Se afișează postările cu eticheta Lectură publică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lectură publică. Afișați toate postările

vineri, 15 martie 2019

Cronică de cenaclu: Sala voastră de așteptare, asta sunt eu


Sala de așteptare a gării CFR din Galați a fost prea mică pentru lectura publică de vinerea trecută. Organizată sub egida cenaclului, dar din inițiativa și sub bagheta poetei Simona Toma, întâlnirea, intitulată „Sala voastră de așteptare, asta sunt eu”, a strâns împreună, de 8 martie, opt poete și o cantautoare, Maria Magdalena Dănăilă. Printre flori, bomboane și admiratori, cele opt voci lirice care s-au auzit la microfon au fost: Alina Simona Dragomir, Carmen Neacșu, Ana Maria Panagatos, Luminița Potîrniche, Amalia Rodian, Anca Șerban Gaiu, Veronica Teodoru și Simona Toma. Aplauzele și râsetele au curs în valuri la fiecare întrerupere a difuzoarelor CFR, care anunțau, cu tonul specific, trenuri care veneau și plecau din gară. Seara s-a încheiat cu un concert folk în toată regula, Maria Magdalena Dănăilă a provocat audiența să cânte împreună cu ea, fapt care a strâns ciorchine la ușa micii săli de așteptare publicul de călători de la acea oră.
Am fost sceptic în momentul în care Simona Toma mi-a spus că vrea să facă o seară de poezie în sala de așteptare de la etajul gării. O idee frumoasă, moartă în cazul unui capăt de linie, unde cei care vin sau pleacă nu au de ce să mai intre în acea încăpere, mi-am zis. Pe 8 martie, opt autoare de poezie și cântăreața Maria Magdalena Dănăilă m-au contrazis: în sală nu mai era loc pe scaune, se stătea și în picioare. Am intrat sceptic, am ieșit încântat pentru că a fost, pur și simplu, magic! (Cezar Amariei)
Interesant dialog al Spiritului liric feminin, al Vocilor, în special al Vocii Mariei Magdalena, cu Spiritul oricărei Gări de cale ferată (cu inserții ale unei alte voci feminine, a crainicului care tot anunța nemurirea poeților și Poeziei…. oricărei Anna Karenina); felicitări Simonei Toma pentru proiect și realizarea lui! (Adi Secară)
Într-o nu știu care țară, / într-o nu știu care gară, / sub o nu știu care zare, / într-o sală de-așteptare... ceea ce se anunța drept o lectură publică de 8 Martie s-a transformat într-un moment înălțător la care au contribuit opt dintre poetele zonei metropolitane Galați-Brăila, universala Maria Magdalena Dănăilă, dar și doamna dispecer a cărei voce (plăcută) a anunțat, din difuzoarele gării, trecerea trenurilor. Nu a fost sărbătorită doar feminitatea. Au fost onorate, deopotrivă, poezia, muzica, prietenia, bunul gust și armonia existenței în comuniune cu universul. Iar noi, ceilalți, am încercat să ne aducem contribuția cu aplauze, flori și ciocolată. Atât s-a putut! Ca-n gară! (Marius Grama)
Vineri, 15 martie, orele 18, sediul „Viața liberă”, ne va citi Cezar Amariei.
Andrei Velea

vineri, 8 martie 2019

Cronică de cenaclu: Fără cuvinte; excelent!


