Belerofon, selfie cu Himera

După publicarea volumului Gargoyle în colecţia cArtESENŢE, Nicoleta Onofrei debutează realmente la editura Timpul cu volumul de poezii Chimera între ziduri, volum din care a citit la ultima şedinţă de cenaclu.

Această Chimeră are o sensibilitate acută însă uşor mascată, nefiind expusă într-un mod teatral, cu un ritm interior şi o muzicalitate bine conduse, este de părere Ion Avram.

A.G. Secară, cel care semnează postfaţa volumului, admiră decorul de mucava în care autoarea construieşte un mic coşmar şi unde ne invită text după text.

m-am lăsat în jos/m-am culcat pe o parte într-un semifetus/şi nu m-am mai putut dezlipi

Folosindu-se de paradoxuri (Victor Cilincă) Chimera impresionează cu formule intense şi precise, care te invită să explorezi (Tudor şi Carmen Neacşu) cele mai adânci şi nefireşti beciuri ale fiinţei umane. Universul poetic al Nicoletei, e de părere Anca Şerban Gaiu, i s-a întregit, estompând duritatea textelor din trecut, ceea ce o face pe autoare să folosească o ecuaţie lirică superioară, omul fiind redus la nivelul furnicilor, al gândacilor... (Cristina Dobreanu)

Atmosfera din paginile volumului conduce la un spectacol în care eul dispare, accentul căzând mai mult pe un personaj colectiv (Simona Toma). Acest personaj colectiv, aş completa, umanitatea cu toate ale sale, e reprezentat de această Chimeră venită din adâncurile istoriei umane, ce se confundă cu propriul său trecut, iar autoarea nu îşi asumă rolul lui Belerofon, cel care călare pe al său Pegas omora Himera în vremurile mitice, ci al unui pictor expresionist, preferând s-o închidă, să-i izoleze substanţa activă şi s-o expună lumii întregi în tuşe dure – căci un mijloc suav de expunere nu serveşte cauza –, groase şi la fel de mitologice ca însăşi exponatul, precum găsim în tablourile lui Georges Rouault.

alunecă o capcană cu ghimpi/apasă crengile/arde frunzele/soarbe sângele

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi mâine (12 septembrie), de la ora 18:00, la sediul cotidianului “Viaţa Liberă”, pentru a-l asculta pe Paul Berenştain.

Octavian Miclescu

Radu Dragomir, Noduri și semne, alte ornamente

Radu Dragomir

Radu Dragomir declarat vinovatul de vineri pentru cele șase pagini de proză (intitulate Ornamente) în care talentul deschide ușa larg aproape cu toată binevoința lui Dumnezeu. Și așa a venit Radu la cenaclul acesta Noduri și Semne pentru că aici juriul nu dă niciodată note (de cele mai multe ori dă sfaturi) dar are o duritate neîntrecută de nici un talent-show de pe la tv. Din păcate lipsa de experință  a autorului a găsit o idee bună și pe  Ecaterina care suferea, suferea ca personaj, suferea și din punct de vedere literar. Ion Avram a considerat că maniera în care este scrisă povestea Ecaterinei (Cati) îl îndepărtează pe cititor de cheia textului, acesta fiind prea tehnicizat, dar acolo unde autorul lasă condeiul să scape la vale (mai ales în gândurile personajului său principal) avem pînă la urmă o  scriere literară. Victor Cilincă a văzut un text lucrat, care trebuie citit încet, pentru că se intră foarte greu  în acesta și de a semenea apreciază realismul crud al acestuia. Stela Iorga a simțit o proză expozitivă care arată mai mult ca o observație clinică fără participație artistică. Carmen Neacșu precum și Andrada Tudorie și-au pus toată încrederea în autor afirmând că proza acestuia poate fi  salvată iar Simona Toma pentru nereușita textului dă vina pe lipsa de emoție care survine din lipsa de cunoaștere  a personajelor, autorul nefiind decât un observator extern. 
Acestea fiind spuse vă așteptăm astăzi pe la orele 18:00, pentru că citește poeta Nicoleta Onofrei.

Laurențiu Pascal