Octavian Miclescu ne-a citit cinci capitole din "Vânzătorul de margarete", unul dintre volumele din proiectul "IV romane", care va ajunge la proba tiparului, cel mai probabil, la toamnă. Fragmentul lecturat, după cum a declarat și autorul, este unul în care este dezvăluit personajul principal: o tânără (probabil) fără nume, care privește printr-un ochean nonconformist, autoironic și cinic toată lumea din jur. Mai ales că "toată lumea din jur" înseamnă, în capitolele citite, ansamblul de forțe și meta-forțe ce gravitează în jurul unei înmormântări, în orășelul Teiuș, din județul Alba.
Iulian Mardar: "Am fost surprins că naratorul este un personaj feminin din perspectivă masculină. Povestea e bine condusă, cu ironii peste ironii. Fragmentul citit are scăpări la concordanța timpurilor și mai are nevoie de mici retușuri, refrazări. Altfel, e plăcut, interesant, nu obosește și, deși este vorba despre o înmormântare, textul este viu!"
Ioan Gh. Tofan: "Îmi este dor de Octav din "Decojitul cerului" (n.r. - volum de poezie publicat de Miclescu în 2016). Umorul de acolo e și aici prezent. Mi-a plăcut cum creionează personajul, e un foarte bun portretist."
Anca Șerban Gaiu: "Remarc atmosfera. Am simțit-o, e foarte bine construită. Personaje bine realizate - "camera" nu vine foarte aproape de personaje, reușește să rămână în expectativă. Naratoarea e o tipă care se caută pe sine, foarte deșteaptă, deschisă, nonconformistă."
Stela Iorga: "A reușit să mă contamineze de abulia, apatia aparentă a personajului. Este foarte bine conturat, fără să îți fie livrat violent. Sunt interesante nonconformismul latent (îi fug ochii după preot), detaliile surprinse (gara, momentele familiale), tușele fine, autoironia. Această modalitate de a construi personajul te caracterizează - andante, nu este lăsat pe drum niciun sunet, e un ansamblu bine construit. Aș citi cu plăcere întreg romanul, aștept "explozia" din carte."
Cristina Dobreanu: "Mi-a plăcut că se întâlnesc două lumi: vechiul și noul. Vechiul încremenit în niște obiceiuri prăfuite, mecanice și o altă lume cu apucături în spiritul vremurilor noastre. Ca scriitură, ai o problemă cu verbele, cu trecutul. Povestea în sine trenează. Înțeleg înșiruirea lentă, apatică, lipsită de participare, dar, la nivel estetic, nu mi se pare un text realizat."
Ioan Gh. Tofan: "Îmi este dor de Octav din "Decojitul cerului" (n.r. - volum de poezie publicat de Miclescu în 2016). Umorul de acolo e și aici prezent. Mi-a plăcut cum creionează personajul, e un foarte bun portretist."
Anca Șerban Gaiu: "Remarc atmosfera. Am simțit-o, e foarte bine construită. Personaje bine realizate - "camera" nu vine foarte aproape de personaje, reușește să rămână în expectativă. Naratoarea e o tipă care se caută pe sine, foarte deșteaptă, deschisă, nonconformistă."
Stela Iorga: "A reușit să mă contamineze de abulia, apatia aparentă a personajului. Este foarte bine conturat, fără să îți fie livrat violent. Sunt interesante nonconformismul latent (îi fug ochii după preot), detaliile surprinse (gara, momentele familiale), tușele fine, autoironia. Această modalitate de a construi personajul te caracterizează - andante, nu este lăsat pe drum niciun sunet, e un ansamblu bine construit. Aș citi cu plăcere întreg romanul, aștept "explozia" din carte."
Cristina Dobreanu: "Mi-a plăcut că se întâlnesc două lumi: vechiul și noul. Vechiul încremenit în niște obiceiuri prăfuite, mecanice și o altă lume cu apucături în spiritul vremurilor noastre. Ca scriitură, ai o problemă cu verbele, cu trecutul. Povestea în sine trenează. Înțeleg înșiruirea lentă, apatică, lipsită de participare, dar, la nivel estetic, nu mi se pare un text realizat."
Astăzi, 17 august, de la ora 18.00, în holul "Vieții libere", va citi poezie Marcela Barbu.
Marius Grama