Se anunță un roman remarcabil, iată concluzia lecturii lui Iulian Mardar, concluzie trasă de Marius Grama în urma comentariilor din cenaclu. Îi dorim lui Iulian să își găsească un editor pe măsură. A pus pasiune, entuziasm și s-a reinventat ca prozator de-a lungul activității în cenaclu. Ne place să credem că întâlnirile noastre l-au ajutat pe Iulian să-și găsească vocația. Cu alte cuvinte, așteptăm lansarea.
Deja nu mai este o surpriză, e o frumoasă confirmare. E super convingător. Imaginație debordantă. Întorsături rapide. Dinamic. Surprinzător mereu. M-am amuzat ca la Eugen Ionescu. (Adi Secară)
Parcă e o cursă contracronometru cu Cezar Amariei. Foarte bun portretist. Talent de plastician. Bun povestitor. Umor debordant, de calitate.(Ioan Gh. Tofan)
Mi-a plăcut și m-a făcut curios să citesc. Are dinamism ținut în frâu. E un umor detașat, bine dozat. Simți că e natural. Se simte bine în proză. Dă încredere. Sunt încântat. Bine ancorat. (Octavian Miclescu)
Am apreciat fluența, umorul și excesul de imaginație. Se simte un salt calitativ la umor. E un echilibru între zona absurdă și cea suprarealistă. Între Vlad Mușatescu și Jerome K. Jerome. Ar prinde la adolescenți. (Cezar Amariei)
Cartea mi se pare modernă, probabil pe gustul editorilor. Mă întreb cum își găsește acele situații. Se vede cursivitate, frumusețea stilului. E un stil deja format. Îi priește mai mult proza decât poezia. E pe un teren bun. Recomand o baie de literatură rusă. (Grigore Postelnicu)
E mereu surprinzător. Merge exploatată și ca piesă de teatru. (Anca Șerban Gaiu)
E o proză specială, dar adresată unui public specific, care apreciază umorul inteligent. Fără cuvinte; excelent! (Nelu Păcuraru)
Umorul produce satisfacția cea mai directă. E mare lucru. Demn de apreciat. (Marcel Coblaș)
Parcă e deja o carte publicată. Rafinat și entuziast. Nu te poticnești. (Carmen Neacșu)
E o construcție inteligentă. Are talent de stand-up comedy. E savuros. Vine dintr-un prea-plin. Se vede experiența asiatică. E ca un dragon super colorat, are de toate. Se anunță un roman remarcabil. (Marius Grama)
Vineri, 8 martie, ne întâlnim la un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Femeii. Opt poete, colege de cenaclu, dar și din afara cenaclului, vor recita poezii în Sala de aşteptare a gării CFR Galaţi, etaj 1, începând orele 17,30. Evenimentul a fost conceput și realizat de colega noastră, poeta Simona Toma. Invitat special, cantautoarea și actrița Maria Magdalena Dănăilă. Primăvara e anotimpul poeziei și al muzicii bune. 
Andrei Velea

