Sclavul măturând în faţa porţii, scotea din şanţ, valuri de praf. Provocând un aer poluant.
În drum caleaşca trasă de doi cai, se oprise-n faţa lui. Iar când uşa se deschide... sclavul cade la pământ.
O figură întunecată, în faţă i se-nfăţişează. Făcându-l astfel pe netot, vina să şi-o recunoască. De-năbuşeala provocată, sub soarele nimicitor.
Dar netotul îndrăzneşte şi comentează mai apoi:
„Stăpâne, a fost eroare! Pământul e de vină, că se împarte în bucăţele mici. A mea este doar vina, că îl mătur aşa cum pot, iar micile bucăţi, se-mprăştie peste tot.”
(Tiberiu Ceapraga – Stăpâne, a fost eroare!)
„Texte cu iz de Evul Mediu; au oarecare muzicalitate care se trage de la intenţia de rimare.” (Gelu Ghemiş)
„Îi trebuie mai multă lectură; nişte versificaţii – şi nici acestea bune.” (Florin Buzdugan)
„Lipsă flagrantă de talent: n-au temă, n-au aşezare intelectuală, n-au idee, n-au structură; nimic la aspectul formal şi nici la cel intrinsec. Aberaţii! Să studieze până-i sar ochii din cap! Sau – să se lase. Abracadabrant!” (Stela Iorga)
„Prozele au idei interesante.” (Alexandru Maria)
„Unul sau două texte par scrise pentru o melodie hip-hop sau rap; infantil.” (Radu Dragomir)
„Nu şi-a găsit forma de exprimare; să scrie mai liber, să nu mai fie obsedat de formă; pare motivat.” (Anca Şerban Gaiu)
„Să insiste!” (Tudor Neacşu)
Ion Avram
Vinerea viitoare, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Ştefan Ciobanu.
