MINITRAGEDIE CA UN STRIGĂT. TEXTE EROICE

(...)Sunt unele nopţi în care nu pot adormi. Obiectele tac, mă privesc stinghere. E o linişte cumplită, ca o iarnă în care sufletul meu e căprioara rănită de lângă lacul îngheţat de amintiri cu tine. Întunericul e pământ ce apasă pe pleoape. Mi-e dor de tine, dor ce lasă o dâră de sânge în cameră, pe zăpada pe care doar eu o simt, pe care doar eu o calc, pe care doar eu dorm atunci când absenţa ta e atât de puternică încât să-mi îngheţe gândurile. Aşa se creează un neant în mine, un neant cu numele tău. Când voi deschide fereastra, soarele are să cureţe sângele închegat de pe botul căprioarei ce-a vrut să se-adape. Mi-e dor de tine. Dor ca o dâră de lumină în urma atingerii noastre din urmă. (...)    

(Sabina-Daniela Penciu – exerciţii de stare)

„Ca unitate, textele sunt cam oscilante/ sincopate – când paroxistice, când line; temperamentul o cuprinde; intră în consonanţă cu Universul, are putere de conceptualizare; expresiile sunt frumoase, fără a fi dulcege; imaginile – puternice şi penetrante; un sine întors către el însuşi; multă delicateţe şi singurătate; o minitragedie ca un strigăt; nu pastişează, nu ciupeşte din marea lirică, are simţul economiei textului; texte eroice ca sinceritate şi putere de analiză.” (Stela Iorga)           

„O adunătură de esenţe; creează o atmosferă delicată, fragilă, de un impact vizual remarcabil.” (Anca Şerban Gaiu)

„O compoziţie puternică; imagini încărcate de sentimentalism şi tensiune; are nişte termeni preţioşi la care ar trebui să renunţe.” (Tudor Neacşu)      

„Structural, textele cam suferă; are cuvinte/termeni care balastează textul; are poezie/filon patetic, dar are şi nişte excrescenţe la care ar putea renunţa.” (Nicoleta Onofrei)

„Îşi păstrează stilul, deşi pare mai fragmentată.” (Violeta Bobe)

„Un fel de scrisoare de dragoste care m-a introdus într-un unghi extrem de intim; are sensibilitate şi profunzime.” (Carmen Neacşu)

„O sensibilitate puternică, impresionantă, care susţine bine textul; să fie atentă să nu exagereze cu termenii aşa-zişi preţioşi – altfel, poate eşua în banal.” (Victor Cilincă)              

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Ion Zimbru.     

A consemnat Ion Avram  

 

Sensibilul creator de lumi

Cine l-a întâlnit o dată pe Victor Cilincă ştie cât poate fi de inhibantă o discuţie cu el. Pe de o parte, dintr-o oarecare rigurozitate ştiinţifică - îşi are discuţiile presărate cu date de istoric, pe de altă parte, dintr-o oarecare siguranţă şi ironie. Apoi, ori vine a doua discuţie, ori îi citeşti poveştile şi dai peste un scriitor atent la detalii, dar sensibil la substratul acestora, pe care îl scoate la iveală printr-o empatie, pe care puţini o au, dar şi printr-un spirit de dreptate.

Vinerea trecută, scriitorul Victor Cilincă a lecturat o serie de poveşti care îţi dărâmă orice impresie de răceală ştiinţifică. Astfel încât, la Victor Cilincă, instinctul ştiinţific şi artistic de a crea lumi se îmbină pentru a crea un regal de poezie delicată şi poveste cu tâlc. Poveştile lui Victor sunt adresate tuturor categoriilor de vârstă, pentru că nu sunt nici prea lungi, astfel încât să plictisească, ating teme sociale, politice, cu trimiteri la obiect, sunt educaţionale. Au încărcătură. „Avem de-a face cu un stil aşezat, personal. Victor ştie să folosească repetiţiile, diminutivele şi onomatopeele, care dau ritm şi muzicalitate textului. Nu exagerează cu nimic. Îmbină satira, umorul, poezia, fabula. Textele lui Victor sunt bucăţele de diamant”, a observat Ion Avram.

Cu toate că pentru Ion Avram diminutivele nu fac niciun rău textului, Stela Iorga crede că abundenţa acestora taie textul şi obosesc. Potrivit Stelei Iorga, Victor Cilincă reuşeşte să te teleporteze din basm în real şi invers, printr-o şiretenie artistică narativă. „În unele se scrie pe sine, în altele scrie realităţi, iar în altele creează poveşti. Suprapune planuri şi stimulează creativitatea. Are, de asemenea, invenţii imagistice inedite, iar semanticul este încărcat cu dublu sens”. În fine, am putea încheia cu observaţiile lui Leonard Matei, care spune că poveştile lui Victor ar putea fi şi pentru budişti, prin starea de meditaţie pe care ţi-o lasă acestea.

                                                                                                Nicoleta Onofrei

În 30 mai, de la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", a citit Sabina Penciu.