vineri, 1 martie 2019

Cronică de cenaclu: Trecători la hanul povestirilor


În amurgul cețos și rece al unei vineri monotone de februarie, librăria BookCity din Shopping City Galați a găzduit lectura publică a cenaclului „Noduri și semne”. Dacă afară cerul arunca fulgi ca niște așchii de marmură pe suprafața opacă a unui ocean înghețat, înăuntru, în încăperea luminată cu becuri fără abajur, toți cei prezenți, așezați în jurul a două mese circulare, păreau a fi trecătorii efemeri ai unui han al povestirilor.
Lacătul către netimp a fost descuiat de lirica presărată de pulbere biblică a Ancăi Șerban Gaiu. „Valsul bolnav” al Stelei Iorga, „abjecția sublimă” a verbului „a iubi” de care amintea Andrei Velea, flirtul cu singurătatea, acea „mireasă care aleargă” după Sebastian Golomoz, „pisica ce toarce pe pieptul” Simonei Toma, „desenul cu o singură linie” reprezentând îndrăgostiții din poemul lui Marius Grama şi iubirea pusă sub dubitativul „dacă” din versurile monologate ale lui Valentin Dragoş – toate acestea sunt mărci ale unicității scriiturii fiecărui poet, firimituri de trăiri felurite și așteptări iluzorii a împlinirii înălțătorului eros. Recitând pentru întâia oară în cadrul cenaclului şi îndemnând „chemarea pe vechiul său nume”, Marilena Apostu sugera scindarea sinelui în identitatea sa reală şi cea fictivă, a Amaliei Rodian – pseudonimul său literar. Bodega, martoră a trăirilor studențești se conturează în poezia lui Matei Leonard ca un loc sacru de întălnire, iar Gabi Ghimpu conclude moralizator seria lirică prin puterea exemplului și a spiritului de frondă asupra condiției sociale: „Nu mă voi vinde pe un pumn de arginți/ Deși poate mi-ar prinde bine”.
Având o dinamică aproape cinematografică, scurtele fragmente de proză au fascinat auditoriul prin cultul aproape obsesiv al detaliilor cadrului napolitan descris de Nelu Păcuraru, prin învățăturile concomitent religioase și totalitariste ale bătrânei din povestea lui Grigore Postelnicu – „trebuie să ne apărăm sărăcia, nevoile și neamul”, prin comicul de pe fundalul revoluției de la Galați, generat de personajul Dorel ce a uitat să-și pună pantalonii și prin dansul disperat al marinarilor rătăciți în larg din poveștile lui Iulian Mardar.
Așadar, la hanul unde timpul a stat, în jurul unui foc întețit de pagini arse, imaginația a detronat conștiința, lăsând simțirea să primeze rațiunii hrănite de către Liviu Cocei prin citarea filosofiilor lui Sartre şi a revelaţiilor lui Socrate. În indestructibila cetate BookCity, membrii cenaclului au brodat povești mistice și versuri ce, pentru o fire lacomă de iubiri romantice, au fost ca un bob de sare pe o rană vie.
O nepreţuită mulţumire adresăm librăriei BookCity, ce a găzduit astfel primul său eveniment, şi Shopping City Galaţi, fără de care poarta către tărâmul cuvintelor alese rămânea ferecată. Vineri, 1 martie, Iulian Mardar va fi protagonistul lecturilor de la sediul cotidianului „Viața liberă”.
Nichita Sava

vineri, 22 februarie 2019

Cronică de cenaclu: Zmeul-zmeilor după Stela Iorga


Poezia Stelei Iorga conține în ea combustii esențiale, o pecete fachirică intrinsecă lesne recunoscibilă. Structural "locuiește" în același bloc cu tragediile nesupunerii din corsajul lui Domine, ale Martei Petreu și pe același palier dramatic neconcesival Marianei Marin.
Iulian Mardar: Un grupaj scris cât se poate de profesionist. Tema centrală este cuvântul. Vă scrieți, vă rescrieți, vă lăsați scrisă; uneori vă urâți, alteori vă iubiți … alteori apare o stare de disperare.
Anca Șerban: Poeme noir cu o zicere extrem de noir, foarte directe - care nu-mi plac în totalitate. Prefer mai multă subtilitate, mai multă metaforă, mai mult curaj.
Carmen Neacșu: O poezie profundă, încărcată de trăiri, ca un urlet care taie în carne vie altfel decât în carnea asta din carne.
Cristina Dobreanu: Sunt multe poezii reușite ca întreg, dar și multe directe pe care nu rămâne decât să le constați.
Marius Grama: Experiența textelor Stelei Iorga este una pe care ți-o dorești, pentru că este foarte intensă. Cu toate că este o poezie atent construită, sunt mici repetiții care nu apăreau sub bisturiu înainte.
Nelu Păcuraru: Versurile au cadența unor psalmi. Metaforele mi-au sunat ca o muzică străină, căreia nu-i înțeleg cuvintele, dar care e plăcută la auz.
Violeta Bobe: Mi-a amintit de "Coffin Blues", dar atunci vocea era mult mai ascuțită, mai puternică.
Sabina Penciu: A reușit să se scrie și să se rescrie în aceeași temă, dar rezultatul liric să fie diferit. Curgerea textului citit și felul în care este așezat el în pagină vin ca o avalanșă, nu te lasă să-ți tragi sufletul, e tranșant.
Grigore Postelnicu: Intuiesc o biografie spirituală, întretăiată de mituri, presărată cu tot felul de aluzii, care se referă la momente esențiale ale vieții.
Simona Toma: Se mișcă în trei direcții: "Coffin Blues", "A Deauville" și "Fecioara de fier". E un melanj. Sunt orizonturi în care se simte confortabil, cred că se cere o nouă direcție.
Ioan Gh. Tofan: Poezie profundă și înverșunată. Se urăște atunci când iubește pe cine nu trebuie și când nu trebuie.
Octavian Miclescu: Mă gândesc la primul album al celor de la Black Sabbath... sunt mai negre și mai directe decât cele din trecut.
Vineri, 22 februarie, la ora 18,30, suntem protagoniști, în Librăria "Bookcity" (din "Shopping City" Galați, la etaj), în cea de-a doua lectură publică a Cenaclului Literar "Noduri și Semne" din acest an. Vă așteptăm să profitați de căldura textelor noastre!
Matei Leonard

