. Îmi place inteligența construcției imaginii. Fermecător este limbajul, este extraordinar de diversificat. Minează după un bitcoin al disperării. (Octavian Miclescu)
Îmi place foarte mult, atât în poemele lungi, cât și în cele mai scurte. O poezie complexă. Sunt plăcut impresionată! (Ana Maria Panagatos)
Cel mai profund sentiment trăit în acest poeme e dorul. Partea rămasă aici, în țară, scrie poezia. Sunt impresionată. Scrie românește, iubește românește. (Carmen Neacșu)
Două poeme mi-au atras atenția. Altul mi-a displăcut mult, prea cinic. (Ioan Gh. Tofan)

Vineri, 22 iunie, orele 18.00, la sediul "Viața liberă", va citi poezie Sabina Penciu.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Bun re-venit în poezie

Pasionat de câțiva ani mai degrabă de teatru și roman (a avut o piesă jucată pe scena Teatrului Dramatic și are un roman nepublicat încă), Octavian Miclescu a revenit la o dragoste veche: poezia. Poemele prezentate vineri ar putea fi văzute atât ca un experiment, dar și ca fiind scrise într-un autentic stil Miclescu. Ele jonglează undeva între dramaturgie și poezie, împrumutând elemente din ambele genuri literare și ridicând dificultăți de încadrare, fapt care le face cu atât mai originale. Chiar dacă se văd vechii maeștri, sentimentul general a fost că autorul i-a depășit într-o sinteză personală. Bun re-venit în poezie, Octavian Miclescu!

Amintește de Vișniec, "Orașul cu un singur locuitor". Multă scenografie, interesante, fluente, curgătoare. Mai libere față de cum îl știam (devenise prea abstract). Proaspete - le-a scris cu poftă, cu drag de a se apuca de poezie. (Andrei Velea)
Monoloage obiective, nu reflexive, care să trimită la poezie neapărat. Poeme lirice, cu personaj, reflexive. E altceva. Mi-au plăcut mult. Primul poem e un șir de didascalii. Nu scapi de teatru, coane! (Gabriel Gherbăluță)
E o formă de exprimare lirică. E un stil amestecat cu cel teatral. M-a îndepărtat puțin de intimitatea lirică. Există și poezie de bună calitate, în care nu aș schimba o virgulă. E un exercițiu reușit. (Stela Iorga)
Ar trebui să continue. E o anumită limpezire a mesajului. M-am gândit și la Regele Mihai. Predomină absurdul. E ceva nou în care îl regăsim pe Octavian Miclescu. (Adi Secară)
Sunt foarte reușite poemele, puternice și expresive. E o parabolă construită din mai multe metafore. E asemănător lui Vișniec. (Anca Șerban Gaiu)
Prima dată la Octavian Miclescu când apare poezia socială, nervos socială. Pot observa furie provocată de conflictul cu societatea. Sunt chestiuni care fac trimitere la zilele de azi. E curajos. Imagini aproape de film. Mi-au plăcut toate. (Tudor Neacșu)
Văd o forță de construcție a imaginilor foarte puternică. O construcție teatrală integrată foarte bine. Văd poezie diferită ca registru. (Dorian Stoilescu)
Îi stă foarte bine în poemele în care inserează dialogul în monolog. Se vede filiația cu Sorescu și apropierea de Vișniesc. Și-a păstrat ironia și umorul negru, dur. Văd o schimbare în mai bine. Se desprinde de vechii mentori. (Ion Avram)
E un cumul de experiențe. De ce nu am împrumuta în poezie tehnici din dramaturgie? Îmi place, bun re-venit în poezie! (Marius Grama)

Vineri, 8 iunie, ora 18.00, la sediul "Viața Liberă", ne va citi poezie Dorian Stoilescu.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: limpede vede doar inima

Proza prezentată vineri de Carmen Neacșu s-ar putea înscrie, ca stil, în realismul psihologic, amintind, prin finețe, prin atmosferă și prin acuitatea observațiilor de scriitorii interbelici. Parte a unui viitor roman, intitulat "Destul", fragmentul prezentat a fost compus din două părți, o primă parte axată pe duioșie și pe tristețe, o a doua mizând pe umor. Chiar dacă prima parte a câștigat în fața publicului, poate că, citite invers, nu ar mai fi fost aceeași diferență în aprecieri. La Carmen Neacșu, scriitura câștigă prin emoție și prin sensibilitate. Dar un roman înseamnă și arhitectură, lucru pe care îl vom putea discuta mai aproape de momentul finalizării.

Prima parte m-a făcut să mă gândesc la Șișkin, "Scrisorar". Reușește să transmită multă emoție. Limpede vede doar inima. (Anca Șerban Gaiu)
Mai sunt expresii la care trebuie lucrat, un pic naive. M-am imaginat la biblioteca "V.A.Urechia" ținând în mâini o carte cu paginile îngălbenite, din alt timp. M-a ținut treaz, stă în picioare. (Iulian Mardar)
E un dezechilibru între cele două părți. Mi-a plăcut schița personajului Olga. Bine realizată atmosfera din prima parte. A doua parte nu are intensitatea primei părți. (Cezar Amariei)
O scriere decentă, cu multă sinceritate. Sunt și multe stângăcii, dar reușește portrete remarcabile din câteva tușe. Echilibrată. Sensibilizează prin ținută. Mici inserții lirice care conferă savoare textului. Îmi place ironia finuță și delicată. Are un condei bun, fin. Bravo, Carmen! (Stela Iorga)
Carmen are cursivitate în scris. Parcă îi pune cititorului sentimentul în sufletul lui, să îl simtă el. Imaginile sunt filmice, veridice. (Ana Maria Panagatos)
Este de-a dreptul fermecător modul în care Carmen reușește să concentreze în cinci pagini duioșia, umorul, tensiunea și imprevizibilul unor vieți pe care le povestește cu pasiune, cu patimă, pe alocuri. Observă detalii - culori, mirosuri, reacții - cu perspicacitatea unui cameraman profesionist. În același timp, angrenată în firul povestirii, scapă formulări mai greoaie, mai contondente, de care mi-ar plăcea să scape la o recitire sau la o editare mai atentă a textului.

Vineri, 25 mai, orele 18, la sediul "Viața Liberă", ne va citi poezie Dorian Stoilescu, fost profesor de informatică în Galați și București, doctor în educație (University of Toronto), în prezent academic la Western Sydney University.

Andrei Velea