Cronică de cenaclu: Să mai faceți astfel de trăsnăi!

Săptămâna trecută, cenaclul nostru a participat in corpore la două lansări de carte găzduite de librăria Humanitas Galați. E vorba de doi autori care s-au făcut remarcați și în cenaclul nostru, doi jurnaliști, aflați, ambii, la momentul „debutului absolut” în literatură, Cezar Amariei și Tudor Neacșu. Librăria a fost neîncăpătoare! Joi a avut lansare Cezar, cu „Zilele noastre mărunte”, editura Polirom, iar vineri a fost prima lansare din cadrul proiectului „IV Romane” (facebook.com/patruromane), „Karga”, carte semnată de Tudor Neacșu, editura Brumar. Dacă luăm în seamă ceea ce a spus joi bine cunoscutul ziarist Viorel Ilișoi, cel care l-a prezentat publicului gălățean pe „unchiul” Cezar Amariei (poate părea glumă, dar chiar așa e!), anual se publică 50 de romane bune. În acest an, Galațiul a fost prezent cu cinci lansări de romane la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Cum s-ar zice, 10 la sută... E un record!

Pentru Cezar, cenaclul a contat foarte mult. L-a mobilizat și i-a oferit un cadru în care să aibă parte de o primă impresie, de un feedback avizat. Iar lecturile lui din primăvară au fost de-a dreptul exemplare. O virgulă nu puteai găsi aiurea! Ajutat și de un curs de creative writing (susținut de prozatorul Marin Mălaicu-Hondrari), Cezar Amariei a reușit în câteva luni să scrie o carte excelentă, a cărei acțiune se desfășoară în Moldova secolului XVII, dar cu o punte fantastică peste timp, ajungând până în Galațiul zilelor de azi, acolo unde apare drept personaj Tudor Neacșu, cel care vineri a debutat cu romanul „Karga”...

Despre „Karga”, eseistul și traducătorul Doru Căstăian, moderatorul proiectului „IV Romane”, spune: „Karga este un minuscul loc urieșesc unde se cern toate firele care fac o lume. O lume desfășurată cu prospețime și umor, populată de personaje memorabile și în care totul se întâmplă sub speciae aeternitatis. Un loc unde vă veți rătăci cu infinite delicii.” Toate exemplarele trimise de editură au fost epuizate, iar librăria a fost arhiplină! Lansarea lui Tudor marchează și încheierea proiectului „IV Romane”, o realizare unică în România. Acum trei ani, patru autori, toți membri ai cenaclului nostru, au scris tot atâtea cărți în timp ce își prezentau creațiile publicului în librăria Humanitas Galați. A fost mai mult un pariu. Dar, iată, unul câștigător. S-a concretizat în patru romane publicate la editura timișoreană Brumar.

Voi încheia cu îndemnul scriitoarei și jurnalistei Dana Potorac, care ne-a onorat cu participarea la Gaudeamus: „Băieți, să mai faceți astfel de trăznăi!”

Vineri, 30 noiembrie, orele 18, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Ioan Gh. Tofan.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Se poartă romanul

Iulian Mardar a început un roman original. E un fel de traducere imaginară din limba engleză după un manuscris găsit din greșeală. Plin de umor englezesc, dar cu farmec și în limba română, Iulian a reușit să-i convingă pe colegii de cenaclu. Așteptăm cu interes o nouă lectură. La cenaclu se poartă romanul.

Este surprinzător ca roman umoristic. Situațiile sunt prezentate bine. E un desen animat, o comedie absurdă. Sunt plăcut surprinsă, am râs. Interesant și nou. (Ana Panagatos)
Umor "cretin". Dar îmi pare neîmplinit. (Paul Budeanu)
Aș fi vrut mai mult din ideea romanului. Alert. E un umor care te prinde. Surprinzător. Colorat. M-a ținut în priză. E viu. Multă poezie într-un pasaj. (Anca Șerban Gaiu)
Arată că este posibil să avem și în limba română un umor englezesc. Mă duce cu gândul la Jerome K. Jerome fără să găsesc a fi ceva copiat. (Nelu Păcuraru)
Observ inteligența. M-a șocat cum a putut face savuroase niște scene banale. Te forțează să zâmbești. Îmi plac mult jocurile de cuvinte. Au farmec și în limba română, și în limba engleză. Au haz ambele variante. E rar. (MiNa Maria)
Savurez acest gen de umor. E din zona bancurilor seci. (Valentina Marica)
E captivant. E un personaj fascinant. Fantezii sexuale neîmplinite. E Indiana Jones care nu a ieșit niciodată la iveală. (Valentin Dragoș)

Membrii cenaclului "Noduri și Semne" sunt invitați joi, 22 noiembrie, orele 18,30, la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Cezar Amariei își va lansa romanul "Zilele noastre mărunte".