vineri, 25 ianuarie 2019

Cronică de cenaclu: Jocul de-a ghilotina




Victor Cilincă ne-a amuzat cu o excelentă piesă de umor macabru. În pofida faptului că și-a propus să renunțe la teatrul istoric, tot în jurul istoriei se învârte acțiunea piesei, în care inventatorul ghilotinei e acuzat de plagiat. Proaspete, inedite, pline de umor, uneori chiar involuntar, pasajele prezentate de Victor Cilincă au stârnit râsul. Desigur, au existat păreri pro și contra. Dar s-au referit mai degrabă la construcție, umorul a fost gustat unanim.
M-am simțit ca la teatru efectiv. O construcție inteligentă, ironică. E despre realitatea noastră. O plăcere! (Iulian Mardar)
Nu mi se pare postmodern. Nu văd cursivitate între scene. Parcă ar fi un colaj de scheciuri. Un pic prea mult accent pe incultura doamnei Guillotine. E un text lucrat! (Octavian Miclescu)
Am simțit un umor negru veritabil și amuzant. (Nelu Păcuraru)
Creația înseamnă suferință, e un adevăr. Umor macabru, de bună calitate. (Ioan Gh.Tofan)
Mi-a plăcut, e un text savuros. E multă istorie pe care ne-o oferă râzând. Informează fără efort. (Carmen Neacșu)
Textul e incomplet fără să fie jucată piesa. E spontan, are umor de bună calitate. Mi-a stârnit râsul. Mi-a plăcut ritmul. (Tudor Neacșu)
E vie, colorată. (Matei Leonard)
Am așteptări mari de la Victor Cilincă. E un umor evident, dar strică atunci când e prea evident. Este exterior. Personajele trebuie să aibă o logică internă, o evoluție. Mizează prea mult pe un umor al replicilor. Se vede experiența vastă. (Grigore Postelnicu)
Vineri, 25 ianuarie 2019, ora 18,00, ne întâlnim la Librăria "Alexandria", acolo unde cenaclul nostru va demara un nou proiect. E vorba de o serie de lecturi publice în toate librăriile din oraș. Așteptăm publicul avid de literatură și îi așteptăm pe toți colegii de cenaclu cu două, trei poezii sau câteva pagini de proză. 
Andrei Velea

