Cronică de cenaclu: De pe blog, în Agora

(…) am văzut visurile generaţiei noastre dezasamblate până la ultima rotiţă, apoi aruncate în praful discuţiilor despre discuţii, am văzut Constituţii scrise pe pietre acoperite de alge şi Legi încrustate pe carapacele melcilor abisali, timpul încolăcindu-se şi revenind la o linie de start trasată mereu câţiva paşi înapoi, am văzut idealurile generaţiei noastre înjurate pe la colţuri de bloguri şi de internet, vorbind despre adevărurile adevărate şi despre cele neadevărate în epoca post-adevăr, am văzut linia vândută drept cerc şi învârteala în jurul cozii prezentată drept argumentaţie, am văzut îmbâcseala impusă drept normă (…)

Andrei Velea a citit, din cartea sa în lucru, capitolul De pe blog, în Agora - care s-a dovedit a fi o proză bine ancorată în realităţile social-politice ale acestor vremuri, pe un fundal introspectiv condimentat cu jocuri erotice, cu incursiuni filozofice şi cu multă poezie. Forţa descriptivă şi apetenţa pentru detaliile imprevizibile a ţinut auditoriul în priză, determinând comentarii îndelungate şi încinse.

”Este filmic; are filozofie şi multă poezie şi un aer de clasicism interbelic; obţine metafora printr-un soi de juxtapunere a planurilor; remarcabil şi umorul care vine, îndeosebi, din ironia situaţiilor.” (Victor Cilincă)
”În ceea ce mă priveşte, contează mai puţin teoria politică decât trăirile personajului - chiar politice fiind; din acest punct de vedere, merge pe o gheaţă foarte subţire; să fie mai jucăuş, mai jovial - altfel, cade în didacticism; să facă mai multă literatură decât observaţie critică.” (Marius Grama)
”Jocul erotic are foarte mult lirism şi este fin, temperat; unde este prea explicit, pare, mai degrabă,  eseu decât roman.” (Anca Şerban Gaiu)
”Pasajul erotic este foarte reuşit; are cursivitate, este captivant şi-l reprezintă.” (Carmen Neacşu)
”Trecerea de la erotic/ poetic la rigid/ politic mi se pare, tehnic, corectă.” (Nelu Păcuraru)
”Să fie mai firesc în descrieri şi să mai perie pasajele meditative care sunt prea explicite; are zone de o stridenţă supărătoare, mai ales acolo unde descrie scene de la miting.” (a.g. secară)
”Ca om apolitic ce sunt, m-a trimis cu gândul şi la Caragiale; reproducerea cugetărilor personajului mi s-a părut interesantă; are apetenţă pentru detalii.” (Nichita Sava)

Astăzi, la ora 18,30, va citi Nelu Păcuraru.

Ion Avram

POEZIE DIN PAHARUL CU ZARURI

Leonard Matei

pompierii au fost alertați să prindă căprioara/ se lungise cât toată faleza și scăpa din prinsoare/ ca un elastic își trăgea când capul când copitele/ a scăpat de oameni de legi de câini și de umbre/ a murit de moarte bună/ pentru senzaționaliști asta era știrea cea mare (…)/ un copil fugit de acasă ar fi pus mâna pe ea (…)/ acum ne întrebăm unde putem găsi un înlocuitor pentru ea/ cred că o vom face mare din tablă (…)

(Leonard Matei – Căprioara de tablă)   

”Se vede la Leonard Matei o schimbare în mai bine, un pas înainte; m-au surprins poemele mai lungi, mai concrete, mai consistente; au mai multă poveste - nu mai sunt numai de stare; s-a mai maturizat, i-ar trebui mai multă coerență.” (Andrei Velea)

”Texte bine controlate, suprarealiste – deși, la el, o etichetă nu este necesară; are umor de mare calitate și o nebunie frumoasă; poemele sunt legate, are puterea de a simboliza; pe scurt: numai bune pentru o carte.”(Victor Cilincă)

”Vine cu un suflu nou; discursul este mai bine dozat; toate poemele au o poveste spusă într-un registru suprarealist; mesajul este unitar; au multă substanță, sunt încărcate de sens și scrise pe un ton degajat.” (Anca Șerban Gaiu)

