Iubirea, eterna

Fănica Dumitrache a prezentat săptămâna trecută textele de debut în poezie. Aflată sub influnţa poeziilor romantice din anii 60, 70, autoarea îşi prezintă trăirile printr-o poezie de dragoste care nu aruncă pe masă cu sentimente, nu este forţată şi care îţi dă senzaţia de echilibru (Victor Cilincă).

Furtunile noastre rup podurile/ Şi ne destramă vrăjile/ Cusute-n basme pentru copii

 Poemele sunt clare, claritate care provine din simplitatea modului de a scrie, formând nişte flash-uri care îţi sugerează o mare dezamăgire dusă până la durere, până la ţipăt, este de părere Ion Avram.

Ţi-ai pus pantofii cei noi/ Să calci mai cu grijă/ Primăvara.

Stela Iorga spune că poeziile prezentate au o detentă mică, dar e onestă, emană o căldură cuceritoare, cu multe momente lirice frumoase. Poeta Stela Iorga atrage atenţia şi asupra faptului că stângăciile contrabalansează versurile cu încărcătură deosebită, versuri pe care Carmen Neacşu le percepe drept scrise din suflet.

Ochii nu-mi sunt limpezi,/ Tu nu mă mai ţii de mâini/ Şi zgârii după tine/ Toată ţărâna ce ne desparte

A.G. Secară observă faptul că poeziile Fănicăi Dumitrache nu sunt de un patetism strigător la cer, fiind echilibrată dn acest punct de vedere, iar Cristina Dobreanu admite faptul că autoarea are simţ artistic, modestie, simplitate. Cât priveşte bilele negre din textele prezentate de către tânăra aspirantă la titlul de poetă sunt cele specifice unui începător: forţarea figurilor de stil, folosirea clişeelor etc.

Cu Alexandru Maria plăcut impresionat de texte şi cu Gelu Ghimeş, care ne spune că poezia este bine cântărită, încheiem aici cronica de astăzi şi vă aşteptăm de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a-l asculta pe Alexandru Maria.

 
Octavian Miclescu

Fiecare poate fi salvat - cronică Fănica Dumitrache

„Printre prieteniile cumpărate prea ieftin şi pierdute prea devreme,  am dat peste una necroită încă, o prietenie ţesută de mâinile destinului, fără formă, fără fond, doar un material de calitate pe care nu l-am observat de atâta timp că zace în şifonierul prea plin de lucruri inutile.” (Fănica Dumitrache – Încercări de literatură)

Lângă un brad mare şi frumos, Ion Avram a văzut textele, pline de afectivitate şi citite cu emoţie, ca fiind sincere, chiar dacă doar o poliloghie delirantă şi preţioasă, plină de expresii naive (pentru că altfel ar fi doar ieftine). Autoarea ar trebui să încerce să ajungă la Sfânta Simplitate, spune el, şi de acord pare a fi şi A. G. Secară, care o felicită pe Fănica Dumitrache pentru curaj şi îi recomandă, ca exerciţiu, să aleagă din fiecare text 30 de cuvinte şi, poate, aşa va rămâne cu ceva. Ce a fost lecturat nu e literatură, fiind lipsit de miză.

Stela Iorga, lângă un Ion Avram lângă un brad, a recunoscut o intenţie a autoarei de a face literatură, chiar dacă nu a ieşit decât un jurnal, adolescentin cum a spus mai toată lumea. Bine aţi venit, a fost concluzia ei.

Toată lumea a fost ecumenică, probabil din cauza lui Ion Avram, care stătea lângă un brad, inclusiv Victor Cilincă, acesta spunând că textele au fost scrise în acelaşi ritm, sub nişte titluri de oracol – nu ştie ce va fi mai târziu, în ceea ce o priveşte pe Fănica Dumitrache şi drumul ei în literatură. Octav Miclescu ştie, în schimb, că toată lumea poate fi salvată.

Ce frumos, spun eu, aşteptând ca vinerea viitoare, pe 27 decembrie. să ne citim fiecare primele încercări literare, să vedem cum am fost salvaţi!

A consemnat Alexandru Maria