vineri, 14 septembrie 2018

Cronică de cenaclu: Despre glume și război




Generația care n-a văzut războiul scrie despre război. Totuși autorul prozei citite vineri, text intitulat "La război", Iulian Mardar, a făcut armata. Poate că acea experiență l-a făcut să scrie o proză bine închegată, rotundă, plină de umor și fără scăpări evidente. Chiar dacă nu surprinde estetic, ea arată fără doar și poate că autorul ei are condei bun în proză. Dar nu ar strica mai mult curaj și o abordare mai provocatoare.
"Mi-a plăcut. Dialoguri cursive. Intriga e susținută și finalul este amuzant. M-a prins. E muncită. Ticăită. Personajele sunt bine conturate. E o reușită." (Stela Iorga)
"Războiul nu se simte. Ar merge mai multe lecturi despre război. Dialoguri suculente. Se cunoaște că a făcut armata." (Ioan Gh. Tofan)
"Tocmai faptul că războiul e în plan secund mi-a plăcut. Așa reușește să potențeze. Are atmosferă, e bine scrisă. Colorată." (Anca Șerban Gaiu)
"Aduce războiul în prim-plan. Mi se pare că totul e ok. Numele personajelor prea sunt ca la manual. Câteva repetiții. Gluma de sfârșit e bună. Construită fain!" (Octavian Miclescu)
"Povestirea curge bine, are ritm, are tensiune, reușește să redea o parte din atmosfera războiului, poate ar fi fost util să ofere ceva mai multe detalii despre loc și lucrurile care nu fac parte direct din conflict. Surprinde la final, lucru greu de făcut în condițiile în care s-a scris enorm pe această temă." (Cezar Amariei)
Astăzi, ne vom reîntâlni, ca de obicei, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", pentru a-l asculta pe Iulian Mardar. 
Andrei Velea

vineri, 19 ianuarie 2018

Cronică de cenaclu: Ce este poezia?




În „Estetica”, Benedetto Croce povestește parcursul contra-intuitiv al poeziei. Ea a apărut înaintea prozei, până și legile Antichității erau scrise în versuri. Dar poezia, în contextul marilor poeme ale Antichității, era mai degrabă narativă. Poezia lirică de astăzi, metaforică, s-a inspirat din... discursurile marilor politicieni ai Antichității. Poezia a născut mereu controverse, și-a forțat mereu limitele. La aproape trei milenii distanță de Homer, într-o zi de vineri foarte călduroasă de ianuarie, Florin Buzdugan ne-a prezentat câteva texte drept poezie. Chiar dacă, după cum vedem mai sus, trebuie să evităm etichetele, putem, totuși, discuta aprins până seara târziu, pro și contra, dacă ceva este sau nu este poezie. Nu avem o concluzie, dar avem puncte de vedere argumentate. Iar frumusețea poeziei stă mai degrabă în căutarea ei continuă decât într-o formulă definitivă.
Nu au profunzime. Sunt mai mult un joc de suprafață. E prețios și iconoclast. Lipsește un „ceva” liric. Cuminte și ticăit, didactic. (Stela Iorga)
E o etapă teribilă fără de care nu am putea ajunge la următoarea etapă. (Carmen Neacșu)
O ușă trântită în nas. Poate că nu a găsit cuvintele care să ajungă la noi. Totuși, aș recomanda aceste texte. (Ana Maria Panagatos)
Ceea ce lipsește din aceste texte este poezia. Am citit texte bune de la Florin, dar textele de față lasă de dorit. Chinuite. (Marius Grama)
Este poezie! Se practică acest gen de poezie, mai ales la București. Au atmosferă. Discursul liric este cursiv. (Anca Șerban Gaiu)
Totul este scris corect. Le-a bibilit. Sunt niște texte grele. Ar trebui citite cu atenție. (Nelu Păcuraru)
Poeme scrise pe caniculă. (Paul Budeanu)
Enervant e când toată lumea are dreptate. Îmi aduce aminte de Cristian Biru. A vrut să șocheze prin limbaj și prin construcție. Textele degajă o furie extrem de puternică. (Octavian Miclescu)
Prin vot democratic, cenaclul se va întâlni vineri, 19 ianuarie, orele 18, la Librăria Humanitas Galați. Acolo, tânărul prozator Tudor Ganea își va lansa cele două romane publicate la editura Polirom, „Cazemata” și „Miere”. Câștigător al premiului Tânărul Prozator al Anului pe 2016 și 2017, Tudor Ganea se remarcă printr-un stil cu o dinamică excelentă și cu o imaginație debordantă. Va fi o seară pe cinste. Vă așteptăm cu drag!
Andrei Velea

miercuri, 3 ianuarie 2018

Cronică de cenaclu: O scriitură franțuzească


Ioana Andrada Tudorie ne-a prezentat vineri la cenaclu nu doar poeme, ci şi un fragment de proză scurtă. Ea confirmă impresia dominantă azi cum că între proză şi poezie nu mai sunt decât diferenţe formale. Proza poate fi mai poetică decât poezia, iar poezia mai narativă decât proza. Altfel spus, totul e un singur text literar, organizat într-un fel sau altul. Ceea ce contează e felul în care este receptat, iar aici aprecierile au fost (aproape) unanim împărtăşite. 

