Cronică de cenaclu: Un minimalism cald, simpatic, seducător

După o serie de câteva săptămâni de lecturi cu poeme lungi, experimentale, Carmen Neacșu a prezentat vineri la cenaclu câteva poeme de o simplitate esențială. Mici, dense, mai mult creionate din câteva tușe, debordant de sincere și suave, ele au cucerit auditoriul. E un contrast care dă vitalitate cenaclului și nu-l închistează într-o formulă unică. Poezia poate cuceri spații ample, poate coloniza viitoarele galaxii, dar poate sta și cuminte într-o odaie necunoscută. O poezie ca un soare lichid sorbit cu paiul într-o bucătărie de vară.

Aceeași delicatețe o regăsesc în aceste poeme. Are degete gingașe. Ambiguitatea dă bine. Poeme de stare. Poezia e din câteva tușe. Ca niște stampe (Anca Șerban Gaiu)
E foarte cinstită cu ea însăși și cu sufletul ei. Are un talent care vine dintr-o simțire ca un vârf de ac. Reușește să creeze stări de spirit într-un spațiu scurt. Cu o tușă luminează un text întreg. Tare frumos a ieșit! Nu vrea să epateze, să șocheze. Nu experimentează. Are o voce interioară ca o peniță chinezească. (Stela Iorga)
Poeziile sunt scurte, dar frumoase. Metafore fine, delicate. Mi-au plăcut toate poeziile. (Ionuț Vas)
Mi-au plăcut, au creat atmosferă. La al doilea aș avea rezerve. E un minimalism cald, simpatic, seducător. (Adi Secară)
Mi se par poeme scrise de copilul din tine. Sunt foarte descriptive. Asocierile de cuvinte m-au făcut să prelungesc imaginile în mintea mea. Le văd simple, îmi plac. Mi-au transmis liniște, armonie. Ultimul poem e un pic filosofic. (Sabina Penciu)
Sunt spre aforism. E un tribut. O năzuință formativă stihială. Poezii de dragoste drăguțe. Sunt momente foarte bune. Mai trebuie curățat textul. Sunt și momente când scapă. (Leonard Matei)
Știm sensibilitatea și simplitatea ei. Nu caută o construcție complexă și greoaie. (Octavian Miclescu)

La invitaţia artistului plastic Roland Pangrati, cu ocazia expoziţiei sale, "ReSonance", şedinţa cenaclului "Noduri & Semne" de vineri, 10 mai, va avea loc la Galeriile de Artă "Nicolae Mantu", unde vor intra în dialog, poate şi vor rezona mai mult decât s-ar aştepta, poemele lui Leonard Matei şi picturile lui Roland Pangrati.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Între poezie, recenzie și filosofie

Contrar așteptărilor, poetul Leonard Matei nu ne-a citit poezie, ci o cronică bună despre o carte bună. S-a argumentat aprins pro și contra dacă e critică literară, cronică de întâmpinare, recenzie, jurnal de lectură sau doar o reinterpretare a textului autorului comentat. Textul lui Leonard conține, într-un fel, câte puțin din toate, fără a fi ceva anume. Se simte și poetul vorbind despre alt poet, dar și absolventul de filosofie. La fel cum se simt cultura și buna educație literară pe care a primit-o în primii ani de încercări în poezie.

Aștept o cheie de lectură de la o cronică. Se apropie de zona criticii literare pe final. Aș fi vrut și argumente. Mai multe exemple concrete. Să țină cont că se adresează unui public care nu a citit cartea. (Cezar Amariei)
O cronică de întâmpinare, o recenzie. E o invitație la lectură. E bine scrisă. Mi s-au părut elocvente exemplele. Și-a atins scopul. E o analiză atentă, cu exemple bune din carte. Mi se par nefondate alte așteptări. (Marius Grama)
Toată lumea are dreptate. Nu vreau ca o recenzie să ajungă doar la un anumit public. E bine scris, bine condus. Are un ușor aer poetic. (Anca Șerban Gaiu)
E un text plat, ar fi trebuit urmați niște pași dacă era un demers critic. E o întâmpinare cu caracter relativ critic. Trebuia accentuat pe vibrarea emoțională. Trebuiau mai multe exemple. E o reinterpretare sensibilă a textului. Mai detașat trebuia. Un pic mai structurat pe ideile principale. E o carte foarte bună. Felicitări pentru curaj. (Stela Iorga)
Mi-a plăcut foarte mult. Am observat vocea poetului. Ca o orchestră, s-au așezat excelent. Multă sensibilitate și profunzime. Felicitări! Felicitări! (Carmen Neacșu)
E o abundență de citate. (Gabi Ghimpu)
E o recenzie făcută cu stil, într-o manieră profesionistă. Se adresează celor care au citit cartea. (Ionuț Vas)
Nu e o critică. E un jurnal de lectură cu veleități critice. Invită la lectură. Aș citi cartea măcar să îl contrazic. (Iulian Mardar)

