Orfeu nu-i "up to date"

foto: Mihăiță Caranicola

Vineri a citit iar Viorel Ilișoi, dar a și reușit, pentru că nu s-a întîmplat nimic neprevăzut, n-a leșinat nimeni ca la proza sa reportaj. De această dată a ales să ne citească serios, adică poezie. Unii dintre cei prezenți au fost luați prin surprindere de schimbarea tonului, se așteptau să asiste la o altă rundă de chicoteli la poalele bradului împodobit. Iată părerile împărțite! 

Ion Avram, referindu-se la poemul (pe care l-am ales să-l expun fragmentat și în neîntregime) Scrisori către Orfeu, a spus că i-a adus aminte de poezia lui Whitman, poate prin curgerea sa, poate prin transpunerea ideilor autorului într-un univers vegetal.

(...)Să nu uiți ziua aceea de la început,/ asemeni aceleia de pe urmă,/ când moartea umbla prin noi/ împrăștiind ploi binecuvântate(...)

Anca Șerban-Gaiu a considerat că există expresii prea banale, prea multe pronume, mult prea arhaic și că nu sunt texte „up to date”.

(…)Alunecam pe sub pielea de lumină/ a străzilor somnambule, târzii…/ce bine era că eram singur în/ mirosul de iarbă și de rafinării!//Cerul era tapițat pe parbrizuri,/ expus în vitrine ca o marfă de rând(...)

Carmen Neacșu a simțit un crescendo emoțional și a concluzionat că trebuie să poți urca acolo unde vrea autorul să te ducă.

(...)Trupul meu/ va pleca de la mine,/ mă va părăsi hoțește/ și nici măcar nu se va face iarbă,/ iarba care scrie toate cărțile lumii(...)

Cristina Dobreanu a remarcat, per ansamblu, o aplecare spre versificație, că nu lipsește profunzimea în texte, doar că ar fi neexploatată în adâncime, că există talent, că ar mai fi nevoie de ceva contrast, de mai multă tensiune.

(...)Părul tău despletit adună, ca un năvod,/ peștii morți din orașul lichid./ Dama cu camelii înroșește tot cerul,/ sângele ei gâlgâie în fântâni părăsite,/ nimic, nimic nu mai este firesc,/ dar poemul își întinde hotărât ploile peste nisipuri/ ca și cum obrazul tău s-ar lăsa prima oară/ mângâiat de cuvinte.

Tudor Neacșu a calificat textele drept  „o poezie de nivel înalt, de cea mai bună calitate, cursivă, neforțată”.

Și dacă tot s-a încheiat cronica așa, astăzi ne va citi Tudor Neacșu tot la “Viața Liberă”, pe la orele 18 trecute fix.

                                                                             Simona Toma

 

Foto: Mihăiță Caranicola

                  

Ioana nu-și dă ochii peste cap în poezie

“Acum e duminică-n fiecare zi/ obișnuia să fie o zi sfântă/ îl citesc pe ginsberg ca pe doamne-ajută/ tot felul de cuvinte cu litere stâlcite/ se lovesc de toți pereții/ de peste tot/ și ginsberg nu mai poate (…)”

(Ioana-Andrada Tudorie, Exil în ginsberg)

Ion Avram: “Am găsit plusuri, e o poezie bună, dar trebuie să mai renunțe la câteva cuvinte scăpate de sub condei. Consider că este o poezie de tranziție a autorului în comparație cu textele citite anterior ”.

Stela Iorga: “Îmi place temperanța tragicului unei confesiuni. Spre deosebire de celelalte lecturi, în poemele prezente apare un soi de discursivitate, o explicitare, parcă dă seamă existenței sale în lume. Toate textele sunt emoționante, e o dramă prinsă în versuri, pare o diluare a stilului său, nu și-a găsit cadența, ritmul ei interior. Totuși e bine că a rămas ea și nu-și dă ochii peste cap în texte ”.

Victor Cilincă: “Foarte puțin prozaism, sunt texte de poftă, nu sunt de saț, o abundență prea mare în comparații, e o cruzime care ar merita să o înțeleg astfel, e o cursivitate care-mi pare mai mult proză, dar fiind declarativă poate rămâne așa. Reușește să construiască o întreagă poveste în două versuri”.

Tudor Neacșu: “Sunt texte destul de încărcate de emoții, de întâmplare, de imagini, de trăiri. Mi-au plăcut mai mult reușitele și mă declar mulțumit”.

Anca Șerban-Gaiu: “Este poezia unui autoexil impus, încearcă să se redefinească ignorând interferențele din mediul înconjurător, are momente tensionante îmbinate cu cele detensionate, este mai așezată în ceea ce privește forma și conținutul”.

Cristina Dobreanu: “Nu-s poezii rele, nu foarte profunde, unele mi se par facile, la îndemână, discursivă pe alocuri, titluri ce nu mi se par prea bine alese. Se vede că are talent, simț artistic, dar lipsește profunzimea”.

Leonard Matei: “Am remarcat o prolemă la nivelul sensului, are loc o psihanaliză într-o luptă, niște liane care nu-s prea bine ancorate”.

Cronicarul concluzionează că Ioana-Andrada Tudorie încă se mai caută în poezie ceea ce nu poate să fie decât bine. Vocea ei din lecturile anterioare încă transpare prin expresii și alăturări inedite de cuvinte închise într-o atmosferă nostalgică, gingașă, aproape domoală și aceasta e doar o aparență.

                                                                                      Simona Toma

P.S. Astăzi, pe la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului “Viața liberă”, ne va citi Viorel Ilișoi.