”O creștere artistică – în sensul unei deschideri, de bun augur, către alte teme; sub pretextul unei ironii în surdină, atacă probleme serioase și tragice; are o cheie de umor în abordarea unor tragisme; își asumă teme majore într-un stil jurnalistico-suprarealist; un exercițiu stilistic remarcabil; ridică banalul la rangul de eveniment; și-a găsit un limbaj personal pe teme extrem de sensibile; își dă măsura talentului; o acutizare a conștiinței artistice, un dicteu liric bine realizat; arhetipează faptele și locurile.” (Stela Iorga)

”Poeme reușite; o schimbare care era de așteptat la Leonard Matei – pentru că începuse, deja, să caute și să se caute.” (Marius Grama)

”Textele din această seară îmi sugerează un pahar plin cu zaruri care au, fiecare, inscripționate cuvinte în loc de puncte și care, aruncate oricât, nu se îndepărtează de arealul personal.” (Viorel Crăciun)

”Era de așteptat acest salt; pare mai împlinit; ironia plus inteligența și talentul se completează bine; cu încă un grupaj asemănător, ar putea publica o nouă carte în care să se îmbine postmodernismul cu suprarealismul.” (a.g. secară)                                                                                                                        

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul Cotidianului „Viața Liberă”, va citi MiNa Maria.

Cronică de cenaclu: Dialogul ca monolog spart

Flash-ul literar a fost prezentat de Ilie Răpcianu și a cuprins o lucrare referitoare la Radu Gyr - poet, dramaturg, eseist și gazetar - a cărui creație a cunoscut o ascensiune deosebită în temnițele comuniste. Deși succintă, lucrarea a fost interesantă, cu mențiunea că a fost un preludiu la o prezentare mai amplă cu ocazia Simpozionului Național ”Mărturisitori ai dreptei credințe din eparhii în timpul regimului comunist”, organizat de Seminarul Teologic ”Sf. Andrei” din Galați în data de 27 noiembrie a.c. la Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității de la Dunărea de Jos.

Apoi, Anca Șerban Gaiu ne-a surprins cu două acte dintr-o piesă de teatru intitulată Memoriu tehnic, o compoziție prin care poeta și-a încercat condeiul în teatru și - după comentariile celor prezenți - s-ar părea că talentul o slujește și în acest sens, ba, mai mult, demonstrează că poezia prinde întotdeauna bine teatrului.
”La Anca Șerban Gaiu, dialogul este un fel de monolog spart; replicile sună cam la fel la toate personajele; are nevoie de mișcare, de descrierea gesturilor etc.; la ea, umorul are mai multe fațete: umorul aluziv, umorul paradoxal, umorul critic etc.; multe replici au încărcătură poetică; are instinctul teatrului; are toate ingredientele - îi mai trebuie legăturile și un punct culminant; are probleme cu tehnica de construcție.” (Victor Cilincă)        
”Aplaud această piesă de teatru foarte reușită.” (Ilie Răpcianu)
”Totul este viu, are energie, curge bine, este ancorată în realitate; are umor și are căldură; repetițiile fac bine textului.” (Mihaela Brumar)
”Replicile sunt firești și umorul - aliniat la prezent; ar putea fi mai diversificată.” (Nelu Păcuraru)
”Atenție la inadvertențele de timp/ perioade.” (Paul Budeanu)
”Acțiune captivantă și plină de umor.” (MiNa Maria)
”Un puzzle în care a reușit să așeze piesele în mod fericit; și-a adunat ideile într-un act și jumătate – bine scrise, cu haz; are și mici trimiteri în zona SF; trezește interesul, are personaje savuroase - unele dintre ele caracterizându-se prin nume, altele - prin limbaj etc.” (Marius Grama)

Astăzi, la ora 18,30, lectură și flash-book: Leonard Matei. 

Ion Avram

Cronică de cenaclu: Fetița care se uită în ochii veșniciei

În flash-book-ul serii, prezentat de Victor Cilincă, am aflat, pe scurt, că Serge Brussolo - scriitor francez de fantastique, science fiction, triller şi roman istoric - a revoluţionat, prin stilul său original şi distinctiv, literatura science-fiction franceză.

