CRONICĂ DE CENACLU: Povestiri de apă dulce

Seara de vinerea trecută, adică şedinţa de cenaclu, a fost deschisă cu o incursiune a lui Octavian Miclescu, sau mai bine zis o trecere în revistă a unor concluzii personale, a unor întrebări, cu sau fără răspunsuri exacte, în ceea ce priveşte construcţia unui roman; unde se aşază scriitorul faţă de roman său şi, la rândul lui, cum se aşază romanul în faţa cititorului. Acest subiect, după câte ne-a spus autorul, va continua într-o altă şedinţă. Vom aştepta.

Seara a continuat cu proză. Ioan Gh. Tofan ne-a citit a doua parte din povestirea „Internii” şi, din câte am aflat, ar fi capitolul patru din romanul său în lucru „Pe malul de lut al fluviului”.

Mulţi dintre cei prezenţi la lectură au remarcat, în comparaţie cu alte lecturi, o evoluţie a autorului. Radu Vartolomei s-a declarat mulţumit şi s-a convins că „se poate scrie şi aşa, cu personaje schematice, o poveste decentă, nederanjantă, bună de-un audiobook, aş asculta-o”. Stela Iorga a zis că textul „păcătuieşte” printr-un convenţionalism dezarmant şi i-a sugerat autorului să încerce nararea la persoana I, fiind de părere că aceasta ar aduce cu sine mai multă spontaneitate, poate chiar şi rezolvarea unor conflicte de natură interioară. Simona Vartolomei a văzut folosirea unor clişee la îndemână în construcţia povestirii comice, ceea ce ar putea avea două consecinţe: stârnirea râsului şi uitarea imediată a poantei. Liviu Cocei e de părere că romanul are ca public ţintă cititori nostalgici şi urmaşii cititorilor nostalgici.

Simona Toma

P.S. Astăzi, la sediul Cotidianului „ Viaţa liberă”, la orele 18,00 trecute fix, va citit Anca Şerban-Gaiu. Mai prezintă şi Simona Toma un blitz literar.

CRONICĂ DE CENACLU: Jocul de-a poezia

Săptămâna trecută, Mădălina Bejan ne-a citit un grupaj consistent de poezii, care, după cum aceasta a afirmat, sunt inspirate din zona filosofiei.

Ana Maria Panagatos e de părere că autoarea reuşeşte să transmită o stare, deşi pare că realizarea artistică este numai o joacă. Ion Avram plasează textele între versificaţie şi meditaţie, specificând că există doar umbre de sentimente, care, pe alocuri, par inventate. Tributară poeziei clasice, Mădălina Bejan se avântă într-un joc al rimelor, cele mai multe forţate, nepotrivite sau improprii. Avram îi sugerează tinerei să ocolească ideea de ritm şi rimă, în condiţiile în care nu le stăpâneşte şi să se orienteze spre versul alb. Anca Şerban Gaiu consideră că poemele vin dintr-un fond livresc, stările predominante fiind de natură bacoviană şi argheziană. Stela Iorga îi recomandă să scrie în momentul în care îşi doreşte cu adevărat să se îndrepte spre poezie şi afirmă că poemele nu au prins-o, fiind rezultatul unei cochetării cu rima. Totuşi, aceasta observă spiritul viu şi unda de intuiţie ale autoarei. Lorena Naltabar crede că poemele sunt reuşite, simple şi că sunt încărcate de un sentiment puternic. Simona Toma consideră că poeta pare că se ascunde, fiindu-i teamă de a se arăta prea mult în text. Octavian Miclescu e de părere că autoarea încearcă să şocheze şi că supraliciteze setimentul. Grupajul adus, spune acesta, este ca un "convoi absurd de sentimente", vers preluat din poezia "Nerăbdare" a autoarei. Diana Balmuş întrevede acel "microb al poeziei adevărate", însă o îndeamnă pe autoare să-şi încerce condeiul şi în eseu sau în proza de observaţie.

Tot vinerea trecută, în cadrul flashului literar, Liviu Iulian Cocei ni l-a adus în prim-plan pe Mihai Şora, cu volumul "Despre dialogul interior", publicat în 1947, la Paris. Motto-ul cărţii, redus la o simplă interogaţie, este cheia pe care ne-o oferă Şora: "problema omului: cum să trăiască precum un arbore, fără a înceta, prin aceasta, să fie om?".

Pe 8 ianuarie, de la 18,00, la sediul cotidianlui "Viaţa liberă", citesc eu, iar flashul literar va fi găzduit de Simona Toma.

Sabina Daniela Penciu