Cronică de cenaclu: 90 de minute la cenaclu

„Instantaneu” se numește povestirea lui Cezar Amariei, adică povestirea pe care a ales să o citească în ședința de cenaclu de vinerea trecută. După lectura autorului, „instantaneu” părerile au început să curgă, aș zice eu, pe aceeași idee. Un debut bun, în cazul lui Cezar Amariei cu romanul „Zilele noastre mărunte”, Polirom, 2018, vine ca un termen de comparație la care se raportează cititorul atunci când scriitorul încearcă să lucreze la alte construcții literare. Mă gândesc la multe din ședințele cenaclului din trecut în care se tăiau săbiile în păreri contrare, de data aceasta nu s-a petrecut tocmai așa. Cuvântul central, care se plimba de la un coleg la altul, a fost „miza”. Are miză textul? N-are miză textul, așa s-a concluzionat. Marius Grama a zis că povestirea putea fi spusă, la o masă, oriunde, când cineva cu umor ar fi putut să relateze o întâmplare oarecare asemănătoare celei din text. Aici se face, a mai spus Marius Grama, distincția dintre o simplă povestire și literatură. Cei prezenți, cu mici excepții, au dorit mai mult de la povestire, de la autor, dar n-au uitat să rostească și reușitele. Că a prins multe într-un spațiu mic de desfășurare (ceea ce nu-i la îndemâna oricui), limbajul e savuros, are ritm, că e un exercițiu bun cu personaje credibile, că e talent, inteligență. Poate că nu-i întâmplător faptul că în acest sfârșit de săptămână am trecut prin Mizil, pentru că m-a făcut să recitesc cu mare plăcere „175 de minute la Mizil”, de Geo Bogza. Oare ce s-ar fi spus despre reportajul lui dacă l-ar fi citit în cenaclu. Are sau nu are miză? Poate că nu-i nevoie de miză mereu. Așa a spus și Cezar Amariei, îi dau și lui cuvântul aici, chiar dacă una din regulile cenaclului este aceea că autorul n-are dreptul să rostească nimic despre textul său.

Colegii care au mai cuvântat în discuții au fost: Andrei Velea, Adi Secară, Anca Șerban-Gaiu, Stela Iorga, Ioan Gh. Tofan, Nelu Păcuraru, Cristina Dobreanu, Carmen Neacșu, Ionuț Vasile, Iulian Mardar și Octavian Miclescu.

Astăzi ne citește Anca Șerban-Gaiu, tot la sediul cotidianului „Viața liberă”, ca în fiecare vineri, pe la orele 18 trecute fix. 

Simona Toma

Cronică de cenaclu: Sala voastră de așteptare, asta sunt eu

Sala de așteptare a gării CFR din Galați a fost prea mică pentru lectura publică de vinerea trecută. Organizată sub egida cenaclului, dar din inițiativa și sub bagheta poetei Simona Toma, întâlnirea, intitulată „Sala voastră de așteptare, asta sunt eu”, a strâns împreună, de 8 martie, opt poete și o cantautoare, Maria Magdalena Dănăilă. Printre flori, bomboane și admiratori, cele opt voci lirice care s-au auzit la microfon au fost: Alina Simona Dragomir, Carmen Neacșu, Ana Maria Panagatos, Luminița Potîrniche, Amalia Rodian, Anca Șerban Gaiu, Veronica Teodoru și Simona Toma. Aplauzele și râsetele au curs în valuri la fiecare întrerupere a difuzoarelor CFR, care anunțau, cu tonul specific, trenuri care veneau și plecau din gară. Seara s-a încheiat cu un concert folk în toată regula, Maria Magdalena Dănăilă a provocat audiența să cânte împreună cu ea, fapt care a strâns ciorchine la ușa micii săli de așteptare publicul de călători de la acea oră.

