Cronică de cenaclu: Jocul de-a ghilotina

Victor Cilincă ne-a amuzat cu o excelentă piesă de umor macabru. În pofida faptului că și-a propus să renunțe la teatrul istoric, tot în jurul istoriei se învârte acțiunea piesei, în care inventatorul ghilotinei e acuzat de plagiat. Proaspete, inedite, pline de umor, uneori chiar involuntar, pasajele prezentate de Victor Cilincă au stârnit râsul. Desigur, au existat păreri pro și contra. Dar s-au referit mai degrabă la construcție, umorul a fost gustat unanim.

M-am simțit ca la teatru efectiv. O construcție inteligentă, ironică. E despre realitatea noastră. O plăcere! (Iulian Mardar)
Nu mi se pare postmodern. Nu văd cursivitate între scene. Parcă ar fi un colaj de scheciuri. Un pic prea mult accent pe incultura doamnei Guillotine. E un text lucrat! (Octavian Miclescu)
Am simțit un umor negru veritabil și amuzant. (Nelu Păcuraru)
Creația înseamnă suferință, e un adevăr. Umor macabru, de bună calitate. (Ioan Gh.Tofan)
Mi-a plăcut, e un text savuros. E multă istorie pe care ne-o oferă râzând. Informează fără efort. (Carmen Neacșu)
Textul e incomplet fără să fie jucată piesa. E spontan, are umor de bună calitate. Mi-a stârnit râsul. Mi-a plăcut ritmul. (Tudor Neacșu)
E vie, colorată. (Matei Leonard)
Am așteptări mari de la Victor Cilincă. E un umor evident, dar strică atunci când e prea evident. Este exterior. Personajele trebuie să aibă o logică internă, o evoluție. Mizează prea mult pe un umor al replicilor. Se vede experiența vastă. (Grigore Postelnicu)

Vineri, 25 ianuarie 2019, ora 18,00, ne întâlnim la Librăria "Alexandria", acolo unde cenaclul nostru va demara un nou proiect. E vorba de o serie de lecturi publice în toate librăriile din oraș. Așteptăm publicul avid de literatură și îi așteptăm pe toți colegii de cenaclu cu două, trei poezii sau câteva pagini de proză. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Sprințar, plăcut, curat.

Prin lectura de vineri, Cezar Amariei a încercat o schimbare de macaz. Comparat cu romanul abia publicat, textul e complet altceva, atât ca tehnică narativă, cât și ca situare în timp. Nu au lipsit nici picanteriile, exercițiul putând fi unul de ghost writingal unei potențiale autobiografii a lui Emanuel Macron, în special a relației sale cu Brigitte. Ca la orice ședință interesantă, părerile au fost împărțite, nelipsind polemicile. Dar cel mai important e că prozatorul Cezar Amariei încearcă și altceva și nu se încorsetează în formula care i-a adus un bine-meritat și aplaudat succes.

Poate fi o tehnică literară care să ne inducă în eroare. Poate genera viitoarele pagini ale unei cărți. Un sfat: să afle cum ar scrie 80 la sută dintre autori și cum ar continua ei această situație. (Grigore Postelnicu)
Construiește bine, are o privire periferică bună. Gestionează bine personajele și conflictele. (Octavian Miclescu)
În câteva pagini a atins foarte multe teme. O poveste de dragoste care iese din tipare. Mi-a plăcut foarte mult. E o scriere fluentă. (Anca Șerban Gaiu)
Ar putea ieși un film delicat. E făcută din mai multe fațete, care mă conving. O eleganță a scriiturii. Trimiteri intelectuale frumoase. Mi-a plăcut povestea. Are parfumul unei epoci trecute. (Victor Cilincă)
Mi-a plăcut titlul. Scena de la pian e frumoasă și se încadrează perfect. Mi-a plăcut foarte mult, e o dovadă de profesionalism. Nu are detentă tematică, dar este ca o gamă la pian a unui profesionist. Se vede multă muncă. (Stela Iorga)
E un text cu potențial, dar tratat superficial, fără utilitate. Personajele ar trebui mai bine caracterizate. (Paul Budeanu)
E foarte clar, am înțeles din prima absolut tot. S-a descurcat admirabil pe acest spațiu scurt. Dar nu aș mai citi-o încă o dată. Sunt multe inexactități la tehnica de scris. (Iulian Mardar)
Sunt entuziasmat de lectură. Nu am vrut să revin și să caut nod în papură. E grozavă! Cum evoluează personajele - vedem o creștere și în limbaj. Crește și emoția. Privit ca o construcție, m-a impresionat. (Marius Grama)
M-a prins de la început. Am avut o părere de rău că nu continua. Ar trebui intercalate și scrisori de răspuns. E sprințar, plăcut, curat. (Nelu Păcuraru)
În ultima scrisoare apar niște lucruri neverosimile. (Gabi Ghimpu)

Vineri, 18 ianuarie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", va citi Victor Cilincă.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Un love story delicat

   

        Cuprinsă de emoţii, Carmen Neacşu ne-a prezentat vinerea trecută câteva pasaje dintr-un viitor roman în care personajul principal este... o casă. Venită spre proză cu experienţa picturii şi a poeziei, Carmen a reuşit să surprindă prin sensibilitate şi metaforă. După cum reiese din părerile de mai jos, a conturat cu multă delicateţe un tablou ca desprins din clasicii literaturii române.