În continuare, Petra Ana Mirică-Bobiţ, elevă în clasa a VI-a la Şcoala Generală Nr. 28, a citit un grupaj de zece poezii, după ce ne-a prezentat cele trei plachete de poezii ale sale: Poezii de suflet, publicată la vârsta de 9 ani, urmată de O lume de poezie şi Visuri - creaţii pentru care a primit o serie de premii în Italia, Republica Moldova şi România, fiind admisă în 2015 la Academia Artă şi Cultură din Salerno, Italia. Spicuim din părerile colegilor:

”O poezie plină de puritate, cu pasaje în care se întrezăreşte filonul maturităţii.” (Marius Chiru)
”Are maturitate, dar poezia este un joc destul de complex, care se dezvoltă odată cu evoluţia culturală şi meditativă; mi-a plăcut - se vede talentul.” (Andrei Velea)
”Trăieşte în prezent - în ciuda faptului că poezia este, oarecum, elegiacă; imagini frumoase, pure; se vede inocenţa copilăriei; are foarte multă lumină; are un lirism spre epicizare; să evite aglomerările de epitete; visează frumos.” (Gabriel Gherbăluţă)
”Mi-a amintit că trebuie să aleg întotdeauna lumina - şi nu întunericul, bucuria - şi nu tristeţea.” (Anca Şerban Gaiu)
”După cum scrie, îşi depăşeşte cu mult vârsta; temele sunt adecvate, nu se duce spre teme adolescentine; are sclipiri grozave; are elementele necesare pentru a evolua; încearcă să transmită şi nu să şocheze; o aşteptăm cu interes.” (Marius Grama)
”Îşi construieşte o lume ideală din care ne trimite nişte secvenţe; prea serioasă - să lase loc în texte şi jocului.” (Simona Toma)
”Poezii sincere; să scrie despre ce simte.” (Ilie Răpcianu)
”Sintagme lirice convingătoare, originale; înclinaţia către frumos este lăudabilă; se vede că are curajul să se uite, o clipă, în ochii veşniciei.” (Stela Iorga)
”Te poţi înşela, imaginându-ţi un autor matur cu suflet luminos; are alcătuiri neobişnuit de frumoase şi inedite.” (Victor Cilincă)

Astăzi, la ora 18,00, lectură şi flash-book: Anca Şerban Gaiu. 

Ion Avram

Cronică de cenaclu: Victor Cilincă - autor de onoare!

Pasionat până la înrobire de genul literar pe care îl numim "teatru", Victor Cilincă aduce şi de data aceasta - să ne amintim de "Henri Mathias Berthelot, generalul generalilor" - un pasaj din istoria românilor, scoţându-l la rampă pe generalul Eremia Grigorescu, într-un fragment din piesa "Cartea de scrum"; informat până-n dinţi, cu un limbaj atent subdialectat şi cu umorul negru pe care i-l ştim, el scenografiază - împingând realismul într-un suprarealism captivant şi convingător - aspectele dramatice specifice oricărui război, cu trimitere expresă la Primul Război Mondial: foamea, bolile, sărăcia, crimele, trădarea - într-un cuvânt, toate formele de degradare umană în care se ajunge în astfel de situaţii. De altfel, tot ce scrie/ compune/ realizează Victor Cilincă îl recomandă ca "Autor de onoare" al cenaclului "Noduri şi Semne", al Galaţilor, al Literaturii Române.