• Mareste imaginea
• Mareste imaginea
•  

Am fost sceptic în momentul în care Simona Toma mi-a spus că vrea să facă o seară de poezie în sala de așteptare de la etajul gării. O idee frumoasă, moartă în cazul unui capăt de linie, unde cei care vin sau pleacă nu au de ce să mai intre în acea încăpere, mi-am zis. Pe 8 martie, opt autoare de poezie și cântăreața Maria Magdalena Dănăilă m-au contrazis: în sală nu mai era loc pe scaune, se stătea și în picioare. Am intrat sceptic, am ieșit încântat pentru că a fost, pur și simplu, magic! (Cezar Amariei)

Interesant dialog al Spiritului liric feminin, al Vocilor, în special al Vocii Mariei Magdalena, cu Spiritul oricărei Gări de cale ferată (cu inserții ale unei alte voci feminine, a crainicului care tot anunța nemurirea poeților și Poeziei…. oricărei Anna Karenina); felicitări Simonei Toma pentru proiect și realizarea lui! (Adi Secară)

Într-o nu știu care țară, / într-o nu știu care gară, / sub o nu știu care zare, / într-o sală de-așteptare... ceea ce se anunța drept o lectură publică de 8 Martie s-a transformat într-un moment înălțător la care au contribuit opt dintre poetele zonei metropolitane Galați-Brăila, universala Maria Magdalena Dănăilă, dar și doamna dispecer a cărei voce (plăcută) a anunțat, din difuzoarele gării, trecerea trenurilor. Nu a fost sărbătorită doar feminitatea. Au fost onorate, deopotrivă, poezia, muzica, prietenia, bunul gust și armonia existenței în comuniune cu universul. Iar noi, ceilalți, am încercat să ne aducem contribuția cu aplauze, flori și ciocolată. Atât s-a putut! Ca-n gară! (Marius Grama)

Vineri, 15 martie, orele 18, sediul „Viața liberă”, ne va citi Cezar Amariei.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Sprințar, plăcut, curat.

Prin lectura de vineri, Cezar Amariei a încercat o schimbare de macaz. Comparat cu romanul abia publicat, textul e complet altceva, atât ca tehnică narativă, cât și ca situare în timp. Nu au lipsit nici picanteriile, exercițiul putând fi unul de ghost writingal unei potențiale autobiografii a lui Emanuel Macron, în special a relației sale cu Brigitte. Ca la orice ședință interesantă, părerile au fost împărțite, nelipsind polemicile. Dar cel mai important e că prozatorul Cezar Amariei încearcă și altceva și nu se încorsetează în formula care i-a adus un bine-meritat și aplaudat succes.

Poate fi o tehnică literară care să ne inducă în eroare. Poate genera viitoarele pagini ale unei cărți. Un sfat: să afle cum ar scrie 80 la sută dintre autori și cum ar continua ei această situație. (Grigore Postelnicu)
Construiește bine, are o privire periferică bună. Gestionează bine personajele și conflictele. (Octavian Miclescu)
În câteva pagini a atins foarte multe teme. O poveste de dragoste care iese din tipare. Mi-a plăcut foarte mult. E o scriere fluentă. (Anca Șerban Gaiu)
Ar putea ieși un film delicat. E făcută din mai multe fațete, care mă conving. O eleganță a scriiturii. Trimiteri intelectuale frumoase. Mi-a plăcut povestea. Are parfumul unei epoci trecute. (Victor Cilincă)
Mi-a plăcut titlul. Scena de la pian e frumoasă și se încadrează perfect. Mi-a plăcut foarte mult, e o dovadă de profesionalism. Nu are detentă tematică, dar este ca o gamă la pian a unui profesionist. Se vede multă muncă. (Stela Iorga)
E un text cu potențial, dar tratat superficial, fără utilitate. Personajele ar trebui mai bine caracterizate. (Paul Budeanu)
E foarte clar, am înțeles din prima absolut tot. S-a descurcat admirabil pe acest spațiu scurt. Dar nu aș mai citi-o încă o dată. Sunt multe inexactități la tehnica de scris. (Iulian Mardar)
Sunt entuziasmat de lectură. Nu am vrut să revin și să caut nod în papură. E grozavă! Cum evoluează personajele - vedem o creștere și în limbaj. Crește și emoția. Privit ca o construcție, m-a impresionat. (Marius Grama)
M-a prins de la început. Am avut o părere de rău că nu continua. Ar trebui intercalate și scrisori de răspuns. E sprințar, plăcut, curat. (Nelu Păcuraru)
În ultima scrisoare apar niște lucruri neverosimile. (Gabi Ghimpu)