"Am receptat mai multă poezie atunci când a citit proză. Sunt prozo-poeme. Faine!" (Gabriel Gherbăluţă). "E o monodramă. E foarte multă poezie. Pasaje nimicitoare prin gingăşia lor. În proză are multe descrieri cinematografice şi poezie. Practică un simbolism al titlurilor muzicale. Un cinism plăcut, o scriitueă franţuzească." (Victor Cilincă) "Poemele şi proza sunt sub deviza expresiei: „Iată, câteva maşini grăbite tocesc depărtarea”. Porneşte dintr-un prezent continuu şi plonjează într-un spaţiu al memoriei. Sinceritate crudă, dar fără a fi violentă, brută, dar fără a fi brutală. "(Ion Avram). "O confesiune lirică extrem de puternică unde eul liric respiră prin poezie, iar Poezia asimilează personajele feminine. Realitatea e un pretext. Toate înseamnă o trăire: dragostea. Foarte multă dragoste!" (Anca Șerban Gaiu). "Confesiune de un tragism discret. Bine temperat tonul liric. Lasă un gust amar. Un final foarte frumos ambalat liric." (Stela Iorga). "Scriitura este onestă, nefiltrată, cu un flux ideatic profund. Mi-a plăcut cronologia marcată prin titluri. Balcicul este un topos al maturizării erosului într-un cadru în care era „extrem de vară”. E un aer foarte confesiv." (Nichita Sava). "Parcă a pierdut ceva din inocenţă, din disponibilitatea de a visa. E un soi de dezamăgire. O privire cinică parcă." (Cristina Dobreanu). "Între Marguerite Duras şi Simone de Beauvoir. M-a surprins bogăţia pe orizontală şi pe verticală. La fiecare două versuri e o imagine inedită." (Adi Secară). "Eul liric inventariază o iubire închiriată." (Paul Budeanu). 

Astăzi, 29 decembrie, ne va citi prozatorul Octavian Miclescu. Ne-a sugerat, în glumă, să punem bulină „18+”. Dar noi punem bulina de literatură de calitate şi vă aşteptăm cu drag la cenaclu la aceeaşi oră, 18 trecute fix! 
Andrei Velea