"Foarte multe detalii istorice - ceea ce l-a făcut greu de urmărit; m-a dus cu gândul la "Dinţii" lui Matei Vişniec; Victor Cilincă tine mult la detaliul realist/ suprarealist. Mi-ar plăcea să văd această piesă jucată." (Andrei Velea)
"Sunt fermecată de acest compozit între realitate şi ficţiune, de modul cum reuşeşte să ducă elementul din real în ficţiune; scenele sunt frumos echilibrate şi personajele atât de bine creionate, încât m-a emoţionat. " (Stela Iorga)
"Replicile - cam lungi; dacă le-ar scurta, ar deveni mai dinamic." (Paul Budeanu)    
"O piesă emoţionantă." (Marius Chiru)
"Mi-a plăcut textul; replicile - bine potrivite şi captivante." (Nelu Păcuraru)
"Cursiv, are lejeritate în scris; un amestec de derizoriu al destinelor, al situaţiilor; autorul pare prea detaşat şi nu implicat - ceea ce îl face, oarecum, livresc, deşi unele detalii sunt de-a dreptul poetice şi umanizează lucrarea." (Cristina Dobreanu)    
"Oralitatea se întrepătrunde bine cu apetenţa pentru detalii; unele personaje au nume de un comic caragialesc; lucrarea mi se pare complexă, enciclopedică." (Nichita Sava)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Ion Avram; flash-book - Victor Cilincă. 

Ion Avram

Cronică de cenaclu: Versul umbră a versului

Prezenţa poetului Ion Zimbru în Cenaclul "Noduri şi Semne" a adus, ca de fiecare dată, nota de vivacitate şi spectacol; verva sa, replicile spontane şi literaturizate în stilul binecunoscut au revigorat fluxul poetic/ literar al participanţilor, scoţându-l din rutina în care se cantonase de la o vreme şi… - poate, cel mai important câştig al serii - este promisiunea poetului că, în viitor, va participa mai des la întrunirile cenaclului. Comentariile au fost încinse, dar suportabile şi la obiect.

"Se vede că textele sunt trăite la intensitate maximă şi nu doar cugetări; aş menţiona două versuri care cred că-l rezumă pe Ion Zimbru: "Ce înalt şi frumos e urcuşul spre bază şi ştiu toată moartea pe de rost"." (Ilie Răpcianu)
"Am dat, într-o zi, peste versul "ce noapte scurtă cu picioare lungi"; versul acesta a fost primul contact cu poezia lui Ion Zimbru, m-a impresionat şi, ca urmare, l-am decupat şi l-am aplicat undeva la vedere; unele abordări ale poetului m-au trimis şi la critica psihanalitică a lui Freud. Captivant şi interesant." (Nichita Sava)
"O selecţie de poeme foarte variată în seara aceasta; a dovedit că poate fi la cea mai mare înălţime chiar şi cu aforismele; eu îl prefer cu texte clasice, pentru că au o muzicalitate impresionantă; trebuie să ai un anume soi de cultură ca să-l înţelegi pe Ion Zimbru; nu-i lipsesc paradoxurile cu care ne-a obişnuit; are mesaj filozofic şi un mod personal de a face reverenţă în faţa lumii şi a vieţii; multă poezie adevărată; fiecare vers este umbra altui vers." (Victor Cilincă)
"Are de toate: viaţă, moarte, gutui, dulceaţă de gutui; are versuri singure foarte puternice." (a.g. secară)
"Ion Zimbru este Ion Zimbru - un reper poetic pentru oraşul nostrum, pentru cenaclul nostru, pentru mine personal." (Anca Şerban Gaiu)
"Când citesc poezia lui Ion Zimbru, este ca şi cum aş deschide o uşă, şi încă o uşă, şi încă o uşă." (Ana Maria Panagatos)
"În ciuda zâmbetului discret pe care ţi-l inspiră, textele sunt meditative, profunde, unitare, cu o anumită tristeţe în fundal; limita dintre banal şi profund este foarte subţire; vocabularul pare tributar anilor '60 şi chiar lui Nichita Stănescu, dar, la el, prospeţimea metaforei îl salvează." (Andrei Velea)

Astăzi, la ora 18,30, va citi Victor Cilincă.