Vineri, 18 ianuarie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", va citi Victor Cilincă.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Cumințenia în poezie

2019 a început cu o lectură excelentă! Anca Boldea, acum douăzeci de ani o puștoaică talentată care venea regulat la cenaclu, e astăzi doctorand la Universitatea București, Facultatea de Litere. Și e profesoară! N-a uitat meșteșugul poeziei, chiar dacă nu l-a cultivat cu pasiune între timp. Părerile colegilor de cenaclu au fost împărțite, poemele au cucerit prin limpezime, corectitudine și rafinament, dar parcă le-a lipsit sarea și piperul, asumarea unui destin de poet, poate.

Sunt destul de multe locuri comune și rime facile. Sunt și imagini poetice bune. Două texte mi-au atras atenția. Există potențial. (Cezar Amariei)
O naivitate și un ludic foarte bine controlate. E o simplitate greu de obținut. Există și un gust amar al pierderii idealului în eros. Alteori e o nostalgie de toamnă. Unele texte au ritm și muzică interioară. Metafore frumoase, expresive. Reușește mai mult în poemele de stare. (Ion Avram)
Textele mi s-au părut placide și plate. Am găsit multe locuri comune. Apropierile de cuvinte sunt la îndemână. E o maximă sinceritate, bună-cuviință și bună-creștere care mă deprimă. Textele ar trebui să miște, să zgâlțâie, nu doar să dea binețe. E corectitudine, atenție. Și? (Stela Iorga)
Mă simțeam purtat cu vreo douăzeci de ani în spate. Lipsește sângele, ambiția. "Înghițirea penelor ude de îngeri" ar fi titlul. Lipsește un pic de autoironie. (Adi Secară)
Remarc o sensibilitate deosebită, un fond de intelectualitate. (Nelu Păcuraru)
Am găsit o poezie care m-a luat de guler și m-a trântit. (Ioan Gh. Tofan)
Câteva fragmente ies în evidență. Se explică foarte mult. Să continue cu lecturarea unor poezii contemporane. (Octavian Miclescu)
Poeziile din seara asta mi-au reamintit de Anca Boldea de acum douăzeci de ani. Și e important asta. Am găsit forță poetică în fiecare. Există premisele unui poem reușit în fiecare. (Tudor Neacșu)
Unele mi-au plăcut. Aș vrea să muște mai mult din cuvinte. Mai mult curaj. Muzica nu m-a atins prea mult. (Carmen Neacșu)
Inițial nu m-a făcut să tresar. Dar, ascultându-le, am simțit o muzică anume, care mi-a creat imagini. (Grigore Postelnicu)
Ar trebui să aibă o voce mult mai personală. (Matei Leonard)
Mi-au plăcut, au sunat melodios. (Paul Budeanu)
Textul preferat e "Schimb de gardă" - un final simplu, dar de efect. Am remarcat și "Artă poetică". Te văd ca în liceu, puștoaica talentată care nu e tot timpul lovită de inspirație. (Marius Grama)

Vineri, 11 ianuarie 2019, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Cezar Amariei.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Să mai faceți astfel de trăsnăi!

