Cronică de cenaclu: Un bun povestitor

Într-o atmosferă de sărbătoare, cu muzică împrejur și sub un imens brad de Crăciun, așa s-a desfășurat ședința de cenaclu de vinerea trecută. Prozatorul Nelu Păcuraru ne-a citit câteva pagini dintr-o carte deja publicată, "Melancolicul" (editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați). Cartea ar putea constitui punctul de plecare pentru un nou roman. După cum au remarcat colegii de cenaclu, cu mai multă transfigurare și originalitate. Nelu Păcuraru e un bun povestitor, iar ingredientul secret al prozei domniei sale e umorul.
E o ciornă solidă, de la care se poate construi ceva foarte bun literar. O colaborare cu un redactor, cu un editor profesionist. V-a făcut plăcere să scrieți. Aveți de unde să plecați. (Adi Secară)
E o atmosferă veridică, puternică. E un text dinamic, autentic. Locurile comune afectează textul. Există suficiente premise pozitive. E scris pe nerăsuflate. (Cezar Amariei)
Funcționează umorul. E într-o zonă de jurnal, chit că nu e pas cu pas. În zona originalității scapă. Trebuie ceva care să atragă. (Matei Leonard)
Din ton îți dai seama că e spusă de o persoană de vârsta a treia. E așezat, cântărit. Remarc tonul de jurnal. Scrie ca și cum ar povesti. Uneori literatura îi scapă printre degete. Construiește din poveste în poveste. Multă oralitate. Unele povestioare rămân la nivel de banc. (Marius Grama)
E un bun povestitor. Are un umor fin. Textul curge. E viu, fluent. M-a prins. Mi-a făcut bine, parcă am participat și eu. (Anca Șerban Gaiu)
Aveți grijă la aria tematică. Transfigurarea! Am avut impresia că literatura se scrie ușor. E mult mai greu! Este foarte greu. (Grigore Postelnicu)
Vineri, 28 decembrie, orele 18.00, ne întâlnim în același loc, la "Viața liberă", pentru o ședință specială. Fiecare va citi câteva poeme preferate sau o pagină, două de proză. 
Andrei Velea

Cronică de cenaclu/lansare: Ședința și lansarea

Vineri, 14 decembrie, Librăria "Humanitas" Galaţi a găzduit o nouă lansare a unei cărţi din Proiectul "IV Romane". De această dată, "Vânzătorul de margarete", de Octavian Miclescu, cu cele două personaje feminine marcante, trecând la o nouă dimensiune a "Legăturilor bolnăvicioase" de acum vreun deceniu, parafrază a legăturilor primejdioase de acum vreo două veacuri şi ceva…

Moderator, acelaşi neobosit Doru Căstăian, care, cu un sfert de ochi la semifinala de handbal de campionat european România - Rusia, a subliniat punctele forte ale unui roman de excepţie, pe care criticul A. G. Secară l-a numit demn de Gallimard, ca întreg proiectul, care surprinde o Românie ce poate fi astfel mult mai bine înţeleasă de un Occident care abia silabiseşte sufletul bolnav al unui popor încă înlănţuit.

Pe pagina de Fb a proiectului citim: "La o primă vedere, "Vânzătorul de margarete" este un roman despre relații netradiționale, însă, prin viziunea anti-eroului cărții (ce poate fi numit de către Freud un invertit ocazional, sau un homoerotic de către Ferenczi) asupra societății, exprimată într-un mod lipsit de corectitudine politică, devine o formă a eșecului emoțional, a disperării sau a sindromului Stockholm prezent în orice relație - tradițională sau nu."

Desigur, o iubire saphică poate fi şi ea considerată "tradiţională", dar, aşa cum s-a arătat şi la lansare, orice este al lumii acesteia este un fel de accident metafizic întru fizic. Sau, cum bine le zice Cezar Amariei: "O proză confesivă, descărnată de lirism. Scrisă într-un stil funcționăresc, de proces-verbal, de jurnal personal non-literar, ce ar cadra mai degrabă cu un povestitor din domeniul tehnic (inginer ori economist) și nu cu un narator filolog. În pofida acestei disonanțe, proza capătă ritm, are o atmosferă veridică și te poartă de mână prin cotidian (de București sau Istanbul), servindu-ți picanterii de Vama Veche sau de târgușor provincial (Teiuș).

"Vânzătorul de margarete" al lui Octavian Miclescu este în primul rând respirația unei absolvente de filologie, ajunsă preparator de spaniolă/ franceză și profesor suplinitor. O absolventă ce are suficient bagaj cultural cât să compare atmosfera orașului cu prozele lui Ștefan Bănulescu, dar preferă acel limbaj funcționăresc, susținut de obsesia pentru consemnarea exactă a momentelor, orelor sau distanțelor. Rezultă o scriitură în tușe groase, condimentată cu erotism și un simț al observației supra-dezvoltat…"

Noi, tuşaţi, garantăm că sunt şi tuşe subţiri! Vinerea asta, 21 decembrie, va citi Nelu Păcuraru, de la ora 18,00, la sediul "Vieţii libere".