Ion Avram

Cronică de cenaclu: Proză șampanizată

(…) După un entuziasm aproape copilăresc, privesc în jurul meu fără să înţeleg. Harnaşamentul de pe mine apasă din ce în ce mai greu. M-aş lepăda de câte ceva, dar nu ştiu de unde să încep. Trag de câteva şnururi de piele fără succes. Un nor de praf depărtat ce creşte constant îmi atrage atenţia. Curios, las alte preocupări şi mă îndrept cu paşi repezi spre coloana alburie. Din colbul drumului, şiruri nesfârşite de soldaţi romani răsar în pas cadenţat. E o întreagă legiune! Mă privesc nedumerit de ce sunt îmbrăcat la fel. Oare m-am rătăcit, sau am dezertat? Orice s-ar întâmpla, onoarea trebuie salvată! După o scurtă alergare, mă înfig cu tupeu în front. (…)
(Viorel Crăciun - BOABA DE STRUGURE sau Arta înţepenirii la români)

Viorel Crăciun şi-a făcut intrarea în cenaclu cu două proze - una scurtă şi una ultrascurtă - care au fost primite foarte bine, în pofida emoţiilor şi îngrijorării autorului.

„O proză sprinţară, pigmentată cu umor şi cu un argou bine condus; are stilul conturat deja şi vioiciune în exprimare; este atractivă şi amuzantă; ar fi interesant un ciclu de astfel de proze scurte; textul îşi păstrează tensiunea şi îmbată cititorul ca o şampanie savuroasă.” (Stela Iorga)
„Are har şi umor şi, pe ici pe acolo, chiar pasaje poetice.” (Ioan Gh. Tofan)
„O proză excelentă; are ceva din umorul englezesc necoroziv; modul cum foloseşte epitetele este de bun augur; are o eleganţă a stilului; se vede că este un scriitor născut, nu făcut.” (Victor Cilincă)
„Aş asocia textul cu sintagma celebră râsu'-plânsu'; pare potrivită pentru acel tip de carte de vacanţă de care, unii dintre noi, poate-şi mai amintesc; are unele subtilităţi, dar şi mult de lucru.” (Gabriel Gherbăluţă)
„Are stilul bine format; atenţie la inadvertenţele de timp/ epoci.” (a.g. secară)
„Text cursiv; tema nu impresionează; este atractiv, trezeşte curiozitatea; glumiţele marinăreşti alternează cu unele sofisticate; un Ion Creangă urban, modest; are şi mici fragmente poetice.” (Marius Grama)
Semnalăm, cu această ocazie, apariţia cărţii „Şase oameni de hârtie” a prozatorului Dimitrie Lupu, la EDITURA (E9) NOUĂ din Bucureşti. Felicitări!... şi aşteptăm cu nerăbdare lansarea.

Astăzi, la ora 18,00, va citi Cristina Dobreanu. 

Ion Avram

Cronică de cenaclu: Personaje vii în spațiu înțepenit

(…) Privi fascinat sânii planturoşi ai divei, struniţi ca doi armăsari, părând însă gata să scape de strânsoarea rochiei fără umeri. Păşi încălţat peste marginea havuzului. Ea îl văzu şi se opri, îndreptându-şi spatele gol. Ajuns în dreptul ei, întinse mâinile tremurânde, dar nu îndrăzni s-o atingă. Se mulţumi să mângâie aerul care o înconjura, de parcă ar fi modelat-o cu mâinile, ca pe o păpuşă de lut. Apoi urmări, nu prea mirat, metamorfoza. Părul bogat şi lung al blondei platinate se scurtă, iar pe frunte îi crescu un breton. Trăsăturile feţei se modificară treptat, lăsându-l să vadă… chipul Marianei.(…)
(Pe malul de lut al fluviului - fragment)

Prozatorul Ioan Gh. Tofan a prezentat capitolul Cu Anita Ekberg în Fontana di Trevi, din romanul în lucru Pe malul de lut al fluviului (Călătorii paralele II). Redăm din comentarii:

