vineri, 6 martie 2015

Logodnicul locotenentului francez


foto: Librăria Humanitas Galați


În precedenta şedinţă de cenaclu ne-a citit Cilincă, Victor Cilincă, fragmente dintr-o piesă de teatru încă în lucru, Logodnicul locotenentului francez, o piesă bufă contemporană şi niţel romantică în două acte, aşa cum şi-o caracterizează autorul.
Apelând la ştiinţa sa de a crea jocuri de cuvinte, subtilităţi şi pasaje memorabile, Victor construieşte un text captivant şi încărcat de semnificaţie (Ion Avram). Însă aceste abilităţi – prin care îşi şlefuieşte personajele până la perfecţionism - îi aduce deseori deservicii (Tudor Neacşu) prin aglomerarea replicilor cu mai multe surse de umor, riscând asfel să piardă esenţialul  (Vlad Matei Ajder).
Anca Şerban Gaiu consideră textul mai savuros decât hipercunoscutul roman al lui Dan Lungu, “Sunt o babă comunistă”.
Asemeni lui Dürrenmatt, cel care exploatează tragicul prin intermediul comicului, Victor foloseşte un umor negru dar şi amar – cum este de părere şi Ioan G Tofan – în spatele căruia se ascund nişte adevăruri crâncene (Ion Avram).
Fragmentele Logodnicului... reprezintă un tablou al unei societăţi lipsite de idealism asemeni pieselor lui Alexandru Mirodan însă, spre deosebire de acesta, satira comică nu pare a fi pătrunzătoare deoarece monologurile personajelor sunt pline de poezie.
Andrei Velea, ca şi AG Secară, observă că în ciuda faptului că este bine scrisă piesei îi lipseşte intriga, ducând astfel spre o „monotonie a textului” (Cristina Dobreanu).
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi în seara aceasta la sediul Viaţa Liberă, începând cu ora 18:00, pentru a-l asculta pe Gabi Ghimpu.

Octavian Miclescu

luni, 2 martie 2015

CRONICĂ DE CENACLU/ Rătăciţi în povestire

Săptămâna trecută prozatorul Ioan Gh. Tofan ne-a citit o poveste de navigator. „Rătăciţi prin Europa”, după cum am aflat de la autor, este o povestire reală cu peripeţiile celor ce îşi urmează destinul pe mări şi fluvii. Cei prezenţi la şedinţă au spus că textul a fost prea lung, că s-au pierdut printre detalii. Anca Şerban-Gaiu: „Un jurnal de călătorie bine scris, coerent, mai e puţin până la literatură, mi-aş fi dorit să aibă mai multă savoare”. Andrei Velea: „Ar trebui să mai renunţe la bucăţi din material, pentru că în proză e nevoie şi de respiraţie şi e foarte important să fii scurt. Autorul se simte obligat să consemneze povestea reală în detalii, dar literatura nu e oglinda fidelă a realităţii”. Aurelia Grosu: „Trebuie creată emoţia într-un roman, într-o povestire”. Carmen Neacşu : „ M-am rătăcit în poveste, am observat cadre reuşite cu marea, mi-a lăsat o senzaţie de sete şi de foame”. Ion Avram, declarându-se mai sincer vorbind despre proză, a despicat textul în mai multe bucăţi arătându-i autorului unde sunt pasajele frumoase descriptive care duc spre literatură, unde anume suferă textul prin limbajul prea tehnic semănând cu un raport de cursă. Octavian Miclescu a spus că este firesc să nu se găsească emoţie, pentru că autorul e robul exactităţii, că ar trebui „ să lase gândul mai liber” în scris,… „se mai observă de această dată unele lucruri mai curajoase în limbaj”. Cristina Dobreanu: „Un text înalt sau adânc depinde de construcţia interioară a autorului, de viziunea lui asupra lumii...dacă textul e plat, se vede viziunea plată a celui ce a scris, dar există talent”. Victor Clincă: „Pare a avea personaje care ar putea fi interesante; nevoia de a da detalii intră, din păcate, şi în dialoguri; autorul caută să aşeze lucrurile ca în teatru, pare un fel de lecţie prin detaliile tehnice”. A consemnat Simona Toma. P.S. Astăzi, de la orele 18,00, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, ne citeşte Victor Cilincă.