Vineri, 12 aprilie, orele 18,00, sediul „Viața liberă”, va citi subsemnatul.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Modern în dulcele stil clasic

Prozatorul Viorel Ilișoi, cunoscut publicului ca autorul unora dintre cele mai frumoase reportaje scrise în limba română, ne-a făcut vineri o surpriză și a venit la cenaclu pentru a ne citi... poezie!  Scrise „în dulcele stil clasic”, dar și cu accente moderne, inegale, poemele de vineri au ridicat la polemică taberele din cenaclu cu viziuni divergente aspra poeziei. Cu siguranță, cenaclul are mult de câștigat din polemici. „Intelect” vs. „emoție”, „experiment/căutare” vs. „clasic”, „teorie” vs. „trăire”, „actualitate” vs. „universalitate”, „estetică” vs. „etică”, iată jaloane între care poezia, ca o pasăre alunecoasă, incertă, care se lasă greu prinsă în definiții, zburdă liberă. Mulțumim, Viorel Ilișoi, a fost o seară superbă, cu poezie bună și polemici aprige!

Sunt lipsite de îndrăzneală. Întâlnim și simboluri comune, tocite. Rime facile și locuri comune. (Marius Grama)
Sunt inegale. Nu am simțit nevoia de experiment. În structura clasică mai mergea lucrat. Nu văd un echilibru. Nu le simt unitare. E curajos să mergi în dulcele stil clasic. (Cezar Amariei)
Sunt inegale. Se poate revitaliza poezia clasică. Da, sunt scăpări. Însă și imagini foarte frumoase. Aș compara cu poeții basarabeni. (Leonard Matei)
Nu m-ai deranjat formulele clasice. E o îndemnare deosebită. Se simte mâna care face poeme. Se vede îndemnarea de a crea forme și formule, dar nu adaugă din emoția proprie. O ia condeiul înaintea emoției. (Stela Iorga)
Deține controlul fiecărui text, nu îl lasă să zboare. Mi-au plăcut. Să lase poemul să se scrie singur. (Simona Toma)
Stilul acesta e departe de a fi mediocru. Poetul nu trebuie să se alinieze la lumea în care trăim, ci la ceea ce simțim. (Ana Panagatos)
Viorel are degete mult mai lungi și mai subțiri pentru proză și reportaj. Sunt inegale. Există poeme bune, care m-au dus cu gândul la poezia americană. (Anca Șerban Gaiu)
Cred că scrie pentru propria plăcere. Ascultat și plăcut. (Nelu Păcuraru)
Îmi era dor de o poezie cu rimă. Abia aștept autograful. (Ioan Gh.Tofan)
Un tigrișor botoșănean. Mi-au plăcut textele. Are ceva din Borges și Blaga. (Adi Secară)
E un grupaj inegal. Poezia nu trebuie să fie nici clasică, nici experimentală. Trebuie să placă unui public avizat, dar nu criticilor literari. Prima parte a fost foarte bună. (Iulian Mardar)
Sunt texte de o sensibilitate extraordinară. Încearcă să țină tigrul în frâu. Poate acolo nu iese. (Valentin Dragoș)

Vineri, 5 aprilie, orele 18,00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Leonard Matei.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Zmeul-zmeilor după Stela Iorga

Poezia Stelei Iorga conține în ea combustii esențiale, o pecete fachirică intrinsecă lesne recunoscibilă. Structural "locuiește" în același bloc cu tragediile nesupunerii din corsajul lui Domine, ale Martei Petreu și pe același palier dramatic neconcesival Marianei Marin.