Vineri, 23 noiembrie, orele 18,30, ne întâlnim tot la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Tudor Neacșu își va lansa romanul "Karga".

Andrei Velea

CRONICĂ DE CENACLU: Texte de citit când sari cu paraşuta

Ion Creangă (Stan Păţitu’), Marin Sorescu (La lilieci), Valentin Silvestru (scenarii radiofonice), Boccaccio (Il Decamerone), Păcală (eroul snoavelor populare româneşti) - iată câteva nume de scriitori şi titluri de opere la care s-a făcut trimitere după ce Tudor Neacşu ne-a prezentat grupajul său de texte ultrascurte. Comentarii:

„Schiţele prezentate de Tudor Neacşu sunt scrise fără fasoane, cu eleganţă şi cu detaşare; au final surprinzător şi sunt atemporale; dacă ar mai umbla la dialoguri pe cuvinte specifice, poate ar fi mai bine; prin modul de prezentare al poveştilor duce cu gândul la Boccaccio.” (Victor Cilincă)
„Schiţe reuşite, satirico-umoristice; aminteşte de La lilieci de Marin Sorescu.” (Ioan Gh. Tofan)
„Au nuanţă de banc; îi trebuie mai multă culoare; să mai umble la dialoguri; să creeze mai multă atmosferă; seamănă cu Valentin Silvestru.” (Simona Toma)
„Poanta fiecărei schiţe mi se pare măruntă.” (Paul Budescu)
„Propuneri de proză scurtă, foarte bine scrise, cu echilibru în compoziţie, cu un pic de poantă, dar fără finalitate intrinsecă; lipsesc detaliile care să dea identitate personajelor; au o doză de neautenticitate; nu transmite finalitatea, în ciuda îndemânării în a coase cuvintele; umor ascuţit, inteligenţă, dialogul merge bine, dar sunt prea schematice.” (Stela Iorga)
„Pare un mic fragment dintr-un tablou bine pictat din care nu se vede întregul.” (Paul Berenştain)
„Scârţâie la nivelul credibilitate, în special prin lipsa de detalii; are farmec şi încărcătură comică.” (a.g. secară)
„Titlurile sunt bine alese; în rest - ce s-a spus mi se pare corect.” (Ioana Andrada Tudorie)
„Texte pline de umor; reuşeşte să creeze atmosferă şi suspans; personajelor le lipseşte tridimensionalitatea şi acţiunile nu au miză.” (Diana Balmuş)
„Lipsa unor repere timp-spaţiu o văd ca pe o bilă albă; este o lume pe care Tudor Neacşu ne-o propune; deşi nu are multe detalii, are o putere de sugestie compensatorie.” (Octavian Miclescu)

Astăzi, 14 august, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, citeşte Ioan Gh. Tofan. 

Ion Avram

CRONICĂ DE CENACLU: Ave, maestre!

Vineri, 31 iulie, membrii Cenaclului "Noduri şi Semne" au participat la un eveniment inedit - am putea spune, chiar unic - prin modul de organizare şi desfăşurare şi printr-o participare neobişnuită. Este vorba despre lansarea cărţii "Abecedar istoric gălăţean", de Victor Cilincă, găzduită cu generozitate şi apetit cultural de Marcel Capriş, salvatorul "Casei Serfioti"/ Cafeneaua "Ethos", loc în care venea cândva şi doamna Elena Cuza. De altfel, Marcel Capriş a făcut şi o prezentare autor - carte: "o premieră naţională în domeniu - prima carte de istorie locală care se adresează copiilor, "hystorisiri", cum zice autorul Victor Cilincă, însă, documentată, adevărată, spusă pe înţelesul copiilor şi adolescenţilor, pentru a fi povestită de aceştia părinţilor şi bunicilor prea ocupaţi cu supravieţuirea."

Cuceritoare a fost micuţa Petra-Ana Mirică Bobit, elevă la Şcoala "Mihai Eminescu" - câştigătoare a multor premii de poezie naţionale şi internaţionale, care, cu o gândire matură, frumos aşezată şi o sinceritate pe măsură, a prezentat cartea lui Victor Cilincă, primind aplauze la scenă deschisă.