Săptămâna trecută, cenaclul nostru a participat in corpore la două lansări de carte găzduite de librăria Humanitas Galați. E vorba de doi autori care s-au făcut remarcați și în cenaclul nostru, doi jurnaliști, aflați, ambii, la momentul „debutului absolut” în literatură, Cezar Amariei și Tudor Neacșu. Librăria a fost neîncăpătoare! Joi a avut lansare Cezar, cu „Zilele noastre mărunte”, editura Polirom, iar vineri a fost prima lansare din cadrul proiectului „IV Romane” (facebook.com/patruromane), „Karga”, carte semnată de Tudor Neacșu, editura Brumar. Dacă luăm în seamă ceea ce a spus joi bine cunoscutul ziarist Viorel Ilișoi, cel care l-a prezentat publicului gălățean pe „unchiul” Cezar Amariei (poate părea glumă, dar chiar așa e!), anual se publică 50 de romane bune. În acest an, Galațiul a fost prezent cu cinci lansări de romane la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Cum s-ar zice, 10 la sută... E un record!

Pentru Cezar, cenaclul a contat foarte mult. L-a mobilizat și i-a oferit un cadru în care să aibă parte de o primă impresie, de un feedback avizat. Iar lecturile lui din primăvară au fost de-a dreptul exemplare. O virgulă nu puteai găsi aiurea! Ajutat și de un curs de creative writing (susținut de prozatorul Marin Mălaicu-Hondrari), Cezar Amariei a reușit în câteva luni să scrie o carte excelentă, a cărei acțiune se desfășoară în Moldova secolului XVII, dar cu o punte fantastică peste timp, ajungând până în Galațiul zilelor de azi, acolo unde apare drept personaj Tudor Neacșu, cel care vineri a debutat cu romanul „Karga”...

Despre „Karga”, eseistul și traducătorul Doru Căstăian, moderatorul proiectului „IV Romane”, spune: „Karga este un minuscul loc urieșesc unde se cern toate firele care fac o lume. O lume desfășurată cu prospețime și umor, populată de personaje memorabile și în care totul se întâmplă sub speciae aeternitatis. Un loc unde vă veți rătăci cu infinite delicii.” Toate exemplarele trimise de editură au fost epuizate, iar librăria a fost arhiplină! Lansarea lui Tudor marchează și încheierea proiectului „IV Romane”, o realizare unică în România. Acum trei ani, patru autori, toți membri ai cenaclului nostru, au scris tot atâtea cărți în timp ce își prezentau creațiile publicului în librăria Humanitas Galați. A fost mai mult un pariu. Dar, iată, unul câștigător. S-a concretizat în patru romane publicate la editura timișoreană Brumar.

Voi încheia cu îndemnul scriitoarei și jurnalistei Dana Potorac, care ne-a onorat cu participarea la Gaudeamus: „Băieți, să mai faceți astfel de trăznăi!”

Vineri, 30 noiembrie, orele 18, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Ioan Gh. Tofan.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Ca zahărul în bucate

În doar câteva luni, dar cu o muncă de ani de zile de documentare în spate, Cezar Amariei a încheiat un roman despre viețile de zi cu zi ale locuitorilor zonei Moldovei (și Galațiului, în mod special) în secolul al XVII-lea, carte scrisă folosind chiar limbajul epocii. Aici e marea provocare, mai degrabă decât în tehnica narativă, unde a ales una mai simplă, mai ușor de pliat pe acele timpuri. În această toamnă, Galațiul se va îmbogăți cu nu mai puțin de cinci noi romancieri. Vor apărea cartea lui Cezar Amariei, dar și romanele din proiectul "IV Romane", cărți semnate de Tudor Neacșu, Octavian Miclescu, Adi Secară și Andrei Velea.