Noduri și Semne

Cronică de cenaclu: Un GPS sentimental

Într-o atmosferă foarte relaxată de vineri, prozatorul Nelu Păcuraru ne-a prezentat un capitol numit "O raită prin Bahamas", din romanul "Minunile nu se repetă". Lectura dintr-un roman deja publicat nu e ceva obişnuit la cenaclu. Poate asta explică de ce armele criticii nu au fost încărcate la maxim, iar audienţa s-a cufundat în plăcerea lecturii. Chiar dacă nu s-a ajuns la o concluzie privind regulile pe care ar trebui să le presupună o "proză de călătorie" (fomula autorului), au fost apreciate la unison simţul ironiei (al auto-ironiei) şi descrierile peisajelor. Punctul mai puţin reuşit, aşa cum s-a remarcat, a fost excesul de detalii tehnice.
Lectura e uşoară. Punctează detalii interesante. Nu ştiu cui i se adresează. Prea mult accent pe descrierile tehnice. (Maria Strînbei)
Mi-a plăcut descrierea, am fost acolo. M-a atras. Autentic şi foarte frumos! (Raluca Purluca)
Am remarcat umorul. Încărcată de amănunte. Simpatic! (Carmen Neacşu)
O parte e descriptivă şi publicitară. Textul se duce spre literatură. E o carte de călătorii. Aminteşte de Calistrat Hogaş. Prea multe detalii tehnice. (Ion Avram)
Nu m-a prins cu detaliile. Voiam ceva mai personal şi mai cald. Parcă a fost un GPS. Căutam un GPS sentimental. O ironie sinceră, care merge la suflet. (Stela Iorga)
Detaliile tehnice sunt mai deranjante, dar celelalte nu. Auto-ironia face textul prietenos. Prea telegrafic în alte pasaje. (Octavian Miclescu)
Agreabil, nu am găsit nimic strident. Povesteşte cu patos. Are tehnică. Se analizează de multe ori pe sine însuşi. Am râs la unele pasaje. Mi-a plăcut! (Marius Grama)
Remarc umorul sănătos şi auto-ironia. M-am bucurat de text, mi-a plăcut. (Anca Şerban Gaiu)
Am aşteptat ceva excepţional să se întâmple. "Am sechestrat vaporul în zece poze". Mi-a plăcut metafora! (Paul Budeanu)
Vineri, 9 februarie, ora 18.30, în sediul ziarului "Viaţa liberă", ne va încânta cu o poveste Carmen Neacşu, colega noastră de cenaclu. 
Andrei Velea

Cronică de cenaclu: De pe blog, în Agora

(…) am văzut visurile generaţiei noastre dezasamblate până la ultima rotiţă, apoi aruncate în praful discuţiilor despre discuţii, am văzut Constituţii scrise pe pietre acoperite de alge şi Legi încrustate pe carapacele melcilor abisali, timpul încolăcindu-se şi revenind la o linie de start trasată mereu câţiva paşi înapoi, am văzut idealurile generaţiei noastre înjurate pe la colţuri de bloguri şi de internet, vorbind despre adevărurile adevărate şi despre cele neadevărate în epoca post-adevăr, am văzut linia vândută drept cerc şi învârteala în jurul cozii prezentată drept argumentaţie, am văzut îmbâcseala impusă drept normă (…)

Andrei Velea a citit, din cartea sa în lucru, capitolul De pe blog, în Agora - care s-a dovedit a fi o proză bine ancorată în realităţile social-politice ale acestor vremuri, pe un fundal introspectiv condimentat cu jocuri erotice, cu incursiuni filozofice şi cu multă poezie. Forţa descriptivă şi apetenţa pentru detaliile imprevizibile a ţinut auditoriul în priză, determinând comentarii îndelungate şi încinse.

”Este filmic; are filozofie şi multă poezie şi un aer de clasicism interbelic; obţine metafora printr-un soi de juxtapunere a planurilor; remarcabil şi umorul care vine, îndeosebi, din ironia situaţiilor.” (Victor Cilincă)
”În ceea ce mă priveşte, contează mai puţin teoria politică decât trăirile personajului - chiar politice fiind; din acest punct de vedere, merge pe o gheaţă foarte subţire; să fie mai jucăuş, mai jovial - altfel, cade în didacticism; să facă mai multă literatură decât observaţie critică.” (Marius Grama)
”Jocul erotic are foarte mult lirism şi este fin, temperat; unde este prea explicit, pare, mai degrabă,  eseu decât roman.” (Anca Şerban Gaiu)
”Pasajul erotic este foarte reuşit; are cursivitate, este captivant şi-l reprezintă.” (Carmen Neacşu)
”Trecerea de la erotic/ poetic la rigid/ politic mi se pare, tehnic, corectă.” (Nelu Păcuraru)
”Să fie mai firesc în descrieri şi să mai perie pasajele meditative care sunt prea explicite; are zone de o stridenţă supărătoare, mai ales acolo unde descrie scene de la miting.” (a.g. secară)
”Ca om apolitic ce sunt, m-a trimis cu gândul şi la Caragiale; reproducerea cugetărilor personajului mi s-a părut interesantă; are apetenţă pentru detalii.” (Nichita Sava)

Astăzi, la ora 18,30, va citi Nelu Păcuraru.

Ion Avram