”A reuşit, nu prin explicare, ci prin eticul însuşi, prin personalizarea unui anumit tip de inşi care se caracterizează prin modul cum se comportă şi vorbesc; să fie un pic mai liber în exprimare, pentru că lucrează prea strâns şi cu detalii multe; are atmosferă; dorinţa de a exprima o exactitate îl deserveşte; are condei - să-l lase mai liber, cuvântul - să zburde, să ţopăie; adunarea informaţiei şi folosirea ei este de bun augur, cheamă cititorul la text; personajele sunt vii, dar spaţiul este redat ţeapăn; se vede că, la el, arhitectura scrisului este nativă, dar prea o forţează să treacă prin nişte porţi mentale.” (Dimitrie Lupu)
”Am urmărit greu textul; descrierile prea lungi devin plictisitoare, neatractive; nu are suspans; prea puţin pentru cât text a fost.” (Ilie Răpcianu)
”Prea multe detalii în descrieri; pasajele de realism magic sunt incitante; pregăteşte prea mult punctual culminant.” (Simona Toma)
”Se vede că a evoluat; explicaţiile cu care vine, chiar şi după finişul naraţiunii, îl deserves.” (Viorel Crăciun)
”Deranjează preţiozitatea detaliului; nu are transfigurare şi tensiune artistică; enumerările de detalii nu sunt relevante într-o arhitectură a emoţiei, a esteticului.” (Stela Iorga)
”Rigurozitatea cu care lucrează textul vine din firea autorului şi e greu de luptat cu asta; scrie mai fluent şi mai bine ca până acum.” (Anca Şerban Gaiu)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Viorel Crăciun.

Ion Avram

Cronică de cenaclu: Ilie ia lumea la scuturat

Copilul poet Ilie Răpcianu revine în Cenaclul Noduri şi Semne după câţiva ani de absenţă – acum, în calitate de elev în clasa a X-a la Seminarul din Galaţi. Cu această ocazie, am aflat că, între timp, a fost premiat cu Menţiunea I la Olimpiada Naţională de Limbi Clasice – materia greaca veche şi că intenţionează ca, după seminar, să se specializeze în limbi clasice. Cele zece poeme prezentate au fost primite cu interes şi curiozitate.

”Mici adevăruri la care a ajuns, conform studiilor sale; teme curajoase – lumina, întunericul, divinitatea – tratate, oarecum, la suprafaţă; mai are de săpat.” (Simona Toma)
”Toţi am început cu astfel de mici adevăruri pe care le credeam importante; poemele au filon liric şi fir epic; textele, bine conduse, au atmosferă şi multă meditaţie.” (Anca Şerban Gaiu)
”Texte hiperfilozofice; poezia şi religia mi se par antagonice în sensul că poezia este, în genere, demistificatoare; are limpezime, sensibilitate şi multă meditaţie; sunt premize să scrie bine.” (Andrei Velea)
”Texte pretenţioase în limbaj, în tematică şi mesaj; multă meditaţie şi filozofare; ideatic, este coerent şi bine articulat.” (Cristina Dobreanu)
”Mici insuliţe lirice; încercări de a-şi defini eul, universul personal; cheia lirică nu-i încă definită; se vede o catapultare serioasă către marile probleme ale lumii; îşi caută vocea interioară; un mic răzvrătit care-şi pune întrebări, ia lumea la scuturat –  şi  asta-i bine.” (Stela Iorga) 
”Salut venirea unor tineri în cenaclu, mai cu seamă atunci când sunt şi cunoscători ai limbilor clasice!” (Ioan Gh. Tofan)
”Foarte tânărul autor din seara aceasta are o viziune extraordinar de matură, fină, o siguranţă a scriiturii, deja o filosofie de viaţă, pe un ton trist, însă demn, reuşeşte alcătuiri neaşteptate! Mă înclin în faţa lui chiar şi pentru superbul titlu ‹‹Lumina este întuneric privit prin ochii unei lumânării››. Un adevăr descoperit, un fel de Teorie a relativităţii… poetice! Şi, atenţie: o construcţie specială – nu o lumânare, ci… “lumânărie”! Reţin şi “poemul ‹‹Eu sunt negru…›› - o demonstraţie de logică în paradox, scrisă cu sfială. Are atmosferă! Chiar şi acolo unde consemnează mai sec, mai prozaic, nu uită însă drumul spre un final coerent, evitând să lege doar, prin prozaic, mai multe construcţii frumoase în sine.” (Victor Cilincă) 

Astăzi, la ora 18,30, va citi Ioan Gh. Tofan.

