PEISAJ DIN EDEN CU REPETIŢII

   

Adăugaţi o legendă

 Într-o friguroasă seară de iarnă, poetul gălăţean Laurenţiu Pascal a încercat să spargă monotonia hibernală cu versuri de dragoste trăgându-şi esenţa din arealul mitico-filosofic al genezei umane. Avându-i în prim-plan pe Iş şi Işa (Adam şi Eva), poezia sa are, totuşi, un aer rusesc, de secol XIX. Gruparea de zece poeme, “Peisaje şi alte sentimente”, adusă în faţa cenaclului de către Laurenţiu Pascal, a suscitat lungi discuţii despre receptarea artei, dar şi despre ultimele realizări ale autorului.

     “În principiu, ar trebui să fie mai atent când repetă anumite cuvinte, doar în anumite locuri aceste repetiţii reuşesc să dea tărie”, observă Nicoleta Onofrei.

     “Am început să înţeleg ce scrie Laurenţiu. Textele sunt mai consistente. Nu prea se mai încurcă în idei fără conţinut. Aici tema este foarte clară, dar repetă anumite cuvinte care strică plăcerea lecturii. Unele repetiţii reuşesc, dar unele versuri în plus taie din fluiditatea textului. Mi-a plăcut poemul Amanta”, a conchis Alexandru Maria. Autorul l-a provocat să citească un poem fără repetiţiile incriminate. Alexandru Maria a remarcat cu bucurie rimele involuntare, dar şi că este prea vădit faptul că vrea să descrie un peisaj, de exemplu Peisaj ratat.

     Laurenţiu Pascal a mai replicat criticilor săi că are obsesii pentru anumite cuvinte, nu doar afinităţi.

     Anca Şerban crede că “Fiecare avem nişte obsesii pe care le aşternem pe hârtie. Unele cuvinte se repetă de prea multe ori. Cel mai bun poem este ultimul şi ar fi trebuit să începi cu el.”

     “Laurenţiu Pascal a ajuns la un nou nivel de expresie. A încercat să continuie acel stil şi a adunat aceste texte care nu cred că îi fac o reclamă foarte bună. Poate a fost un dicteu automat. Are câteva imagini care i-au reuşit”, a remarcat Octavian Miclescu. Tot el a atras atenţia asupra poemului Peisaj cu alte riduri ce are greutate, melancolie şi arată experienţa în scris a poetului, care trebuie să fie mai drastic cu el însuşi.

     Albu Cristian spune că “Autorul are talent. Deşi îmi plac poeziile cu rimă, cele scrise de Laurenţiu Pascal chiar îmi plac. Au un aer romantic”.

                                                                                      Marius Chiru

     

P.S. Astăzi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul cotidianului “Viaţa liberă”, ne citeşte Tudor Neacşu.

Labirintul cochiliei de melc

"plouă leneș/ fericirea cade alene pe vitraliul-inimă/ am o pânză de lumină în suflet/ păianjenul/ stigmatizat cu o cruce/ are un singur ochi/ nu clipește/ așa L-am închis pe Dumnezeu în mine". (Sabina Daniela Penciu, păianjenul)

 

Ion Avram : "Aș împărți textele prezentate în două categorii. Din prima

categorie sunt textele care mi se par meditative, un pic filozofarde, facile, dar îi fac bine. Din a doua categorie sunt textele cu ritm interior în care apare autorul pe care-l cunoaștem noi într-o formă de clasic modern cu mult lirism ".

Andrei Velea: "O încurajez să se desprindă de poezia căutată și îi sugerez

să caute inspirația în jurul ei, în palpabil.  "păianjenul" este cel mai reușit text, original, are o parte metafizică într-un cadru frumos".

Tudor Neacșu : "Am găsit materie poetică, cadre poetice destul de

personale ; mi se pare că e bine, dar mi-aș fi dorit să prezinte mai multe texte".

Stela Iorga : "Autorul nu-și pune întrebări numai din universul apropiat, nu

copie pe nimeni, are intuiție artistică și ai spune că scrie de multă vreme; textele au mesaj, limbaj propriu, te marchează, sunt scrise cu o sinceritate covârșitoare".

Nicoleta Onofrei : "Nimic forțat, nu mai este directă, spune atât cât

trebuie ; își păstrează personalitatea și pentru aceasta îți trebuie inteligență."

Anca Șerban-Gaiu : "Mi-aș dori să renunțe la timiditate în scris, poate să

dea mai mult, pare o poezie cuminte, sinceră și sensibilă".

Cristina Dobreanu : "Sunt expresii comune, există atmosferă, cuvinte

spuse direct care par să nu spună nimic, poți spune că-i banal, totuși reușește să treacă de banal, nu cade în simplism ; sunt de părere că a citit texte mai puternice".

a.g.secară : "E o tensiune creată de îndoiala existenței lui Dumnezeu,

pare a fi o tensiune de neon de  spital care pâlpâie, este limpede, dar nu se vede nimic, parcă lipsește fiorul liric, încearcă un fel de metafizică".

Octavian Miclescu : "N-aș vrea să dau verdicte dacă există poezie, par   

texte fade ; s-a spus că autorul se salvează, dar n-am găsit unde, cred că și-a propus prea mult, nu s-a ridicat la nivelul pe care-l cunosc de scurtă vreme".

 

                                                                             A consemnat,

                                                                                                                    Simona Toma
P.S. Astăzi ne va citi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", Laurențiu Pascal.