        E o eleganţă interbelică, dar mai degrabă trimite la Ţoiu, anii ’60-’70. Are cursivitate, eleganţă. Un scris feminin. E foarte multă delicateţe. (Victor Cilincă)
    Textul are poveste. Are claritate şi curăţenie care vin dintr-o sensibilitate şi o delicateţe remarcabile care trimit la un soi de romantism sentimental à la Ionel Teodoreanu. Creează atmosferă şi lirism. Textul a fost scris cu sinceritate absolută. (Ion Avram)
     Mi-a adus aminte de "Bietul Ioanide" şi de Eugen Barbu, "Domnişoara Aurica". Prin lirism creează atmosferă. Faptul că face dintr-o clădire personaj principal e o mare realizare. (Stela Iorga)
         Îmi place cum foloseşte formele şi culorile. (Octavian Miclescu)
        Există atâta delicateţe încât te obligă, ca cititor, să intri cu delicateţe. Poezia şi personajele au venit la mine. (Anca Şerban Gaiu)
        Foarte atentă la unele detalii, un text cursiv, plin de sensibilitate şi gingăşie. Urlă de talent. Ar putea fi mai atentă cu punctuaţia şi gramatica. (Marius Grama)
       Un cititor îşi poate da seama că e scris de o autoare. Parcă pictează cu vârful pensulei imaginile. Construieşte foarte frumos personajul. Îmi place cum scrie proză. Simt nevoia de un conflict. (Ana Maria Panagatos)
       Mi-a plăcut foarte mult cultul detaliului. Textul curge foarte bine. E relaxant. Mi-a plăcut mult. (Maria Strînbei)
       Vreau să o felicit pe Carmen. Nu şi-a căutat mult cuvintele. Vin din ea, din pasiune. (Costel Zlătaru)
        Petru Dumitriu, "Cronică de familie" - o altă referinţă. Începutul e bunişor. Cu ironie şi umor saltă nivelul. (Adi Secară)

        Maria Strînbei, elevă la CNVA, clasa a XI-a, ne-a citit eseul "Nostalgia paradisului pierdut", pentru care a primit Marele Premiu "Romulus Rusan" al Festivalului Naţional de Creaţie şi Interpretare cu participare internaţională "Ana Blandiana", Brăila 4-5 mai 2017. Textul Mariei a fost primit cu admiraţie de către membrii cenaclului.

Vineri, 16 februarie, orele 18,00, la sediul ziarului "Viaţa liberă", ne va citi prozatorul şi dramaturgul Victor Cilincă. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Victor Cilincă - autor de onoare!

Pasionat până la înrobire de genul literar pe care îl numim "teatru", Victor Cilincă aduce şi de data aceasta - să ne amintim de "Henri Mathias Berthelot, generalul generalilor" - un pasaj din istoria românilor, scoţându-l la rampă pe generalul Eremia Grigorescu, într-un fragment din piesa "Cartea de scrum"; informat până-n dinţi, cu un limbaj atent subdialectat şi cu umorul negru pe care i-l ştim, el scenografiază - împingând realismul într-un suprarealism captivant şi convingător - aspectele dramatice specifice oricărui război, cu trimitere expresă la Primul Război Mondial: foamea, bolile, sărăcia, crimele, trădarea - într-un cuvânt, toate formele de degradare umană în care se ajunge în astfel de situaţii. De altfel, tot ce scrie/ compune/ realizează Victor Cilincă îl recomandă ca "Autor de onoare" al cenaclului "Noduri şi Semne", al Galaţilor, al Literaturii Române.

