vocea copilului s-a frânt/ a încercat să urce
scările beciului/ scările l-au învins/ l-au învins buruienile crescute printre
scări/ încolăcindu-i-se de picioare/ vocea copilului s-a frânt/ i-au căzut şi
ochelarii/ şi acum stă/ repetând aceleaşi cuvinte/ aceleaşi cuvinte/ la poalele
scărilor/ înşurubat în liane (...)
(Nicoleta
Onofrei – copilul)
Vinerea
trecută, părerile au fost împărţite în legătură cu poeziile aduse de Nicoleta Onofrei spre lectură la
cenaclu. În timp ce unii ar fi vrut mai mult, textele „oscilând între
minimalism şi mizerabilism” (a. g. secară), considerând că valoarea poeziilor a
scăzut comparativ cu textele precedente, acum fiind „mult mai decolorate” (Radu Dragomir) sau pur şi simplu personal nu
le-au plăcut pentru că „mai degrabă debusolează, nu dau o direcţie” (Ionuţ
Vasile), altora puşcăriaşul li s-a
părut „chiar original” (Tudorie Ioana) sau au fost mişcaţi de pasajul cu
scările (Iulia Roman, Sabina Penciu), precum şi de poezia copilul în ansamblul ei (Radu Dragomir).
De asemenea,
dacă unii dintre membrii cenaclului au văzut o coeziune a textelor, un
recognoscibil propriu autorului (Sabina Penciu) sau chiar o repetare aproape
obsesivă a laitmotivului claustrării (Simona Toma), alţii au considerat că
„temele diferă de la o poezie la alta, nu au legătură” (Violeta Bobe) sau că
„prezintă o tipologie” (Tudorie Ioana), fiind „un fel de condiţii ale omului:
omul peşterii... copilul... puşcăriaşul” şi marcând totodată „o încercare de a
ieşi din beci, de a se regăsi” (Florin Buzdugan).
În privinţa
viitoarelor scrieri, a. g. secară consideră că i-ar sta mai bine cu titluri mai
ironice, care să dea „un plus de valoare ontologică poemelor”, Tudorie Ioana
îşi doreşte titluri mai incitante iar Ionuţ Vasile îi propune să-şi schimbe cu
totul stilul.
Diana Balmuş
Vineri, la ora 18.00, la sediul Viaţa Liberă, va citi pentru cenaclu
Sabina Penciu.