Iulian Mardar: Un grupaj scris cât se poate de profesionist. Tema centrală este cuvântul. Vă scrieți, vă rescrieți, vă lăsați scrisă; uneori vă urâți, alteori vă iubiți … alteori apare o stare de disperare.
Anca Șerban: Poeme noir cu o zicere extrem de noir, foarte directe - care nu-mi plac în totalitate. Prefer mai multă subtilitate, mai multă metaforă, mai mult curaj.
Carmen Neacșu: O poezie profundă, încărcată de trăiri, ca un urlet care taie în carne vie altfel decât în carnea asta din carne.
Cristina Dobreanu: Sunt multe poezii reușite ca întreg, dar și multe directe pe care nu rămâne decât să le constați.
Marius Grama: Experiența textelor Stelei Iorga este una pe care ți-o dorești, pentru că este foarte intensă. Cu toate că este o poezie atent construită, sunt mici repetiții care nu apăreau sub bisturiu înainte.
Nelu Păcuraru: Versurile au cadența unor psalmi. Metaforele mi-au sunat ca o muzică străină, căreia nu-i înțeleg cuvintele, dar care e plăcută la auz.
Violeta Bobe: Mi-a amintit de "Coffin Blues", dar atunci vocea era mult mai ascuțită, mai puternică.
Sabina Penciu: A reușit să se scrie și să se rescrie în aceeași temă, dar rezultatul liric să fie diferit. Curgerea textului citit și felul în care este așezat el în pagină vin ca o avalanșă, nu te lasă să-ți tragi sufletul, e tranșant.
Grigore Postelnicu: Intuiesc o biografie spirituală, întretăiată de mituri, presărată cu tot felul de aluzii, care se referă la momente esențiale ale vieții.
Simona Toma: Se mișcă în trei direcții: "Coffin Blues", "A Deauville" și "Fecioara de fier". E un melanj. Sunt orizonturi în care se simte confortabil, cred că se cere o nouă direcție.
Ioan Gh. Tofan: Poezie profundă și înverșunată. Se urăște atunci când iubește pe cine nu trebuie și când nu trebuie.
Octavian Miclescu: Mă gândesc la primul album al celor de la Black Sabbath... sunt mai negre și mai directe decât cele din trecut.

Vineri, 22 februarie, la ora 18,30, suntem protagoniști, în Librăria "Bookcity" (din "Shopping City" Galați, la etaj), în cea de-a doua lectură publică a Cenaclului Literar "Noduri și Semne" din acest an. Vă așteptăm să profitați de căldura textelor noastre!

Matei Leonard

Cronică de cenaclu: Orașul de sub ancoră

Matei Leonard e aproape de a publica o nouă carte de poeme. După mulți ani de tatonare, a decis să schimbe ceva din stil. Chiar dacă îl recunoaștem pe Matei Leonard cel de la "Anton Holban", de data asta are mai multă carne, e mai savuros. Poate că îl ajută și studiile de filosofie. Se anunță o carte excelentă!

Poate fi comparat cu un pictor. Are vocea lui solidă. Este păstos. Are o gamă variată de gusturi, nu e o mâncare fadă. Borcanul e un personaj marcant. (Adi Secară)
M-a făcut curios de ceea ce a scris mai înainte. Știe să scrie poezie. Uneori prea se risipește în metafore, în descrieri. Ultimul poem e nemaipomenit. Extraordinar! În rest, metaforele sunt prea lungi. (Gabriel Socolov)
Sunt fan al poeziei lui Matei. Scrie atât de natural de parcă poezia îl scrie pe el. Ultimul poem e scris la cote emoționale maxime. În fiecare poem are o ancoră. Seamănă cu Eliot, când sacadat, frust, când emoțional. Toate poemele sunt extrem de reușite, nu ai unde să arunci un ac. (Anca Șerban Gaiu)
Au atmosferă extrem de plăcută. E o disonanță cu ultimul, care e mult peste celelalte. E genial. Un dramatism excepțional. (Cezar Amariei)
Se menține la un nivel înalt. Convinge. În fiecare sunt lucruri uimitoare. E o călătorie poetică, stat la taclale cu un prieten imaginar. E un jurnal. Are o sensibilitate specială. Ai zice că e o autoare. Teatral, realist, de încredere în ceea ce citești. Are mult umor. (Victor Cilincă)
A schimbat modul de exprimare, dar esența e aceeași. Are un umor serios. Se joacă cu mintea. O ironie subtilă, dar nu e sarcastică. E serioasă, nu e răutăcioasă. E o combinație între Hieronymus Bosch și Goya. (Ovidiu Vrânceanu)
În ultima poezie a exploatat suferința umană și, din punct de vedere literar, e ceva banal (Paul Budeanu)
Stilul e suprarealist. Poate că așa e sinele lui. L-aș vedea și ca proză. Au greutate, în genul lui Borges. (Nelu Păcuraru)
Și parantezele au farmecul lor în poezie! Excelează și în paranteze. Se joacă. Realism pictural fotografic. Dar sunt și câteva locuri comune. În unele versuri e o poezie a banalului spusă fantastic. Toată poezia e o respirație. Scrie cum respiră, îi vine ușor. Mai trimiteți. (Iulian Mardar)
Mi-am schimbat părerea despre poezia modernă. E fascinant. Deși aparent nu are un fir, urmează un fir, nu te pierzi pe parcurs. (MiNa Maria)