"Foarte multe detalii istorice - ceea ce l-a făcut greu de urmărit; m-a dus cu gândul la "Dinţii" lui Matei Vişniec; Victor Cilincă tine mult la detaliul realist/ suprarealist. Mi-ar plăcea să văd această piesă jucată." (Andrei Velea)
"Sunt fermecată de acest compozit între realitate şi ficţiune, de modul cum reuşeşte să ducă elementul din real în ficţiune; scenele sunt frumos echilibrate şi personajele atât de bine creionate, încât m-a emoţionat. " (Stela Iorga)
"Replicile - cam lungi; dacă le-ar scurta, ar deveni mai dinamic." (Paul Budeanu)    
"O piesă emoţionantă." (Marius Chiru)
"Mi-a plăcut textul; replicile - bine potrivite şi captivante." (Nelu Păcuraru)
"Cursiv, are lejeritate în scris; un amestec de derizoriu al destinelor, al situaţiilor; autorul pare prea detaşat şi nu implicat - ceea ce îl face, oarecum, livresc, deşi unele detalii sunt de-a dreptul poetice şi umanizează lucrarea." (Cristina Dobreanu)    
"Oralitatea se întrepătrunde bine cu apetenţa pentru detalii; unele personaje au nume de un comic caragialesc; lucrarea mi se pare complexă, enciclopedică." (Nichita Sava)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Ion Avram; flash-book - Victor Cilincă. 

Ion Avram

Cronică de cenaclu: Versul umbră a versului

Prezenţa poetului Ion Zimbru în Cenaclul "Noduri şi Semne" a adus, ca de fiecare dată, nota de vivacitate şi spectacol; verva sa, replicile spontane şi literaturizate în stilul binecunoscut au revigorat fluxul poetic/ literar al participanţilor, scoţându-l din rutina în care se cantonase de la o vreme şi… - poate, cel mai important câştig al serii - este promisiunea poetului că, în viitor, va participa mai des la întrunirile cenaclului. Comentariile au fost încinse, dar suportabile şi la obiect.

"Se vede că textele sunt trăite la intensitate maximă şi nu doar cugetări; aş menţiona două versuri care cred că-l rezumă pe Ion Zimbru: "Ce înalt şi frumos e urcuşul spre bază şi ştiu toată moartea pe de rost"." (Ilie Răpcianu)
"Am dat, într-o zi, peste versul "ce noapte scurtă cu picioare lungi"; versul acesta a fost primul contact cu poezia lui Ion Zimbru, m-a impresionat şi, ca urmare, l-am decupat şi l-am aplicat undeva la vedere; unele abordări ale poetului m-au trimis şi la critica psihanalitică a lui Freud. Captivant şi interesant." (Nichita Sava)
"O selecţie de poeme foarte variată în seara aceasta; a dovedit că poate fi la cea mai mare înălţime chiar şi cu aforismele; eu îl prefer cu texte clasice, pentru că au o muzicalitate impresionantă; trebuie să ai un anume soi de cultură ca să-l înţelegi pe Ion Zimbru; nu-i lipsesc paradoxurile cu care ne-a obişnuit; are mesaj filozofic şi un mod personal de a face reverenţă în faţa lumii şi a vieţii; multă poezie adevărată; fiecare vers este umbra altui vers." (Victor Cilincă)
"Are de toate: viaţă, moarte, gutui, dulceaţă de gutui; are versuri singure foarte puternice." (a.g. secară)
"Ion Zimbru este Ion Zimbru - un reper poetic pentru oraşul nostrum, pentru cenaclul nostru, pentru mine personal." (Anca Şerban Gaiu)
"Când citesc poezia lui Ion Zimbru, este ca şi cum aş deschide o uşă, şi încă o uşă, şi încă o uşă." (Ana Maria Panagatos)
"În ciuda zâmbetului discret pe care ţi-l inspiră, textele sunt meditative, profunde, unitare, cu o anumită tristeţe în fundal; limita dintre banal şi profund este foarte subţire; vocabularul pare tributar anilor '60 şi chiar lui Nichita Stănescu, dar, la el, prospeţimea metaforei îl salvează." (Andrei Velea)

Astăzi, la ora 18,30, va citi Victor Cilincă.

Ion Avram

CAVALERUL DE LA VIAȚA LIBERĂ

Fiind programat să prezinte un fragment din romanul polițist Bushido pentru caralii precum și    flash-ul literar, scriitorul Victor Cilincă – punctual de felul său – se urcă într-un autobuz la fel de punctual. Când se pregătește să coboare din autobuz, vede că unei bătrâne i se face rău, fiind gata să se prăbușească. Cavaler din fire (fiind, de altfel, și necăsătorit), colegul și prietenul nostru se oferă, fără a ezita, să o sprijine și s-o conducă acasă, cu cele două sacoșe cu tot. Bătrâna merge greu și încet. Victor merge, evident, la fel de încet și cu ochii pe ceas - din cauza punctualității. În acest timp, noi îl sâcâim cu telefoanele. Când ajung în fața casei bătrânei, deschid poarta și intră în curte, unde îi întâmpină, dând vesel din coadă, un cățel de talie mică, foarte frumos, în timp ce el se așteaptă să apară și vreo nepoată de-a bătrânei, de talie mijlocie, care, observând ce cavaler este, să-i mulțumească clipind des din niște gene lungi. Când ajunge la cenaclu, prezintă scuze și ne povestește ce v-am spus. Apoi, am trecut la ale noastre.