Îmi place mult limbajul arhaic, dar aș vrea să fie mai degrabă sugerat. Mai mult dinamism aș vedea. Îmi place! Va fi al treilea romancier istoric al Galațiului. (Ioan Gh. Tofan)
Dincolo de faptul că s-a documentat, dincolo de rigurozitate, e vorba și de inspirație, nu doar de muncă. A pus mult suflet. S-a simțit pasiune și în felul în care a citit. Șăgălnicie a scrisului. Umor de calitate. Foarte multă poezie. O mână extrem de sigură. Totul e de acolo, e un trup comun. Aș fi insistat pe poveste. (Anca Șerban Gaiu)
Ca tehnică e bun, e un text echilibrat. Întrebarea e dacă stilul s-ar preta secolului nostru. E bine scris. Nu sunt lămurit cu oportunitatea acestui stil. Despre poveste nu pot spune dacă e coerentă sau nu până nu citesc toată cartea. (Octavian Miclescu)
E o lucrare documentată. Te întrebi unde este restul. M-a prins de la început. Este un text foarte elaborat. Te lasă să urmărești ușor firul poveștii, ca un târgoveț priceput la toate. M-ar face o mare plăcere să citesc cartea. (Daniel Brădeanu)
Rigurozitate și disciplină. După lecturile din cenaclu aș citi toată cartea, are farmec. Amănuntele nu plictisesc. Capitolele au ritmuri diferite. Umorul este de calitate. Aș fi văzut personajele mai diferențiate prin limbaj. Povestea curge, e coerentă. (Marius Grama)
Unele dialoguri îmi par neplauzibile, anacronice. Unele exprimări par prea moderne. (Gabi Ghimpu)

Vineri, 10 august, ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", Octavian Miclescu va citi un fragment de roman.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Sonetul - un joc de-a dragostea

Profesorul Gabriel Gherbăluță a prezentat câteva „poezuri” (după cum îi place să își numească textele) din „Sonete ale luminii”, volum în lucru care va fi publicat la Editura Junimea. În 2012 a mai lansat o plachetă cu sonete. Riguros, exigent, atent la formă, poetul reușește o împletire interesantă între modernism și clasicism, la nivel de limbaj. Colegii i-au recunoscut aproape unanim aceste calități și au făcut doar mici observații.
Victor Cilincă: „Așa cum mă așteptam, stăpânește bine tehnica sonetului. Este un gen foarte dificil, muzical de la sine. Ambiția autorului este să și modernizeze puțin limbajul, ceea ce îi și reușește. Frazarea este cea a sonetului clasic elisabetan. Cu unele versuri „mă trimite” la Arghezi, cu altele la Eminescu.”
 
Anca Șerban Gaiu: „Poeziile sunt scrise cu o mână sigură. Este respectată forma de sonet, dar nu se remarca doar prin formă, ci și prin faptul că reușește să creeze o stare. E un joc de-a dragostea, un du-te vino, o chemare.”
 
Cezar Amariei: „Am apreciat tehnica bună și nu mi se pare ușor acest tip de poezie cu formă fixă. Muzicalitate, imagini puternice! Pe alocuri autorul abuzează de oximoron și merge într-o direcție care nu dă mereu cele mai bune rezultate. Rezultă locuri comune, recomand reconstrucția.”
 
Andrei Velea: „Am sentimente amestecate față de poezia lui Gabriel Gherbăluță. În timp ce unii fug instinctiv de rimă și de pericolul de a fi furați de jocul rimei, el o preferă. Găsesc și unele zone facile în sonetele lui.”
 
A.G. Secară: „G. Gherbăluță și-a făcut o operație, și-a scos oasele și și-a făcut propriile zaruri, cu care joacă „babaroase” cu Noe, pe arcă. Obsesia ”poezului” - termen care sună strident, zgârie.” 
 
Iulian Mardar: „Poeziile au fost scrise cu multă vervă. Are multe imagini proaspete, lucru surprinzător pentru o poezie cu formă fixă. Efectul de lumină a fost obținut prin abundența de vocale deschise. Mi-a plăcut amestecul de neologisme și arhaisme.”
 
Ioan Gh. Tofan: „Mi-au sunat foarte bine, ca o muzică.”
 
Paul Budeanu: „Mi-au plăcut lectura, tonul. Nu am înțeles de ce concluzia este cuprinsă în corpul sonetului, în unele cazuri.”
 