Ion Avram

Cronică de cenaclu: O voce lirică autentică

la răsărit mergeam să înotăm/ pe câmpuri/ înaintam printre ierburi/ printre rădăcinile acelea amare/ ce păstrează lumina în ele/ făceam pluta/ pălăriile galbene ne atingeau/ cu borurile umede/ deschideam ochii/ şi apa se umplea de cercuri (Anca Şerban Gaiu - În largul câmpiei)

Aşa cum a promis, Anca Şerban Gaiu a revenit şi ne-a prezentat opt poeme şi o proză scurtă; redăm din comentarii:

”Poezia nu se învaţă – cu ea te naşti ori nu; îmi place grupajul prezentat în această seară. Proza m-a trimis la 1001 de nopţi şi mi se pare, mai degrabă, un poem.” (Gabriel Gherbăluţă)
”Proza este scrisă bine, deşi cam incoerentă; în poezie, două-trei texte sunt excelente, atât ca imagine, cât şi ca metaforă – dar, ca şi în proză, îi lipseşte coerenţa şi ideea. Să fie mai aşezată!” (Andrei Velea)
”O poezie, în aparenţă, bună, dar citită prea plat; reuşeşte să creeze stare şi imagine, dar nu transmite şi mesaj; deşi talentată, pare cam neglijentă la scris; să fie mai atentă la concordanţa timpurilor. Este aproape de a scrie foarte bine.” (Marius Grama)
”Textele constituie un poem de la un capăt la altul, mai ales dacă ar avea elemente de legătură, pentru că au acelaşi cadru; deşi creează o abundenţă de imagini, nu le duce mai departe.” (Simona Toma)
”Multe imagini şi metafore spirituale care te duc cu gândul la o slujbă religioasă; texte care, parcă, m-au reprimit bine în cenaclu.” (Ilie Răpcianu)
”Multe imagini şi metafore excelente, dar nesusţinute totdeauna de text; nu-şi duce fluxul liric pe distanţe mai mari; o voce lirică autentică; dacă nu ar tropăi prin metafore, ar fi mai bine; în proză, mi-a prins atenţia - chiar dacă, pe mine, exotismele nu mă impresionează; să fie mai cerebrală în privinţa suflului liric.” (Stela Iorga)  
”Prin situarea între credinţă şi tăgadă, transmite un ecou arghezian; structura internă este bună; mi-a plăcut.” (Nichita Sava)
”Sintagmele, deşi surprinzătoare prin ele însele, nu ajută poemele; nu m-a introdus în atmosferă; pare o sentimentală care se îndepărtează de sentiment.” (Cristina Dobreanu)
”În poezie, are continuitate; în proză, i-aş recomanda să se dezvolte pe spaţii mai largi.” (a.g. secară)                 

Astăzi, la ora 18,00, va citi Ilie Răpcianu.

Ion Avram

Cronică de cenaclu: "De ce nu sunteți voi care sunteți"?

Pentru seara din ziua naşterii Maicii Domnului, Anca Şerban Gaiu a adus şapte poeme, în care, ca poetă, s-a întrecut pe sine. Din păcate, după o oră de aşteptare, am decis să amânăm lecturarea acestora, din lipsă de combatanţi. Vorba lui Victor Cilincă: Poate că nu a fost destulă vacanţa de vară. Poate, ar mai fi nevoie şi de o vacanţă de toamnă, apoi - una  de iarnă şi să reîncepem în primăvară, de Paştele blajinilor sau, mai încolo, la Paştele cailor, a mai glumit scriitorul, sclipindu-i pieziş o lacrimă.

Se mai întâmplă, cum s-a mai întâmplat, de altfel, de-a lungul celor treizeci şi patru de ani de existenţă a cenaclului - dar, parcă-ţi vine să întrebi, să strigi asemeni lui Nichita Stănescu: De ce nu sunteţi voi care sunteţi/ hai să ne facem casă, vă strig/ sau măcar loc pentru a dormi./ De ce nu sunteţi voi care sunteţi,/ De ce dormiţi în gangul unei stele/ de ce împrumutaţi raza/ de ce nu sunteţi şi care sunteţi?/ Tristeţea, această lene a vieţii noastre/ ea, tristeţea,/ de ce din pricina ei/ să nu fiţi voi, care sunteţi,/ să nu fiţi/ voi care sunteţi/ să nu. (Simţ)    

