Cronică de cenaclu: Despre glume și război

Generația care n-a văzut războiul scrie despre război. Totuși autorul prozei citite vineri, text intitulat "La război", Iulian Mardar, a făcut armata. Poate că acea experiență l-a făcut să scrie o proză bine închegată, rotundă, plină de umor și fără scăpări evidente. Chiar dacă nu surprinde estetic, ea arată fără doar și poate că autorul ei are condei bun în proză. Dar nu ar strica mai mult curaj și o abordare mai provocatoare.

"Mi-a plăcut. Dialoguri cursive. Intriga e susținută și finalul este amuzant. M-a prins. E muncită. Ticăită. Personajele sunt bine conturate. E o reușită." (Stela Iorga)
"Războiul nu se simte. Ar merge mai multe lecturi despre război. Dialoguri suculente. Se cunoaște că a făcut armata." (Ioan Gh. Tofan)
"Tocmai faptul că războiul e în plan secund mi-a plăcut. Așa reușește să potențeze. Are atmosferă, e bine scrisă. Colorată." (Anca Șerban Gaiu)
"Aduce războiul în prim-plan. Mi se pare că totul e ok. Numele personajelor prea sunt ca la manual. Câteva repetiții. Gluma de sfârșit e bună. Construită fain!" (Octavian Miclescu)
"Povestirea curge bine, are ritm, are tensiune, reușește să redea o parte din atmosfera războiului, poate ar fi fost util să ofere ceva mai multe detalii despre loc și lucrurile care nu fac parte direct din conflict. Surprinde la final, lucru greu de făcut în condițiile în care s-a scris enorm pe această temă." (Cezar Amariei)

Astăzi, ne vom reîntâlni, ca de obicei, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", pentru a-l asculta pe Iulian Mardar. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Punct de "vedere" în lumea lui Pikachu

Mereu surprinzător și proaspăt, scriitorul (și criticul) Adrian George Secară a citit, la întâlnirea de vinerea trecută, atât poezie, cât și proză scurtă, ca să nu lase în neîmplinire așteptările vreunui coleg. Cu o imaginație care, de multe ori, îl pune la încercare pe cititor, generos în detalii (nu neapărat tehnice), erudit, autorul și-a (re)câștigat publicul cu o selecție de poeme de inspirație religioasă, o povestire care îi poartă pe pokemonii de astăzi în lumea secolului al XXII-lea, cu titlul "Desene pe pereți", și o proză scurtă fermecătoare de dragoste, cu accente noir, intitulată "Trăind în ochii ei".

Victor Cilincă: "Fermecător ca și în roman. Are cursivitate și un fel de eleganță franțuzească. În ambele povestiri "strălucește" absența dialogului, dar nu deranjează, pentru că are un umor blând, care te face să citești cu plăcere. Prima (n.r. - "Desene pe pereți") este o distopie tandră. O lume plină de pokemoni și camere goale, multă poezie, metaforă. Numai cineva care trăiește în preajma copiilor poate să scrie așa ceva. În a doua (n.r. - "Trăind în ochii ei"), povestea de dragoste e absolut colosală.
Ioan Gh. Tofan: "În poezii și în prima proză am identificat multe elemente autobiografice. M-a încântat asocierea cu Galațiul și mă bucur că este un iubitor al orașului. Mi-a plăcut și umorul din a doua proză, îmi aduce aminte de clasicii cinematografiei americane și de filmele polițiste".
Leonard Matei: "Îmi place cum se joacă în proza scurtă, întoarce foaia. Seamănă puțin cu poezia, în partea a doua. E interesant cum literatura continuă viața și invers.
Cristina Dobreanu: "Poeziile mi-au plăcut mai mult decât ce am mai citit eu de la A.G. Secară. Mai autentice, mai simple, au un alt aer!".
Simona Toma: "A doua proză este superbă. Remarc abundența detaliilor. Uneori pot deveni obositoare, dar acum nu! Acesta este stilul lui A.G. Secară. Își încarcă rezervorul stiloului cu detalii din viața reală, din filme, din lecturi. Se vede că are o mână exersată, are școală, știe să construiască".
Ion Vasilescu: "După această lectură am prins și eu curaj să scriu. Apreciez încercările, trăirile împărtășite. Se vede că poate avansa, este un drum deschis. Cei din generația mea nu au referințe în lumea Pokemon".

Astazi ne vom reîntâlni, ca de obicei, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", pentru a-l asculta, cu proză scurtă, pe Iulian Mardar.

Marius Grama