Vineri, 3 august, orele 18, holul „Viața Liberă”, va citi Cezar Amariei.
Marius Grama

Cronică de cenaclu: Un debut promițător

Colajul de poeme prezentat vineri de Iulian Mardar acoperă mai bine de douăzeci de ani de încercări lirice. Alcătuit din genuri foarte diferite de poezie, de la cea intimă, la cea militantă și până la fabulă, poetul a reușit să surprindă prin poemele de început. Și e un lucru imens să găsești o poezie aproape perfectă și alte câteva foarte bune la un debutant în cenaclu! Asta dovedește că are o intuiție corectă despre cum arată adevărata poezie, chiar dacă nu a avut până acum prilejul s-o exploateze. Dacă Iulian Mardar va face pasul de la hobby la poezie, asta numai de el depinde, cenaclul nostru a fost aproape unanim de acord referitor la calea pe care ar trebui să insiste.

Intuiția poetică e mai degrabă către modernism. Primele poeme sunt puternice, au imagini suprarealiste foarte bine conturate. Mi se par extrem de reușite. (Anca Șerban Gaiu)
Mizez pe primele trei poeme. Alte poeme merg pe un stil jurnalistic, trădează filonul prozei. Unele teme sunt minore. Fabula nu e convingătoare. Văd influențe din Sorescu sau Păunescu. Aș dori și o proză, aveți mână! (Stela Iorga)
M-a mulțumit poezia cu bunicii, e impecabilă. Putea avea un titlu la înălțimea emoției din poem. O atmosferă à la Khayyam, un pic orientală. Duce la o poezie a inimii. Se simte bine scriind. (Victor Cilincă)
A făcut un colaj din mai multe etape. E conștient de valoarea textelor, ordinea aleasă nu e întâmplătoare. M-ați convins. Mi-ar plăcea să mai citesc poezii de-ale dumneavoastră! (Simona Toma)
E o intrare în cenaclu care promite. O carte de vizită onorantă. Are lecturi serioase, are curaj să încerce mai multe genuri de poezie. Sunt texte scrise corect. Felicitări pentru debutul în cenaclu! (Marius Grama)
E o surpriză mai mult decât plăcută. Are mult din Dorin Tudoran ca ritm, "Câteva episoade neromanțate din viața bunicului meu". Are umor și nu e ușor să ai umor. Vocea lui e cea din prima parte. Dacă mai avea încă șase poezii așa, mă așezam la coadă să îl iubesc. Uneori forțează ludicul. (Cezar Amăriei)
Fabula abordează un subiect prea nou. Primele poezii mi-au plăcut în mod deosebit. (Viorel Crăciun)
I-ar prinde bine să se întoarcă înapoi la lumea satului, la versul sorescian. (Ioan Gh. Tofan)
Dovedește că are imaginație, lecturi și putere de scris. Să vedem cum evoluează către o poezie up-to-date. (Octavian Miclescu)

Vineri, 23 martie, orele 18.30, ne va citi Cezar Amăriei proză.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: O poveste bine ticluită

Mizând pe farmecul limbajului, Cezar Amăriei ne-a prezentat o proză despre Galațiul de acum câteva secole. Mai precis, acțiunea se întâmplă undeva pe la jumătatea secolului XVI, chiar dacă e discutabil dacă limbajul e unul perfect mulat pe acea perioadă, unii colegi au opinat că ar fi aproape imposibil de citit astăzi. Deși e ușor previzibilă poanta în jurul căreia și-a construit textul, aici ar mai fi loc de îmbunătățire, proza a câștigat enorm de mult prin umor, coerență și corectitudine gramaticală. Munca de documentare este demnă de un adevărat filolog! Așteptăm cu mult interes continuarea.