Vineri, 16 noiembrie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Iulian Mardar.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Cu cărțile pe masă

Lectura lui Octavian de vinerea trecută a fost o avanpremieră la romanul „Vânzătorul de margarete”, parte din proiectul „IV Romane”. Cărțile vor fi lansate la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus (București, Romexpo), sâmbătă, 17 noiembrie 2018, orele 17,00, la standul editurii Brumar. Duminică, 18 noiembrie 2018, va avea lansare Cezar Amariei, orele 14,30, la standul editurii Polirom. A fost o ședință de cenaclu „cu de toate”, cu laude, critici și polemici.

„M-a prins. E interesant metatextul, sunt perspective multiple, chiar dacă e narat la persoana I-a. Pot fi niște măști.” (Simona Vartolomei)
„E un text expresiv. Trebuie să vedem tot contextul. Simt că lipsește ceva.” (Gabriel Solocov)
„Textul este elegant. E un subiect modern. Aș vrea să citesc întreaga carte. Se pretează la un scenariu de film.” (Nelu Păcuraru)
„Mă invită într-un labirint. Mă rătăcesc. Nu deschide prea mult. Nu-ți ridică ușor la fileu. Multe simboluri.” (Carmen Neacșu)
„Ridică două probleme. E un conflict. Homosexualitatea e un pretext. Vria în care am intrat e problema. Viața de azi. Dovedește curaj. Cum își duce la capăt povestea un om cu o problemă. Folosește intenționat un ritm lent. Atmosfera creată e interesantă.” (Tudor Neacșu)
„Descrierea străzilor din Istanbul mi-a plăcut. E o îndrăzneală să scrii din perspectiva unui personaj feminin.” (Ioan Gh. Tofan)
„Mi-a plăcut cum a creat atmosfera. Dă senzația de realitate cu atâtea detalii. E o notă în plus că a descris atât de atent stările personajului. M-a fascinat.” (MiNa Maria)
„M-a transpus pe străduțele Istanbulului, cu toate că nu am fost acolo.” (Valentin Dragoș)
„Un text semnat de Octavian Miclescu e o garanție că pătrunde spiritul epocii. E o axă a evoluției sentimentale a oamenilor.” (Paul Budeanu)
„Chiar și în pasajele lente personajele sunt bine conturate. Mi-a plăcut fragmentul cu Istanbul. M-a prins. Tehnica e cinematografică. Prinde la public.” (Iulian Mardar) 
„Romanul e foarte bine gândit. E premeditat. Pare scris cu rețetă. O mare parte din ingrediente provin de la Murakami. Merge pe mai multe piste pe care le închide, nu le exploatează. Va fi pentru un public avizat.” (Anca Șerban Gaiu)
„Mi-au plăcut detaliile. Mi-a plăcut tensiunea din prima parte. Bine scris. Bine descris Istanbulul. În partea a doua se pierde din tensiune. ” (Cezar Amariei)
„Tot aștept explozia. E interesant și știe să prindă cititorul. Sper să se întâmple ceva și să nu se bazeze pe relațiile dintre cele două femei.” (Marius Grama)

Vineri, 9 noiembrie 2018, orele 18,00, sediul „Viața liberă”. Va citi Matei Leonard.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Poezia, o vodkă pentru condiția artistului

Ermetismul poeziei lui Leonard Matei a căpătat, după publicarea celui de-al doilea volum al autorului, ”În dialog cu al treilea”, o formă care îl face (paradoxal, poate) mai accesibil. Mai aproape de suprarealism, dar cu pasaje de realism sadea, scriitorul propune abordări noi ale poeziei.