vineri, 1 decembrie 2017

Cronică de cenaclu: Dialogul ca monolog spart


Flash-ul literar a fost prezentat de Ilie Răpcianu și a cuprins o lucrare referitoare la Radu Gyr - poet, dramaturg, eseist și gazetar - a cărui creație a cunoscut o ascensiune deosebită în temnițele comuniste. Deși succintă, lucrarea a fost interesantă, cu mențiunea că a fost un preludiu la o prezentare mai amplă cu ocazia Simpozionului Național ”Mărturisitori ai dreptei credințe din eparhii în timpul regimului comunist”, organizat de Seminarul Teologic ”Sf. Andrei” din Galați în data de 27 noiembrie a.c. la Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității de la Dunărea de Jos.
Apoi, Anca Șerban Gaiu ne-a surprins cu două acte dintr-o piesă de teatru intitulată Memoriu tehnic, o compoziție prin care poeta și-a încercat condeiul în teatru și - după comentariile celor prezenți - s-ar părea că talentul o slujește și în acest sens, ba, mai mult, demonstrează că poezia prinde întotdeauna bine teatrului.
”La Anca Șerban Gaiu, dialogul este un fel de monolog spart; replicile sună cam la fel la toate personajele; are nevoie de mișcare, de descrierea gesturilor etc.; la ea, umorul are mai multe fațete: umorul aluziv, umorul paradoxal, umorul critic etc.; multe replici au încărcătură poetică; are instinctul teatrului; are toate ingredientele - îi mai trebuie legăturile și un punct culminant; are probleme cu tehnica de construcție.” (Victor Cilincă)        
”Aplaud această piesă de teatru foarte reușită.” (Ilie Răpcianu)
”Totul este viu, are energie, curge bine, este ancorată în realitate; are umor și are căldură; repetițiile fac bine textului.” (Mihaela Brumar)
”Replicile sunt firești și umorul - aliniat la prezent; ar putea fi mai diversificată.” (Nelu Păcuraru)
”Atenție la inadvertențele de timp/ perioade.” (Paul Budeanu)
”Acțiune captivantă și plină de umor.” (MiNa Maria)
”Un puzzle în care a reușit să așeze piesele în mod fericit; și-a adunat ideile într-un act și jumătate – bine scrise, cu haz; are și mici trimiteri în zona SF; trezește interesul, are personaje savuroase - unele dintre ele caracterizându-se prin nume, altele - prin limbaj etc.” (Marius Grama)
Astăzi, la ora 18,30, lectură și flash-book: Leonard Matei. 
Ion Avram

vineri, 30 decembrie 2016

CRONICĂ DE CENACLU : Prin morfina sentimentelor


(…) ştiu exact/ câte kilograme ai/ câte şosete pierdute/ câte refuzuri neîmblânzite/ îmi îngrădesc urechea stângă/ între pulsul şi apartamentul tău - 7-8/ aştept să pocnească luminile pe toată strada/ să dizolve publicitatea şi grindina/ îmi este matinalul oricare de tine/ doar să pot auzi/ 'set the controls for the heart of the sun' iar şi iar/ în splină în plex în tine
(Ioana Andrada Tudorie - Fructele preferate ale apartamentului tău)

"Interesantă, la Ioana Andrada Tudorie, este ideea de raportare la evenimentele de fiecare zi; este surprinzătoare în construcţie, dar monotonă în modul de lecturare - fapt ce-i deserveşte textul." (Marius Grama)
"Consemnează liric momente din viaţa ei de zi cu zi; creează o atmosferă dură, încărcată; un suprarealism care vine din plasarea în poem a lucrurilor palpabile, a simţurilor, prin trimiteri la unele chestii cotidiene din zona muzicii (de exemplu, Pink Floyd, Chopin etc.)." (Anca Şerban Gaiu)
"Un fel de jurnal senzual; are poveste, durere, nostalgie etc. - trăiri trecute, parcă, printr-o morfină; nu se teme de cuvintele curente - ceea ce o face foarte contemporană; are o obsesie către simbolism; în ciuda disperării temperate şi a unei atmosfere sumbre, poezia curge delicat, natural şi cinstit." (Victor Cilincă)
"Nostalgia şi regretele vin din retrăirea unei iubiri dintr-o poziţie detaşată." (Cristina Dobreanu)
"Este ancorată în cotidian; din punct de vedere literar, este descriptivă; mizează pe efecte artistice speciale." (Gelu Ghemiş)
În flashul literar, Victor Cilincă a făcut o pledoarie pentru experimentul de a scrie, arătând că un autor, pentru a rămâne în literatură, trebuie să încerce cât mai multe genuri - pentru că nu se ştie care dintre ele îl va recomanda posterităţii; în acest sens, a exemplificat prin Herman Melville, renumit prin Moby Dick, şi cu Pierre Boulle - autor cu o biografie fascinantă, care, deşi a încercat toate genurile, a rămas cunoscut prin Planeta maimuţelor.
Astăzi, în preajma Anului Nou, le urăm tuturor membrilor şi fanilor cenaclului Noduri şi Semne obişnuitul La mulţi ani! şi vă invităm să vă exprimaţi liber, prin lectură sau altfel de manifestări literare mai mult sau mai puţin spontane.
Consemnat de Ion Avram