Are un umor formidabil, mă simt ca în Rabelais. O adevărată poezie a râsului. Arhaismele au savoare. Amănunte exacte. (Victor Cilincă)
Povestea este foarte bine scrisă. Totul este foarte bine dozat. Este promițătoare. Foarte mult talent, echilibru. E un pic de cacealma. (Anca Șerban Gaiu)
Cufărul trebuie scos din Dunăre și continuată acțiunea până la realizarea tiparniței. O s-o mai citesc încă o dată. Mi-a plăcut mult. (Ioan Gh. Tofan)
E și o farsă modernă. Nu e nimic arhaic. E umor contemporan. Are o poveste foarte bine închegată, căreia i-a păstrat ritmul de la început la sfârșit. A muncit să dea forma corectă. Poanta a dat-o prea repede. Curge foarte frumos. Sunt mulțumit. (Tudor Neacșu)
Rareori la cenaclu găsești o poză cu astfel de dinamism. Reușește să fie veridic. E din stirpea lui Ilișoi. Pot fi amintiți Doina Ruști și Eugen Barbu. (Adi Secară)
Mixtum compositum între moldovenească și arhaisme. Umorul e suculent. Bate în mine o inimă de moldovean. Trimite la limbajul cronicilor. O notă extraordinar de bună. E multă muncă în spate. Foarte frumos. (Stela Iorga)
L-am întâlnit pe Cezar un mare colecționar. De lucruri. De povești, de oameni, de arome. (Carmen Neacșu)
Aș cumpăra cartea. M-a introdus în atmosferă din prima pagină. Vedeam târgul. Lectura e plăcută, curge. Nu e un text chinuit. (Iulian Mardar)

Vineri, 16 martie, ora 18,30, la sediul "Viața liberă", ne va citi poezie Iulian Mardar. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Cu mașina timpului în anii '60

Prozatorul Ioan Gh. Tofan ne-a făcut o surpriză plăcută la cenaclu. S-a folosit de un fel de maşină virtuală a timpului, adică de studii, de arhive sau de cunoştinţele prietenilor pentru a reda atmosfera Galaţiului anilor ’60. "Are farmec" a fost nota comună a comentariilor. Ioan Gh. Tofan se gândeşte că romanul va avea trei sau chiar cinci volume. Asta e mai puţin important, ceea ce contează e că se regăseşte scriind şi că reuşeşte să surprindă audienţa de toate vârstele.

Are farmec. Mi-a adus aminte de "Europolis" de Jean Bart. Limbajul este mai concis. Sunt zone cu prea multe amănunte. Are atmosferă. (Anca Şerban Gaiu)
Remarc o apetenţă pentru detalii. Ar fi trebuit un pic mai dezvoltat pentru a prinde farmecul locului. Pare un pasaj de tranziţie. Psihologia e mai mult sugerată, asta face să se piardă din tensiune. (Stela Iorga)
E de înţeles stilul de trecere. Volumul al treilea poate fi o carte aparte. (Adi Secară)
Avem în faţă un roman fluviu. Este o antropologie, un document al unei epoci. E cuminţel. Dialogurile sunt, uneori, nerealiste. E aşezată. Ne duce cu maşina timpului să vedem cum erau anii ’60. Surpriză plăcută. Dă o "biografie" a unei zone care a însemnat foarte mult. (Victor Cilincă)
Are farmec. Am reţinut felul în care încadrează evenimentele mărunte în cele globale. Pasaje foarte bine realizare. Există şi poezie foarte bine aşezată. (Marius Grama)
M-a surprins extrem de plăcut începutul. Mi-ar fi plăcut să continue anumite pasaje. Câteva locuri comune uneori. (Cezar Amăriei)
Mi-a plăcut lectura. A rămas la mine o atmosferă, un farmec, viaţa părinţilor mei. Această carte am să v-o cumpăr! (Carmen Neacşu)
M-a transpus în acele vremuri. Nume cunoscute de străzi, de locuri, de clădiri, de mentalităţi. M-au făcut să văd cu alţi ochi Galaţiul. (Diana Balmuş)

Vineri, 9 martie, ora 18.30, la sediul "Viaţa liberă", ne va citi proză Cezar Amariei. 

Andrei Velea