Poeme cu FERI

Marius Grama

În poemele prezentate vineri, Marius Grama a abordat, curajos, o temă grea: fericirea. Sau absența ei, după cum au remarcat mulți. E un subiect al cărui cadru de discuție e trasat de peste 2000 de ani în filosofie și care nu s-a schimbat foarte mult până azi. Și astăzi se vorbește despre fericire cam în același mod ca în Antichitate. Dar acolo unde filosofii, biologii sau psihologii nu mai aduc mare lucru, poeții pot arunca o lumină nouă!

Dacă aș vedea fericirea pe scara autobuzului, aș alerga după ea! (Ioan Gh. Tofan)

Un unghi foarte intelectualizat, mai mult epic decât liric. Parcă e demonetizată fericirea. E un univers tragic prin derizoriul fericirii. (Stela Iorga)

Demonstrația științifică lirică perfectă a faptului că fericirea nu există. (Adi Secară)

Un discurs mult prea cerebral în detrimentul părții lirice. Poate că în carte se va integra mai bine. Luate individual, aș fi vrut mai multă poezie. (Anca Șerban Gaiu)

Scris perfect! Autorul e sarcastic și dur. Poate datorită vârstei. (Viorel Crăciun)

Texte foarte frumoase, dar, parcă, prea liniare. În unele pasaje nu e nimic care să iasă în evidență. (Ilie Răpcianu)

Nu lipsesc ideile și talentul, dar e prea sigur pe el. Arată că încă nu știm ce este fericirea. (Cristina Dobreanu)

În texte nu se vorbește despre fericire. Accentul cade pe absența ei. Parcă lipsește o sclipire. Ar trebui mai puțin autocontrol.  (Octavian Miclescu)

Texte cerebrale, combinații inteligente de cuvinte frumoase. (Nelu Păcuraru)

Astăzi, la sediul Cotidianului „Viața Liberă”, orele 18, ne va citi prietena noastră, tânăra poetă Ioana Andrada Tudorie, care pribegește cu locul de muncă de-a lungul întregului continent.

Andrei Velea

Stiloul în bandulieră, vă rog!

MiNa Maria

În ședința de cenaclu de vinerea trecută am avut parte de o surpriză. MiNa Maria, o tânără de clasa a XI-a, ne-a citit fragmente din cele trei volume ale unui roman al său în pregătire. Dintr-o prezentare succintă am aflat că mai are în computer încă zece romane terminate. Cei prezenți, probabil ca mine, s-au gândit la parcursul scrisului propriu așezându-se cumva în defensivă. Ce poți face? Să încurajezi pofta scrisului și, cu multă răbdare, mai apoi să vezi unde se ajunge? Ei bine, lectura a fost una din cele reușite ale cenaclului. Mai ales că ne-am amintit de unele momente trecute în istoria ședințelor în care cu greu ne-am putut ține în frâu râsul, plânsul sau stiloul în bandulieră.

Pe un spațiu restrâns nu poți reda tot ce se spune într-o ședință de două ore, relatarea e un pic seacă, dar așa cum e, iată ce a notat cronicarul!

Are dialoguri firești cu noțiuni de mișcare bine fixate, probabil că vor ieși multe cărți, captivant, o atmosferă filmică frumoasă, nimic nu-i forțat. (I. Avram) Umor, cursivitate fenomenală, nota zece pentru poveste, e documentată, are instinct. (V.Cilincă) Pune prea mare accent pe acțiune, în proză trebuie o balanță între acțiune și meditație, meditația dă profunzime scrisului. (A. Velea) Are ingrediente pentru a deveni un prozator, are atenție la detalii și poftă de scris. (Anca Șerban-Gaiu) Bun venit! Și-a făcut o intrare onorantă în cenaclu. Are imaginație, urmărește cursul unei povești, de dragul acțiunii se pierde substanța, mi-aș fi dorit mai multe detalii. (M. Grama) Stela Iorga a atras atenția că se folosește un limbaj cu stereotipii și că ar fi trebuit, adică se impunea ca până la această vârstă să fi parcurs prin lectură clasicii literaturii polițiste. Mihaela Brumar, artist plastic, îi este profesoară la Cercul de pictură de la Palatul Copiilor, dumneaei ne-a împărtășit faptul că autoarea e pasionată și de desen, pictură, de poezie (tânăra prozatoare are și un volum de poeme publicat anul acesta, care este ilustrat cu desenele sale). Prin prisma desenelor, ne-a mai spus că autoarea știe să construiască un personaj. Eu, cronicarul, mai adaug că știe să și scrie.

Astăzi, de la orele 18,00, ne va citi Marius Grama, tot la sediul Cotidianului „Viața Liberă”.

Simona Toma