Marius Grama, un autodenunţ de origine controlată

Poezia lui Marius Grama, prezentată vinerea trecută, „este o diatribă îndreptată către sinele autorului, cu un ton sarcastic, vehement, plin de tristeţe şi de amărăciune, demonizând realităţile societăţii într-un mod inedit, societatea fiind osândită la o penitenţă într-un registru ironic de o atmosferă aparent salvatoare”. (Stela Iorga).

Prin Autodenunţul său, Marius „se ridică împotriva propriului ego, se înveşunează asupra a ceea ce ne obligă viaţa să trecem, ca apoi, asemeni «Baladei vesele despre crâşmari» a lui Froançois Villon, să dezvăluie o dorinţă de mântuire, de înviere”. (Ion Avram).

Simona Toma observă o dedublare abordată dintr-o perspectivă ambiguă, care intrigă. Autorul se studiază pe sine din interior spre exterior şi invers.

Dintr-un alt punct de vedere, poezia „este alcătuită din cuvinte de sticlă prin intermediul cărora Marius Grama devine transparent, incendiind în acelaşi timp toate lucrurile care-i displac”. (Carmen Neacşu)

Eugenia Tănase priveşte Autodenunţul drept o confesiune către sine, iar Nicoletei Onofrei îi aminteşte de „Însemări din subterană” a lui Dostoievski.

„În acest text, Marius abordează problematica neputinţei de a se mântui şi, ca o ironie supremă, cere mântuirea unei instituţii de stat. Sfârşitul e teatral, iar autorul se salvează prin propria raţiune asemeni societăţii, dar nu e de natură metafizică” (Leonard Matei).

„Cu un lirism bine conturat, unde nu ai loc să arunci un ac, autorul dezvăluie o dorinţă de libertate, de a nu fi încorsetat de tipare” (Anca Şerban Gaiu).

În concluzie, Marius Grama, prin poezia Autodenunţ, nu face decât să-şi contureze un stil aparte şi să-şi cristalizeze propriul său mod de expresie, propriile note lirice asemeni – vorba Stelei Iorga –  unui clavecin bine temperat.

Şi nu în ultimul rând, vocea autorului: pentru toate acestea / să îi legaţi funia străzilor de braţe / şi să tragă după el palatul poporului / cu tot cu sufletele care îi consumă istoria.

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a-l asculta pe Victor Cilincă.

Octavian Miclescu

Cronica de cenaclu- Paul Budeanu

Săptămâna trecută Paul Budeanu ne-a prezentat o nouă lucrare în proză.

„Proza din şedinţa de astăzi are mai multe plusuri faţă de lecturile trecute, surprinzând mai mult în registrul comic. In ciuda acestul fapt, descrierile sunt lineare, explicative şi obositoare uneori iar momentele cu potenţial pentru crearea tensiunii nu sunt exploatate judicios, fiind tratate fără emoţie” (Victor Cilincă).

„Un text cinstit prin autenticitatea sa, care nu slujeşte povestea frumoasă cu tente ironico-persiflante la adresa vieţii brigăzilor artistice de altădată şi care devine monoton, nesusţinut de atmosferă, emoţie sau de dramatism”. (Ion Avram)

„Peronajele sunt stângaci conturate, acţiunea este previzibilă iar limbajul de «partid» nu este propriu doar parsonajelor, ci şi naratorului” (Maarius Grama).

„Autorul empatizează foarte mult cu personajele prin limbajul şi prin umorul clişeic pe care le foloseşte” (Simona Toma).

„Felul în care şi-a ales povestea şi felul în care a ales s-o redea trebuie judecate separat. Deşi dovedeşte că are, pe alocuri, sevă literară, limbajul lemnos şi unele nepotriviri în registrul logicii demonstraeză faptul că avem în faţă o poveste care merită o scriitură mai reuşită” (Tudor Neacşu).

„Sunt pasaje în care surprin un limbaj natural, dar povestea pare a fi nerealistă” (Nicoleta Onofrei).

„Textul suferă din punctul de vedere al unor explicaţii ale contextului istoric, care nici nu transpare din povestea redată. Este o scriere plată, cu situaţii diluat explicitate, căreia îi lipseşte tensiunea cu desăvârşire” (Stela Iorga)

„Poate fi asemanat cu un film alb-negru, în care sunt relatate într-un mod artificial mai mult fapte decât trăiri” (Carmen Neacşu).

„Limbajul simplu se corelează cu evenimentele din proză” (Eugenia Tănase).

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a asculta poezii marca Marius Grama.

Octavian Miclescu