La sfârşitul cărţii sunt tipărite şi două piese mici de teatru şcolar, dintre care una - “Decoraţia” - a şi fost pusă în scenă şi interpretată acolo, pe terasa cafenelei, de elevii Secţiei "Arta actorului" a Liceului de Artă "Dimitrie Cuclin".

Cu un glas format, Tina Roman - absolventă a aceluiaşi liceu, studentă la Conservatorul Internaţional de Muzică din Paris - a cântat melodii vechi din repertoriul naţional şi internaţional.

Muzica de fond a serii a fost veche - romanţe şi cântece, cu celebrii Cristian Vasile şi Jean Moscopol, ambii născuţi la Brăila, seara fiind completată cu un imn gălăţean pe versurile lui Paul Dumitrescu.

Au fost prezenţi oameni de toate vârstele, din Galaţi şi din Brăila, asociaţii nonguvernamentale care luptă pentru conservarea vechilor valori gălăţene, scriitori, profesori, elevi, Victor Cilincă bucurându-se, cum spuneam, de această participare rarisimă şi de un "Ave, maestre!" unanim.

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Tudor Neacşu.

 Ion Avram

Unu’ mai neconvențional

Anul acesta, 1 Mai Muncitoresc ne-a găsit în atelierul nostru de creaţie. Spre deosebire de alte seri, am căzut de comun acord ca fiecare să citească texte proprii, lipsindu-ne de tradiţonalele recenzii. Prin urmare, ne-am bucurat de un mozaic de voci literare, menţionându-i aici pe Tudor Neacşu, Carmen Neacşu, Anca Şerban-Gaiu, Octavian Miclescu, Gelu Ghemiş şi Sabina-Daniela Penciu.

Carmen Neacşu a deschis seara cu trei poeme, intitulate „Ochi”, „Sărut” şi „Suprapunere”, care ne-au indus într-o atmosferă feerică, departe de agitaţia lumii exterioare. („Ochiul albastru în care am pătruns/ Pierzându-mi busola şi aproape de mine/ Mă însoţeşte când dorm/ Şi din mine cad vise/ Zdrelindu-şi genunchii.”), („Am şters amprenta buzelor/ Cu degetul cu care îţi arătam azi-noapte luna, / Ca sărutul meu să trăiască nevăzut, / În taină.”) şi („Pe tavan/ Vecinii păşesc, / Sufletul scrie/ Aerul/ Sprijină paşii lor.”).

Tudor Neacşu a citit o proză scurtă, piperată de umor, cu imagini bine construite, care a reuşit să prindă şi să binedispună cititorul. („Petarda şi babalâcul italian” - „Macrou de şapte sute de mii!” - am tunat, răzvrătind astfel plictiseala cu care doamna de la pescărie povestea colegei sale drama unei nepoate plecate afară, dar pe care norocul de lănţişoare de aur şi bărbat italian de 60 de ani, aşezat, cu casă şi maşină, o ocolise. „De şapte sute?” - repetă aproape retoric vânzătoarea, gândind probabil că oi fi vreun mameluc venit să mă distrez la pescărie după anul nou, pentru că mi se terminaseră petardele.”)

Anca Şerban-Gaiu ne-a lecturat o colecţie de poeme de dragoste, oferindu-ne acces în universul ei intim, susţinut pe aceste texte compacte. („Inima e singura certitudine cu care să te măsori.”). Octavian Miclescu ne-a propus o lectură umoristică, citind câteva texte din cartea sa, „Jazz_4”. Eu am ales să provoc puţin spiritele, citind o ghicitoare, mai exact o proză scurtă, al cărei răspuns i-a cam încurcat puţin pe unii colegi.

A consemnat Sabina Penciu

P.S.Astăzi, la sediul cotidianului “Viața liberă”, începând cu ora 18,00, citeşte Octavian Miclescu.

Cilbury şi imaginaţionalismul

foto: Cornel Gingarasu

Prin textele fragile şi candide (Andrada Tudorie) pe care le propune, Tudor Neacşu încearcă să se reinventeze ca poet (Ion Avram), cu tablouri uşor suprarealiste aşezate într-un spaţiu rural ce te duce cu gândul la versurile lui Ion Zimbru (Marius Grama).

În locurile acelea/ soarele miroase des a ciocârlii/ şi umbra taţilor a sapă

Anca Şerban Gaiu este de părere că autorului îi lipseşte rigoarea pe care trebuie s-o aibă un scriitor, Cezar Amariei îl consideră pe Tudor un vânător de metafore nu foarte inspirat în timp ce AG Secară şi Simona Toma observă lipsa de hotărâre şi o fragilitate şi o sobrietate excesivă.