În cadrul flash-ului literar, ni s-a prezentat, la propriu, o colecție de biblii, corane și alte texte sacre pe care le avea în geantă și pe care le-a catalogat drept texte de referință și surse de inspirație literară. Bibliile, majoritatea în format mic, sunt dintre cele aduse în mod clandestin (fiind interzise în comunism) de vameși și sunt scrise în franceză, engleză, rusă și română (unele – chiar ilustrate). Cea în limba română, apărută după revoluție, cu binecuvântarea IPS Teoctist – cum ne-a informat Victor Cilincă – de la care am mai aflat că, în Istoria literaturii românești din 1929, Nicolae Iorga se referă la Biblia lui Dosoftei, pe numele său adevărat Dimitrie Barilă, născut în 1624 – lucrare în care găsim o  încercare, foarte complicată, a lui Dosoftei de a scrie psalmii românești, psalmi ai lui care nu sunt deloc o traducere exactă; nu numai ca text nu este exactă traducerea, dar nici măcar scrisul nu este exact. Și, poate, tocmai aceasta îi face frumusețea: recunoști în psalmii lui Dosoftei o poezie populară – și, de aceea, Dosoftei ar trebui să intre în orișice antologie și, aș zice, potrivit cu timpul lui, căci ar părea altfel un blasfem să capete un loc pe care Alecsandri nu are dreptul să i-l dispute.   

Flash-ul a culminat cu selecții din Cântarea cântărilor și Surele – poezie/ literatură de înaltă clasă din care s-au inspirat mari scriitori precum Bulgacov, Dostoievski, Stefan Heym, Faulkner etc.

Din lipsă de timp, fragmentul din romanul polițist s-a propus  să fie citit și analizat on-line.             

      

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,30, citește poeta Anca Șerban Gaiu.

ZIARISTUL ROMÂN – EL ESTE

Viorel Ilișoi

Vinerea trecută, cenaclul Noduri și Semne s-a implicat în prezentarea cărții Cele mai frumoase reportaje a lui Viorel Ilișoi, apărută în 2017 la Editura GRI din București. Evenimentul s-a desfășurat în sala de festivități a Casei Serfioti, sub bagheta moderatoare a lui Cezar Amariei și cea comentatoare a lui Andrei Velea și Victor Cilincă, secondați îndeaproape de autorul protagonist care, cu verva-i bine cunoscută, a ținut un veritabil curs de reporteristică, iar povestirile și observațiile sale, condimentând întâmplarea, au declanșat hohote de râs, aplauze și chiar lacrimi,     demonstrându-ne spusele criticului literar Daniel Cristea-Enache din prefața cărții: Domnul Ilișoi este un om fericit. E atât de pasionat de ce face, încât suportul (dacă nu beneficiul) material al activității profesionale a devenit irelevant. Un adevărat jurnalist nu scrie pentru bani; pentru avantaje materiale; pentru resurse și putere. Un jurnalist scrie pentru că nu poate face altfel. Viorel Ilișoi e atât de înrobit meseriei lui, încât și-a modelat viața cu ea. Ziaristul român – el este.        

Întâmpinând cartea, Andrei Velea s-a arătat, printre altele, frapat de calitatea scriiturii și de literatura din reportaje, iar Victor Cilincă a subliniat că Viorel Ilișoi este catalogat ca fiind cel mai bun ziarist de reportaj din România, asemuindu-l cu Dickens, Defoe sau Hemingway și menționând că multe reportaje au fost preluate și în străinătate: Franța, Germania, Italia, Israel etc.   

Poetul Cristian Pavel a ținut să arate că, dincolo de umor și spontaneitate, Viorel Ilișoi are multă veridicitate, flash-uri din realitate culese, realizate și transmise cu măiestrie și nu se cantonează într-un stil anume.  

Membrii cenaclului prezenți – Anca Șerban Gaiu, Simona Toma, Victor Cilincă, Marius Grama, Stela Iorga, Cristina Dobreanu, Gelu Ghemiș, Leonard Matei, a.g. secară, Andrei Velea - și grupul de fani ai autorului au solicitat autografe și au participat direct la întreținerea unei atmosfere de eveniment cultural autentic.

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,30, lectură și flash literar: Victor Cilincă.

Viorel Ilișoi, Victor Cilincă, Andrei Velea

Viorel Ilișoi, Victor Cilincă, Andrei Velea și Cezar Amariei