Cronică de cenaclu: De vânzare

"vânzarea de sine e o crăpătură în parbrizul maşinii lui Dumnezeu/ ca şi cum ai asmuţi un dans tribal în jurul propriului craniu/ vânzarea de sine înseamnă demnitate curaj/ spirit antreprenorial" (superofertă, din "versuri de vânzare", de Marius Grama)

Vinerea trecută am fost aproape neîncăpători. Ne-am adunat ca într-o zi de sărbătoare, de târg, de pe platforme petroliere marine, de pe la Tuluceşti, din Gellu Naum, din Cubul Critic Oblio, cu toţii, la Noduri şi Semne. Și, Marius Grama, văzând că-i mare piaţa de desfacere, a început să scoată la vânzare ce are el mai scump, adică tot ce se poate măsura de la iubită la poem, de la părinţi la copii, din sine, de la sine, şi tot așa, probabil, ar fi dorit să ne vândă şi pe noi cu tot cu cenaclu, dar se prea poate să nu fi trecut nimeni la ora aceea pe Domnească. Iată câteva frânturi din negocierea unor versuri de vânzare!

"Poeme constatative, retorice, dar cu eu-l liric foarte puternic, discret mascat, sunt la limita ironiei, la limita băşcăliei licenţioase, o butaforie. Tragismul care decurge din asociaţii mercantilo-romantico-sentimentale este de bună calitate." (Stela Iorga)

Ion Avram şi-a adus aminte de Sorescu, de Paraschivescu, de "Vânzătorul de păsări", a spus că-i vorba de un umor negru care vine din tragismul textelor şi a început să citească o listă de versuri pe care el nu le-ar fi scris sau, poate, le-ar mai fi scurtat. Celălalt Ion, adică Zimbru, a venit şi-a spus așa: "autorul scrie o poezie care nu se mai întîmplă în zilele noastre, adică o poezie scrisă şi de la gât în jos", i-a strâns mâna autorului şi-a continuat cu "mi-au plăcut sintagmele tale, eşti perfecţionist, nu-s lucruri la întâmplare". Radu Vartolomei s-a declarat invidios că nu poate scrie poezie. Leo Matei spus-a că, dacă ar fi scris el în locul autorului, şi-ar fi adus aminte că este altcineva. A. G. Secară (cu litere mici) a văzut "un portret al României de tranziţie într-o estetică a urâtului inedit, un Kafka pe dos". Simonei Vartolomei i-a plăcut tehnica, da, i-au plăcut şi versurile. Octavian Miclescu, bulversat, nu a vrut să spună ce a spus şi a spus ce nu voia, sub nicio formă, să spună. Așa că "eram tentat să spun că m-a dezamăgit pentru că e pe punctul de a se autopastişa, i-aş sugera să fie mai atent să nu se clasicizeze, dar, după discuțiile și părerile colegilor mei, mi-am revizuit părerea". Anca Șerban-Gaiu a văzut vânzarea ca pe un truc prea mare pentru autor, "un truc pe care n-a ştiut să-l jongleze".
Vineri ne va citi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", Paul Berenştain.

Autor:   Simona Toma

Cronică de cenaclu: Ucigaşul de şerpi ai reginei

ca şarpele mă târăsc/ dintr-o vizuină/ în altă vizuină/ capul mi-l feresc sâsâind a jale/ nimeni nu va rupe descântecul/ de târâtoare/ aşa voi muri/ pe orizontală/ regina şerpilor sunt/ dar cui îi pasă/ afară de ucigaşul de şerpi/ care mă aşteaptă/ să îmi zdrobească/ cele două capete/ şi duhul/ cu care despic cuvântul. (Stela Iorga – mersul prin lume)

„Texte care ne spun: viaţa este aşa! Bine scrise dar, parcă, le-ar mai trebui puţină transfigurare – prea puţină mască (persona - în greceşte) şi prea mult din autor.” (Radu Vartolomei)

„Stela Iorga pare a fi schimbat ceva în texte, ceva care dă altă deschidere poemelor; sensul, în poeme, este destul de negociabil, lasă loc de interpretare; ca remarcă generală: intensitatea şi sinceritatea de a vorbi despre ale vieţii – lucru pe care autoarea îl face foarte bine.” (Adrian Haidu)

„Stela Iorga pare un scriitor care calcă sigur în scris.” (Iulia Roman)

„Mi-au plăcut în special finalurile care vin şi întregesc frumos poemele; se remarcă şi o religiozitate acută care este bine înrădăcinată în poem.” (Ioana Andrada Tudorie)

„Poemele au un ritm de rap şi o muzică specifică incantaţiilor; adevărurile personale sunt ridicate la rangul de adevăruri generale; are şi fragmente pastelate sau semipastelate sub masca facilului şi a tristeţii, a unor emoţii foarte profunde; pare a transpare ideea de putere cu care-şi stăpâneşte sentimentele; în textele sale găsim mai mult simbol decât fantastic.” (Simona Vartolomei)

„Texte din ce în ce mai împlinite.” (Gelu Ghemiş)

„Stela Iorga este o regină a şerpilor care, pândită de ucigaşul de şerpi, se întreabă câtă moarte mai încape în ea; face apel la o lume fantastică atunci când vrea să-şi transmită trăirile; cuvântul-cheie al poemelor este sinceritatea; are imagini puternice, profunde şi pline de sensibilitate.” (Marius Grama)

Nu putem închide această cronică fără a-i felicita pe colegii noştri de cenaclu care s-au întors de la Botoşani încununaţi de laurii celor mai importante premii acordate la concursul de poezie „Porni Luceafărul”. Astfel: Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi pentru carte de debut a fost obţinut de Tatiana-Nona Ciofu; Premiul Editurii Junimea din Iaşi – cu debut în volum – pentru Marius Grama; Premiul Editurii Timpul din Iaşi (păstorită de Casian Maria Spiridon) a revenit Nicoletei Onofrei şi Premiul pentru Manuscris – cu debut în volum – al Editurii Carmides – primit de gălăţeanul Gabriel Mihăilă. Ne bucurăm pentru ei şi împreună cu ei şi... s-o ţină tot aşa!

Autor:   Ion Avram