Rococo liric

Anca Șerban-Gaiu

În flash-ul cultural, Victor Cilincă ne-a vorbit despre ”Istoria ilustrată a picturii în 1.000 de imagini color”, scrisă de 11 critici şi istorici de artă contemporană, în frunte cu Luc Benoist - conservator adjunct la lucrările Palatului Versailles - pe care, ca absolvent al Liceului de Artă acum patru decenii, şi-o aminteşte ca pe o comoară greu de procurat. Apoi, a proiectat imagini din opera cehului Alfonse Mucha, a vienezului Gustav Klimt şi cea a sticlarului genial René Lalique. A vorbit şi despre novorealism - curent al noilor ani - popular din Rusia până în SUA, inclus fiind şi sculptorul gălăţean Liviu - Adrian Sandu, despre precursorul Dali sau trompe l'oeil, înşelarea ochiului. Toate - pe muzica lui Edith Piaf şi pe Rhapsody in blue a lui Gershwin.

dumnezeu este peste tot/ este şi în măcelărie/ acolo unde/ ochii măcelarului se închid/ ori de câte ori se apropie de botul mielului/ ori de câte ori  intră în lanul/ de oase zdrobite//vai sângele nostru se apropie/ de somnul târâtoarelor/ mâna stângă/ înfloreşte pe cuţit// animale flămânde/ ne dau târcoale/ şi ne-au domesticit
(Anca Şerban Gaiu - dumnezeu este peste tot)

”În textele prezentate, Anca Şerban Gaiu este, oarecum, psalmică. Are poeme care se susţin în întregime, cu imagini kinetice. Uşurinta cu care scrie îi duce imaginaţia până la alăturări forţate. Stârneşte emoţii interioare.” (Victor Cilincă) 

”Anca Șerban abordează cu prezentul ciclu de poeme o tematică destul de grea: raportarea la Dumnezeu şi relaţia cu divinitatea. Poemele au locuri comune, dar şi străluciri inedite - sintagme originale, care ridică valoric textul ei liric; rămâne, în continuare, tributară expresiei ornamentale - un fel de rococo de factură lirică.” (Stela Iorga)

”Poemele Ancăi au un aer romantic, întrucât oscilează între reverie şi idealism subiectiv, iar din punct de vedere al conţinutului sunt de obicei moralizatoare şi, în consecinţă, ironice - însă, ironismul la ea nu e superficial, ci e o modalitate de a se juca serios (iocari serio cum zice Marsilio Ficino).” (Liviu Cocei)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Liviu Cocei; flash-ul literar va fi prezentat de Andrei Velea.

Ion Avram

Victor Cilincă

Despre vorbitul în public

Liviu Iulian Cocei

În stilul său caracteristic, riguros și totusi destins, Liviu Iulian Cocei a supus reflecției tema vorbitului în public.  Autorul nu-și propune însă o analiză minuțioasă și complexă ci încearcă doar să schițeze în mare tema, care ar fi necesitat de altfel o dezvoltare mai amplă.  Deși se spune că frica de a vorbi în public este a doua mare teamă a omului contemporan, după teama de moarte, totuși în zilele noastre se vorbește foarte mult: la televizor, în parlament, la tot soiul de conferințe și work-shop-uri, între discursul protreptic din antichitatea greacă (prin care auditoriul era îndemnat să-și însușească o anumită filosofie de viață) și  public speaking-ul actual nefiind prea multe afinități. Vorbitul în public presupune o anumită autoritate care se impune firesc prin conștiința de sine, prin zestrea culturală și spirituală a vorbitorului. Retorică dar și etică, oratorie dar și onestitate intelectuală, subliniază Liviu Iulian Cocei în finalul eseului  A comunica, a conduce, a îndemna. Și daimonul întrebărilor abia a fost stârnit.

 
Prozatorul Victor Cilincă este oarecum nemulțumit de abordarea prea filosofică a temei, sugerându-i autorului mai multă precizie și o perspectivă mai personală. În aceeași idee, Ion Avram consideră că eseul lui Liviu Iulian Cocei suferă de o anumită rigiditate a referințelor filisofice, iar Matei Leonard confirmă nevoia exemplificărilor concrete. Pentru Anca Șerban subiectul este incitant, de acutalitate și necesar de a fi dezbătut.

În cadrul rubricii flash, Matei Leonard a analizat structura stilistică a poetului Ilarie Voronca.

Astăzi, 27 ianuarie, ora 18:00, la sediul cotidianului Viața Liberă, Anca Șerban ne va citi poezie, iar Paul Budeanu va prezenta flash-ul literar.

Matei Leonard