Cronică de cenaclu: Hai, Sabina!!!

Înfășurată în armura unui superb citat (de trei pagini) din Henry Miller, Sabina Penciu ne-a declarat, citind poezie, că se va lăsa de poezie în favoarea prozei. De ani de zile, s-a confesat emotivă autoarea, inspirația refuză să o mai viziteze. Chiar dacă cei prezenți ar fi dorit mai multe poezii, textele citite au prins. Apoi s-a discutat intens cum să găsim inspirația poetică în lumea searbădă de azi. Nici nu mai contează dacă va veni cu poezie sau cu proză, important e ca Sabina să se țină de literatură, a cucerit mereu și, cu siguranță, are mult, foarte mult talent.

În „nimic” nu e o poveste, e un decupaj. Un textualism puțin obosit. Încerci să spargi o monotonie folosind cuvinte tari. E doar o rostogolire de imagini. Arghezi spunea că o povestire nu e o poezie. Al doilea text merită o întorsătură. (Mihai Vintilă)
Mi-a plăcut „loc lipsă”. Mă identific cu trăirile tale. Îmi place că a știut să spună ceea ce eu nu reușesc să exprim. (Dana Capotă)
Mi se pare a fi un eseu în care bagatelizează în sens artistic senzațiile celui care scrie. Doar parapanta e mai tare ca scrisul. E frumos, vă preocupă. Aveți speranța de a scrie ceva bun. (Nelu Păcuraru)

Mi se pare unilaterală povestea lui Henry Miller. (Ioan Popoiu)
Finalul primului poem e „wow”. Poezia „titlu” mi-a plăcut toată. Ai cu ce scrie poezie, inspirată sau nu. Expresivitate există. Trebuie mai multă nebunie. (Iulian Mardar)
Adună-te! Hai, Sabina! (Leonard Matei)
Riști să intri în istorie cu cel mai lung motto. Cantitativ e o scădere comparativ cu poemele pe care le știam. Ar trebui niște studii teologice. (Adi Secară)
Mi s-a părut prea puțin material. Apreciez dorința de a renunța la poezie și de a trece la proză. (Ionuț Vas)
Orice scrie, scrie bine, sunt poezii. (Cristina Dobreanu)

Vineri, 2 august, de la ora 18.00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Mihai Vintilă.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Un minimalism cald, simpatic, seducător

După o serie de câteva săptămâni de lecturi cu poeme lungi, experimentale, Carmen Neacșu a prezentat vineri la cenaclu câteva poeme de o simplitate esențială. Mici, dense, mai mult creionate din câteva tușe, debordant de sincere și suave, ele au cucerit auditoriul. E un contrast care dă vitalitate cenaclului și nu-l închistează într-o formulă unică. Poezia poate cuceri spații ample, poate coloniza viitoarele galaxii, dar poate sta și cuminte într-o odaie necunoscută. O poezie ca un soare lichid sorbit cu paiul într-o bucătărie de vară.

Aceeași delicatețe o regăsesc în aceste poeme. Are degete gingașe. Ambiguitatea dă bine. Poeme de stare. Poezia e din câteva tușe. Ca niște stampe (Anca Șerban Gaiu)
E foarte cinstită cu ea însăși și cu sufletul ei. Are un talent care vine dintr-o simțire ca un vârf de ac. Reușește să creeze stări de spirit într-un spațiu scurt. Cu o tușă luminează un text întreg. Tare frumos a ieșit! Nu vrea să epateze, să șocheze. Nu experimentează. Are o voce interioară ca o peniță chinezească. (Stela Iorga)
Poeziile sunt scurte, dar frumoase. Metafore fine, delicate. Mi-au plăcut toate poeziile. (Ionuț Vas)
Mi-au plăcut, au creat atmosferă. La al doilea aș avea rezerve. E un minimalism cald, simpatic, seducător. (Adi Secară)
Mi se par poeme scrise de copilul din tine. Sunt foarte descriptive. Asocierile de cuvinte m-au făcut să prelungesc imaginile în mintea mea. Le văd simple, îmi plac. Mi-au transmis liniște, armonie. Ultimul poem e un pic filosofic. (Sabina Penciu)
Sunt spre aforism. E un tribut. O năzuință formativă stihială. Poezii de dragoste drăguțe. Sunt momente foarte bune. Mai trebuie curățat textul. Sunt și momente când scapă. (Leonard Matei)
Știm sensibilitatea și simplitatea ei. Nu caută o construcție complexă și greoaie. (Octavian Miclescu)

La invitaţia artistului plastic Roland Pangrati, cu ocazia expoziţiei sale, "ReSonance", şedinţa cenaclului "Noduri & Semne" de vineri, 10 mai, va avea loc la Galeriile de Artă "Nicolae Mantu", unde vor intra în dialog, poate şi vor rezona mai mult decât s-ar aştepta, poemele lui Leonard Matei şi picturile lui Roland Pangrati.

Andrei Velea