A. G. Secară: ”Poeziile reflectă o încercare de a fi altceva, fără pretenția de a fi neapărat un inovator. În această luptă cu limbajul sunt și reușite (momente în care autorul pare să fi avut îngerul lângă el), și aspecte care fac textul mai puțin politicos cu lectorul. M-a dus cu gândul la Komartin și la Teodor Dună.” 
Iulian Mardar: ”Le-aș numi poezii universale. Ca un film de genul ”Forest Gump”. Au filosofie, au profunzime, joacă, sunt foarte inteligente, chiar sclipitoare din punctul de vedere al ideilor. ”
Carmen Neacșu: ”Mi-a plăcut ”dar 6”, foarte sensibilă, foarte multe trăiri fine. Multe simboluri, o poezie ca o ceapă cu multe foi.” 
Ana Maria Panagatos: ”Îmi place cum scrie Leonard Matei. Omogenizează bine ideile. E o voce distinctă în cenaclu.”
Nichita Sava: ”Poeziile pot fi încadrate în stilul neomodernist. Am remarcat lepădarea de normele de punctuație, profunda oralitate a stilului, ceea ce dă și veridicitate mai multă. Componenta epică este pregnantă. Mi-a plăcut să descopăr spiritul de frondă față de clasa politică.”
Cristina Dobreanu: ”Textele mi se par conturate ca mesaj și ca poveste. Chiar dacă vine cu un lirism necenzurat, autorul creează o poveste și dă sens. Sunt accente de suprarealism și chiar de realism. Creează atmosferă – poezia nu stă numai în idee, ci și în imagine. Are și note sociale, dar îmi place faptul că nu are o abordare agresivă, ci una cu umor, în care este detașat.”
Octavian Miclescu: ”Mie îmi plăceau poeziile lui Leonard pentru că erau extrem de încifrate, se folosea de toate temele filosofiei ca să își exprime emoțiile. Acum descopăr o cu totul altă tehnică, alt autor – care îmi place foarte mult. Îmi place cum își face regia poemului, scenografia. Deși vorbim despre suprarealism, e foarte bine structurat. Este surprinzător, își păstrează acea încifrare care îl caracterizează, însă acum o face mult mai degajat, introduce personaje, știe să le creioneze.
Paul Budeanu: ”Textul cu ”etern partid” mi-a amintit de Gheorghe Dinică în ”Lumini și umbre” și eu cred că ăsta este viitorul poeziei românești.”

Astăzi, de la ora 18,00, va citi Ioana Andrada Tudorie.

Marius Grama

Cronică de cenaclu: Dragostea e un proiect care te poate costa viața

Poemele citite de Anca Șerban Gaiu vinerea trecută au câștigat mai degrabă prin imperfecțiune. De data asta, ceea ce ar fi părut a fi un dezavantaj a jucat în interesul autoarei. Totuși, perfecțiunea nu e umană, iar nereușitele, de multe ori, umanizează. Poezia e scrisă de oameni, care au nostalgia verii petrecute la mare sau care declamă, precum Anca, că iubirea e doar o formă de manipulare. După cum puteți citi mai jos, colegii de cenaclu au realizat treptat, pe parcursul serii, că au în față un grupaj foarte bun. O lecție frumoasă. Mulțumim, Anca!

"Ultima mașină de scris" e cea mai bună poezie. Parcă îl văd pe Hemingway. Se aude muzica ce bântuie. E reușit total. În celelalte sunt vârfuri, dar e un amalgam. Sunt mai puțin realizate decât de obicei. (Victor Cilincă)
E ultima muzică a orchestrei pe care a ascultat-o și ne-o împărtășește. Apreciez imaginile strânse în derularea șerpuitoare a ultimilor gânduri.(Mihaela Brumar)
A venit cu motorul bine ambalat, dar cu frâna de mână trasă. Prea cuminți. Câteva distorsiuni. Plăcute! (Iulian Mardar)
Am identificat versuri cu pretenții de aforism. (Paul Budeanu)
Apreciez mult muzica din poezii, o recunosc. În fiecare poezie există ceva frumos. Plutește o tristețe pudrată în fiecare poem. Te felicit. (Carmen Neacșu)
Îmi plac imaginile, mi-au dat o stare profundă. (Valentina Marica)
Mi-au plăcut foarte mult. Sfârșitul primei poezii întoarce totul. Metafora e simbolică, nu vizuală. (Ovidiu Vrânceanu Victor)
M-a cucerit. E un grupaj inegal, dar fermecător prin imperfecțiuni. O atmosferă noir, de tristețe. (Marius Grama)
Mi-a plăcut grupajul. Poezia-vulpe a reușit să o fure pe rățușca Anca. E super. O îmbinare de Thanatos și un Eros familist. Felicitări! (Adi Secară)

Vineri, 12 octombrie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", va citi Matei Leonard.

