La belle personne

Ei bine, dacă vreţi să citiţi câţiva sâmburi de sinceritate, să resimţiţi sau să vă aduceţi aminte de o iubire singuratică, mută, cum numai o iubire adolescentină poate fi, dar o iubire adolescentină conştientă de sine, ştiindu-se oricând pe ducă, instabilă şi firavă ca un praf de cretă purtat de vânt, un pic (mai mult) dramatică, atunci, cu siguranţă, puteţi citi Sabina Penciu.  Aleg să citez din filmul La belle personne, care i se potriveşte, cred, mănuşă Sabinei, care, ca persoană şi ca autor, vede totul în clar: „Il n'y a pas d'amour éternel, même dans les livres, il n'y en a pas. Donc s'aimer, c'est s'aimer pour un certain temps. Il n'y aura pas de miracle pour nous”. Nu există iubire eternă, iar iubirea este numai pentru un anumit timp, nu există miracol pentru noi, sună traducerea, aproximativ şi pe scurt. Cam aşa ar spune şi Sabina în poemele ei, chiar dacă speră să poată aduce „marea la castel”. Aşadar, iată cum au fost receptate „exerciţiile ei de respiraţie” în cenaclu: - „fulguraţii ale inimii puse frumos în pagină, stil puţin sacadat, care dă un ritm interior textului şi muzicalitate. Ştie ce este poezia şi o simte, dar poezia Sabinei eşuează acolo unde dă verdicte şi pare filosofardă” (Ion Avram);

- „voce lirică inedită, extrem de sinceră cu sine şi cu universul în care se proiectează. Nostalgie, jale, dragoste in absentia, forţate, şi, uneori, există o prea mare preţiozitate, care nu îi este caracteristică autoarei” (Stela Iorga);

- „poeme cu atmosferă dulce-amară, cuvinte la îndemână (de unde, poate, şi impresia Anei Maria Panagatos, care spune că se foloseşte de clişee anoste), dar care vin împrospătate de eul liric” (Anca Şerban Gaiu)… Şi, în mare, potrivit Simonei Toma, Sabina se concentrează mai mult, e mai controlată în tehnică, dacă e să ne luăm după opinia Elenei Donea, iar, după Radu Dragomir, tânăra autoare poate da impresia că poezia sa este un Sisif al dragostei. Poate, uneori, într-adevăr, nu ştie unde să oprească metafora, dar „am murit în castelul de nisip. Aveam tălpile ude, muşcate de scoici (…), scoicile au fost mute. Valurile (…) s-au prins de gleznele mele ca nişte lanţuri. Am încercat să aduc marea la castel”. (Sabina Penciu, I)

Nicoleta Onofrei

Vineri, după 18.00, la sediul cotidianului „Viaţa Liberă”, ne va citi, din viitorul său volum, semizeul autodeclarat, Florin Buzdugan.

POEME DE BECI

vocea copilului s-a frânt/ a încercat să urce scările beciului/ scările l-au învins/ l-au învins buruienile crescute printre scări/ încolăcindu-i-se de picioare/ vocea copilului s-a frânt/ i-au căzut şi ochelarii/ şi acum stă/ repetând aceleaşi cuvinte/ aceleaşi cuvinte/ la poalele scărilor/ înşurubat în liane (...)                       

(Nicoleta Onofrei – copilul)

Vinerea trecută, părerile au fost împărţite în legătură cu poeziile aduse de Nicoleta Onofrei spre lectură la cenaclu. În timp ce unii ar fi vrut mai mult, textele „oscilând între minimalism şi mizerabilism” (a. g. secară), considerând că valoarea poeziilor a scăzut comparativ cu textele precedente, acum fiind „mult mai decolorate”  (Radu Dragomir) sau pur şi simplu personal nu le-au plăcut pentru că „mai degrabă debusolează, nu dau o direcţie” (Ionuţ Vasile), altora puşcăriaşul li s-a părut „chiar original” (Tudorie Ioana) sau au fost mişcaţi de pasajul cu scările (Iulia Roman, Sabina Penciu), precum şi de poezia copilul în ansamblul ei (Radu Dragomir).

De asemenea, dacă unii dintre membrii cenaclului au văzut o coeziune a textelor, un recognoscibil propriu autorului (Sabina Penciu) sau chiar o repetare aproape obsesivă a laitmotivului claustrării (Simona Toma), alţii au considerat că „temele diferă de la o poezie la alta, nu au legătură” (Violeta Bobe) sau că „prezintă o tipologie” (Tudorie Ioana), fiind „un fel de condiţii ale omului: omul peşterii... copilul... puşcăriaşul” şi marcând totodată „o încercare de a ieşi din beci, de a se regăsi” (Florin Buzdugan).

În privinţa viitoarelor scrieri, a. g. secară consideră că i-ar sta mai bine cu titluri mai ironice, care să dea „un plus de valoare ontologică poemelor”, Tudorie Ioana îşi doreşte titluri mai incitante iar Ionuţ Vasile îi propune să-şi schimbe cu totul stilul.

Diana Balmuş

Vineri, la ora 18.00, la sediul Viaţa Liberă, va citi pentru cenaclu Sabina Penciu.