Sau, să suspini, asemeni Ancăi Şerban Gaiu, în unul din cele şapte poeme plimbate cu emoţie şi nerăbdare pe Domnească: Toată tristeţea acestui oraş/ ne-a scămoşat ochii gurile/ ne-a pus în mâini cuţitul/ pâinea rugăciunilor/ ficaţii trestiei tăiate/ în strada mare (Toată tristeţea…)

Şi, pentru a dezice, parcă, nefericita zicere Galaţi - oraş cumplit de negustori, poeta a hotărât liniştită ca un obuz(vorba lui Ion Zimbru), că va veni cu poemele şi astăzi, şi oricând. Ba, mai mult, ne-a ademenit şi cu viitoare fragmente de proză. Şi, dacă noi, cei care suntem, nu vom dormi în gangul unei stele, poate, tiptil-tiptil, oraşul nu va mai fi total cumplit şi total de negustori. Şi, ca să nu uităm de unde am pornit, alipim cronicii şi o fotografie a lui Nichita Stănescu - naşul cenaclului nostru.

Astăzi, la ora 18,00, va citi poeta Anca Şerban Gaiu.

Ion Avram

CAVALERUL DE LA VIAȚA LIBERĂ

Fiind programat să prezinte un fragment din romanul polițist Bushido pentru caralii precum și    flash-ul literar, scriitorul Victor Cilincă – punctual de felul său – se urcă într-un autobuz la fel de punctual. Când se pregătește să coboare din autobuz, vede că unei bătrâne i se face rău, fiind gata să se prăbușească. Cavaler din fire (fiind, de altfel, și necăsătorit), colegul și prietenul nostru se oferă, fără a ezita, să o sprijine și s-o conducă acasă, cu cele două sacoșe cu tot. Bătrâna merge greu și încet. Victor merge, evident, la fel de încet și cu ochii pe ceas - din cauza punctualității. În acest timp, noi îl sâcâim cu telefoanele. Când ajung în fața casei bătrânei, deschid poarta și intră în curte, unde îi întâmpină, dând vesel din coadă, un cățel de talie mică, foarte frumos, în timp ce el se așteaptă să apară și vreo nepoată de-a bătrânei, de talie mijlocie, care, observând ce cavaler este, să-i mulțumească clipind des din niște gene lungi. Când ajunge la cenaclu, prezintă scuze și ne povestește ce v-am spus. Apoi, am trecut la ale noastre.

În cadrul flash-ului literar, ni s-a prezentat, la propriu, o colecție de biblii, corane și alte texte sacre pe care le avea în geantă și pe care le-a catalogat drept texte de referință și surse de inspirație literară. Bibliile, majoritatea în format mic, sunt dintre cele aduse în mod clandestin (fiind interzise în comunism) de vameși și sunt scrise în franceză, engleză, rusă și română (unele – chiar ilustrate). Cea în limba română, apărută după revoluție, cu binecuvântarea IPS Teoctist – cum ne-a informat Victor Cilincă – de la care am mai aflat că, în Istoria literaturii românești din 1929, Nicolae Iorga se referă la Biblia lui Dosoftei, pe numele său adevărat Dimitrie Barilă, născut în 1624 – lucrare în care găsim o  încercare, foarte complicată, a lui Dosoftei de a scrie psalmii românești, psalmi ai lui care nu sunt deloc o traducere exactă; nu numai ca text nu este exactă traducerea, dar nici măcar scrisul nu este exact. Și, poate, tocmai aceasta îi face frumusețea: recunoști în psalmii lui Dosoftei o poezie populară – și, de aceea, Dosoftei ar trebui să intre în orișice antologie și, aș zice, potrivit cu timpul lui, căci ar părea altfel un blasfem să capete un loc pe care Alecsandri nu are dreptul să i-l dispute.   

Flash-ul a culminat cu selecții din Cântarea cântărilor și Surele – poezie/ literatură de înaltă clasă din care s-au inspirat mari scriitori precum Bulgacov, Dostoievski, Stefan Heym, Faulkner etc.

Din lipsă de timp, fragmentul din romanul polițist s-a propus  să fie citit și analizat on-line.             

      

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,30, citește poeta Anca Șerban Gaiu.