Andrei Velea

POEZIE DIN PAHARUL CU ZARURI

Leonard Matei

pompierii au fost alertați să prindă căprioara/ se lungise cât toată faleza și scăpa din prinsoare/ ca un elastic își trăgea când capul când copitele/ a scăpat de oameni de legi de câini și de umbre/ a murit de moarte bună/ pentru senzaționaliști asta era știrea cea mare (…)/ un copil fugit de acasă ar fi pus mâna pe ea (…)/ acum ne întrebăm unde putem găsi un înlocuitor pentru ea/ cred că o vom face mare din tablă (…)

(Leonard Matei – Căprioara de tablă)   

”Se vede la Leonard Matei o schimbare în mai bine, un pas înainte; m-au surprins poemele mai lungi, mai concrete, mai consistente; au mai multă poveste - nu mai sunt numai de stare; s-a mai maturizat, i-ar trebui mai multă coerență.” (Andrei Velea)

”Texte bine controlate, suprarealiste – deși, la el, o etichetă nu este necesară; are umor de mare calitate și o nebunie frumoasă; poemele sunt legate, are puterea de a simboliza; pe scurt: numai bune pentru o carte.”(Victor Cilincă)

”Vine cu un suflu nou; discursul este mai bine dozat; toate poemele au o poveste spusă într-un registru suprarealist; mesajul este unitar; au multă substanță, sunt încărcate de sens și scrise pe un ton degajat.” (Anca Șerban Gaiu)

”O creștere artistică – în sensul unei deschideri, de bun augur, către alte teme; sub pretextul unei ironii în surdină, atacă probleme serioase și tragice; are o cheie de umor în abordarea unor tragisme; își asumă teme majore într-un stil jurnalistico-suprarealist; un exercițiu stilistic remarcabil; ridică banalul la rangul de eveniment; și-a găsit un limbaj personal pe teme extrem de sensibile; își dă măsura talentului; o acutizare a conștiinței artistice, un dicteu liric bine realizat; arhetipează faptele și locurile.” (Stela Iorga)

”Poeme reușite; o schimbare care era de așteptat la Leonard Matei – pentru că începuse, deja, să caute și să se caute.” (Marius Grama)

”Textele din această seară îmi sugerează un pahar plin cu zaruri care au, fiecare, inscripționate cuvinte în loc de puncte și care, aruncate oricât, nu se îndepărtează de arealul personal.” (Viorel Crăciun)

”Era de așteptat acest salt; pare mai împlinit; ironia plus inteligența și talentul se completează bine; cu încă un grupaj asemănător, ar putea publica o nouă carte în care să se îmbine postmodernismul cu suprarealismul.” (a.g. secară)                                                                                                                        

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul Cotidianului „Viața Liberă”, va citi MiNa Maria.

Cronică de cenaclu: Dialogul ca monolog spart

Flash-ul literar a fost prezentat de Ilie Răpcianu și a cuprins o lucrare referitoare la Radu Gyr - poet, dramaturg, eseist și gazetar - a cărui creație a cunoscut o ascensiune deosebită în temnițele comuniste. Deși succintă, lucrarea a fost interesantă, cu mențiunea că a fost un preludiu la o prezentare mai amplă cu ocazia Simpozionului Național ”Mărturisitori ai dreptei credințe din eparhii în timpul regimului comunist”, organizat de Seminarul Teologic ”Sf. Andrei” din Galați în data de 27 noiembrie a.c. la Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității de la Dunărea de Jos.