Omoplaţii roz s-au deschis ca o caisă/ şi au dezvăluit sâmburele de spinare,/ stropul acela de rouă,/ hrană pentru bici/ pentru frânghia udă pândind

Existenţa unei pudori în a vorbi despre orice este remarcată şi de către Viorel Ilişoi, care, luând text cu text, încearcă să demonstreze cum autorul se lasă furat de cuvinte. Cristinei Dobreanu îi transpare din versuri o „analogie între sentimentul de iubire şi fiorul mistic”.

În încheierea cronicii de astăzi, nu ne putem abţine să nu vă invităm la teatru. Este vorba de prima distopie pusă în scenă pe scena teatrului gălăţean, un spectacul cu o regie apropiată de un François Truffaut şi chiar de un Afrim, o scenografie demnă de mari scene ale lumii, care nu poate să nu-ţi ducă gândul la „Mad Max” şi la „Alice în ţara minunilor”. Cât priveşte textul, este o amplă metaforă a regimurilor totalitare, a societăţilor îndepărtate de uman. Da, este vorba de spectacolul „Viaţă de schimb”, în regia lui Cristian Gheorghe, pe textul lui Victor Cilincă, un Ray Bradbury gălăţean.

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", pentru a asculta poezie semnată de Sabina Penciu.

Octavian Miclescu

Poveste cu texte

Tudor Neacșu

„A tras molcom o geană peste luna/ în care-am frânt săgeţi de liliac// genunchii goi pe pătura de brumă/ şi catifeaua florilor de mac// Lăsat de două ori mai tânăr decât tine/ mi-a nins pe epoleţi şi buzunare// de mult îmi suspectam ochiul de cearcăn/ şi-acum îmi pică beznă în pahare”

                                                                                                                                                                

                                                                   (Tudor Neacşu – Îndrăgostit şi beat)

   Poetul Tudor Neacşu revine în cenaclul Noduri şi Semne după o absenţă de aproape zece ani – timp în care a lucrat în mass-media, păstrând legătura îndeosebi cu scrisul de tip jurnalistic şi cochetând doar din când în când cu poezia. Aşa se face că a încropit şi prezentat un grupaj de poeme în care se vede lipsa de continuitate faţă de acel Tudor Neacşu care altădată venea cu poeme de invidiat, textele suferind unele sforţări în măsura versurilor şi implicit în ritmul şi muzicalitatea lor interioară. Noroc de filonul de adâncă, dar discretă simţire moştenit de la neamul său de săteni de pe malul drept al Dunării şi trecut cu bacul la Galaţi şi în literatură, filon care-l cheamă la scris biciuindu-i somnul şi conştiinţa de poet. Nu ştim cum s-a regăsit Tudor Neacşu după confruntarea cu foştii şi actualii colegi de cenaclu, care nu l-au menajat, dar care, desigur, l-au sfătuit - fiecare în felul lui - să mai vină.       

   „Numai căutarea poeziei nu este de-ajuns, mai ales acolo unde lucrează în construcţia textului; se vede că are o anume maturitate în scris; ar putea oricând să debuteze într-o carte.” (a.g. secară)

   „Are muzicalitate, are ritm, are imagini frumoase, are sensibilitate – deci, mi se pare poezie.” (Anca Şerban Gaiu)

   „Sunt mai apropiate de proză; au profunzime; ca panseuri, sunt bune, dar nu au destulă substanţă pentru a fi poezie.” (Radu Vartolomei)

   „Avem de-a face cu un poet; are inteligenţa textului; să persevereze!” (Andrei Velea)

   „Poemele au o delicateţe aparte; sunt încântătoare.” (Ana Maria Panagatos)

   „Poeme bune.” (Simona Toma)

  „O sensibilitate bine strunită; textele au poveste şi invers...; mi-a plăcut.” 

(Nicoleta Onofrei)

   „Se vede o ardere, un consum şi foarte mult aer în poeme care îndeamnă la zbor, dar tinde şi la  împământenire.” (Carmen Neacşu)

   „Îşi îngreunează mesajul. Mi-au plăcut.” (Laurenţiu Pascal)

  „Se vede că are talent; pe alocuri, îşi permite să trişeze; imagini remarcabile; nişte inadvertenţe de logică; nu construieşte complicat; scoate ideea în faţă; nu încearcă să impresioneze; are şi o beţie a rimelor care nu încarcă prea mult textul.” (Marius Grama)

                                                                   A consemnat,

                                                                             Ion Avram  

Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, ne-a Simona Toma.