Apoi, Anca Șerban Gaiu ne-a surprins cu două acte dintr-o piesă de teatru intitulată Memoriu tehnic, o compoziție prin care poeta și-a încercat condeiul în teatru și - după comentariile celor prezenți - s-ar părea că talentul o slujește și în acest sens, ba, mai mult, demonstrează că poezia prinde întotdeauna bine teatrului.
”La Anca Șerban Gaiu, dialogul este un fel de monolog spart; replicile sună cam la fel la toate personajele; are nevoie de mișcare, de descrierea gesturilor etc.; la ea, umorul are mai multe fațete: umorul aluziv, umorul paradoxal, umorul critic etc.; multe replici au încărcătură poetică; are instinctul teatrului; are toate ingredientele - îi mai trebuie legăturile și un punct culminant; are probleme cu tehnica de construcție.” (Victor Cilincă)        
”Aplaud această piesă de teatru foarte reușită.” (Ilie Răpcianu)
”Totul este viu, are energie, curge bine, este ancorată în realitate; are umor și are căldură; repetițiile fac bine textului.” (Mihaela Brumar)
”Replicile sunt firești și umorul - aliniat la prezent; ar putea fi mai diversificată.” (Nelu Păcuraru)
”Atenție la inadvertențele de timp/ perioade.” (Paul Budeanu)
”Acțiune captivantă și plină de umor.” (MiNa Maria)
”Un puzzle în care a reușit să așeze piesele în mod fericit; și-a adunat ideile într-un act și jumătate – bine scrise, cu haz; are și mici trimiteri în zona SF; trezește interesul, are personaje savuroase - unele dintre ele caracterizându-se prin nume, altele - prin limbaj etc.” (Marius Grama)

Astăzi, la ora 18,30, lectură și flash-book: Leonard Matei. 

Ion Avram

Pe drumuri literare

Tecucene... Fiind prezenţi mai peste tot unde se ascută versuri, mai mulţi membri ai Cenaclului literar „Noduri şi Semne” au petrecut un sfârşit de săptămână literar bogat, în deplasare, la Tecuci şi Brăila.

Mai întâi, joi, 20 aprilie, a însemnat lansarea volumului de versuri al poetului Gabriel Gherbăluţă – „Bestiarum Vocabulum”, Editura Tracus Arte Bucureşti. Profesor de Română la liceu, regizor pentru elevi, redactor radio, colegul nostru de cenaclu a fost primul pe afişul unui eveniment dublu, organizat de Casa de Cultură Tecuci şi cenaclul „Calistrat Hogaş”, din aceeaşi localitate, tecuceanul autor al cărţii „Pe drumuri de munte” fiind tot atunci omagiat. Cu poezie modernă, în vers alb, dar şi clasică, inclusiv cu sonete, autorul a ţinut să respingă probabilele trimiteri la poezia gen Foarţă şi Ujică de la celebrele „Cantafabule” deşi, elev fiind, gălăţeanul a repetat un an de liceu pentru că „a fugit” cu trupa „Phoenix”, pe care a ajutat-o la bagaje. Poetul fiind inspirat de desenele pictoriţei Beatrice Bernath, o româncă trăitoare de patru decenii în Israel, cartea ilustrată de aceasta participând la o expoziţie mondială a mitului universal. Actorul  Gabi Enache i-a recitat versurile în Sala Studio, plină, a Casei de Cultură. Printre cei care au vorbit despre poet şi carte s-a numărat istoricul literar şi criticul Ionel Necula.

Brăila undergound. Vineri seara, într-un local elegant, situat sub pământul istoric al Brăilei, la „The Music Pub”, pe strada Eminescu chiar, câţiva dintre noi am avut şansa să citim din poeziile proprii la spectacolul de lectură publică organizat de Filiala S-E a Uniunii Scriitorilor din România, condusă de poetul Corneliu Antoniu. Alături de apreciaţi scriitori din Galaţi şi Brăila, au putut urca pe podium pentru a citi din suflet şi a fi aplaudaţi  pe măsură poeţii Anca Şerban Gaiu, Simona Toma, Andrei Velea.
Şi a (mai) urmat: ieri, 27 aprilie, poetul Leonard Matei şi-a lansat volumul de versuri „În dialog cu al treilea” -  Editura Grand Godot, alături de alţi autori, în cadrul Salonului literar „Axis Libri” al Bibliotecii „V. A. Urechia”.

Astăzi, de la ora 18,30, va citi prozatorul Paul Budeanu. Flash-ul literar va fi prezentat de subsemnatul.

Victor Cilincă  

Gabriel Gherbăluță și Acad. Ene Dinga, la Tecuci

Lansarea volumul „În dialog cu al treilea”, de Leonard Matei, la Biblioteca „V.A.Urechia”-Galați

 

Corneliu Antoniu și Andrei Velea, la Brăila