Se afișează postările cu eticheta Elena Donea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Elena Donea. Afișați toate postările

joi, 9 ianuarie 2014

Cronică Elena Donea și Ioana Andrada Tudorie

„În oraşul meu interior mi se permite să locuiesc/ din când în când/ şi câteodată să joc şotron/ şi să mă ţin cu el de mână” – Elena Donea: Oraşul meu interior
„Sub noi pocneşte ploaia aceasta mocnită/ de parcă am fi elefanţi/ ce se dizolvă/ în ceasurile potrivite fără cusur” – Ioana Andrada Tudorie: De pe-o umbrelă ne prelingeam


Prima şedinţă din an – primele două poete, care s-au întrecut într-ale versurilor, spre plăcerea celor prezenţi.

Andrei Velea spune că Andrada este un Dalí mai liniştit, încă tentată de aglomerarea de imagini, pe care reuşeşte mai bine decât înainte să le ţină în frâu. Elena refuză prin textele sale să treacă din adolescenţă în maturitate, jucându-se din nou pe aceeaşi temă a refuzului de a deveni femeie – ceea ce nu este neapărat bine, din perspectiva evoluţiei autoarei.

Poate că cel mai bine a spus Stela Iorga, după care Elena încearcă şi nu prea reuşeşte să adere la un lexic mai matur; de aceea pare puţin discursivă, puţin preţioasă, puţin livrescă – puntea dintre adolescenţă şi maturitate este doar una exterioară. Andrada, în schimb, şi-a păstrat simplitatea discursului, propunând chiar o mică mitologie „într-o coajă de pâine”, frumos, curat, aproape perfect.

Andrada e de părere că Elena fuge către copilărie, în timp ce Elena spune despre Andrada că scrie cu bun-simţ şi căldură asumată.

Nicoleta Onofrei observă că oraşul interior al Elenei este prea încărcat, iar Drugan Bogdan salută autoironia din aceleaşi texte, care ar putea fi la fel de bine un manifest feminist.


Eu nu spun nimic că nu mă pricep.

Săptămâna aceasta, tot vineri, tot la Viaţa Liberă, tot de la aceeaşi oră „potrivită fără cusur” citeşte Florin Buzdugan.

Eu sunt Alexandru Maria şi vă mulţumesc.

vineri, 4 ianuarie 2013

Lectură Elena Donea, Cronică de Cenaclu


Inorogul cu papuci albaştri

 

"Îmi tot repet în gînd de cîte ori mă împiedic de papucii tăi albaştri floarea absentă din toate buchetele de flori, apoi mă uit la ceas, te fixez în timp ce dormi şi plec grăbită cu ei în picioare, Victor." (Vizita, Elena Donea)

Se întîmplă să ajungi în faţa unei lucrări de artă plastică modernă şi pentru că întrebarea ce-a vrut să arate artistul? zburătăceşte în labirintul minţii, cu o ruşine venită din teama unui răspuns eronat, spui... artistul ne arată un inorog, chiar dacă ochii au spus din prima că este un cal pe o tablă de şah. Aşa ne-a găsit și pe noi proza citită vineri de poeta Elena Donea. Ne-am pus întrebări privind legătura dintre personaje, dacă au  canafi papucii albaştri încălţaţi/descălţaţi de personajul narat sau dacă e mai bine ca Elena Donea să scrie doar poezie.

Ion Avram s-a arătat surprins de text, pentru că proza Elenei Donea nu seamănă cu poezia Elenei Donea (sic!) şi a făcut presupunerea că ar putea fi o nouă voce a autoarei. Apoi, referindu-se strict la text, a mai spus că "e corect în sensul aşezării lui în pagină, are forţa detaliilor exterioare și a celor lăuntrice, dar se vede o mică deraiere prin existenţa unei prea  mari explicitări, are o sinceritate debordantă care e favorabilă". Stela Iorga a punctat intuiţia artistică nativă şi a luat textul citit ca pe un experiment reuşit datorită talentului autoarei. "Nu mai bate cîmpii şi pune mîna şi scrie poezie!" a dojenit-o Tatiana Nona Ciofu, într-un glas vibrant de poet. Diana Balmuş a găsit în personajul masculin alter ego-ul personajului feminin narator, o dedublare a sa. Viorel Ștefănescu a atras atenţia că nici un comentator n-a ţinut cont de titlu, dar nici nu ne-a luminat explicîndu-ne rostul său. Apoi, după ce a arătat pe text unele erori stilistice care pot fi corectate, a mai adăugat că textul e un joc, un experiment făcut şi de alţii prin "existenţa aparentă a unei incongruenţe de planuri" şi a adus ca drept exemplu Șotron-ul lui Julio Cortazar, "dă senzaţia că e un fragment dintr-un text mai mare pentru că finalul pare a fi oarecum improvizat,  textul e foarte bun ca un început al unei proze surprinzătoare".

                                                                   Simona Toma

 
P.S. Astăzi, la sediul cotidianului "Viaţa Liberă", la orele 18, ne citeşte Ana Maria Panagatos

joi, 23 august 2012

FLUX CONTINUU DE EMISIE POETICĂ



cu mine/ mângâierile vin direct din oase/ ca nişte pocnete/ aproape absente./ trebuie să fii capabil/ a înţelege aceste mângâieri/ venite chiar din prelungirile tale.
 (Elena Donea – artificii)

„Are mult talent; trebuie să citească multă poezie clasică, sud-americană şi, evident, română; are versuri absolut remarcabile; al doilea ciclu - «lumina aceasta potrivită pentru noi» - mi-a plăcut mai mult decât celelalte cicluri; şi, încă ceva: ştie să-şi găsească titlurile. (Adina Dabija)  
„Are siguranţa poeziei – chiar şi acolo unde are starea de jurnal; poemele sunt filmice, senzuale şi chiar olfactive, cu imagini neaşteptate şi frumoase; o poezie-obiect cu imagini reale; pe alocuri, are concentrare de haiku; limbajul mi se pare firesc, obişnuit, simplu; are siguranţă în conducerea scrisului; metaforele sunt naturale şi unicate; o poezie care se poate edita fără rezerve.” (Victor Cilincă)
„Texte puţin cam verbioase – comparativ cu ce ne-a mai prezentat; multă obstinaţie – ca un strigăt de disperare de absenţa cuiva; pare a se îndrepta către proză prin tendinţa de evocare şi prin scăderea tensiunilor lirice; îi mai trebuie cizelare, detaşare şi temperanţă, pe alocuri; are zone poetice prinse şi surprinse extraordinar; există la Elena Donea o originalitate a sintagmelor – nu pare influenţată de cineva, nu pastişează.” (Stela Iorga)
„Este surprinzătoare de fiecare dată, nu apelează la clişee, poemele curg unul din celălalt, imaginile vin firesc, nu par căutate – deşi, unele, sunt insolite.” (Diana Toma)
„O poezie care are şi un nucleu epic; de aici – observaţia că ar fi, mai degrabă, proză; au structura unui monolog interior exteriorizat în texte în această formă; impresia de flux poematic nu este ceva rău  - a genera continuu text este ceva bun – fluxul continuu de emisie poetică presupune talent care la Elena Donea este dublat şi de o conştiinţă autorială în formare, deci este vorba de un talent conştient de sine; în acest flux de vers liber, tumultuos apar şi unele expresii nepotrivite - dar, orice talent de mare forţă mai şi ratează uneori.” (Viorel Ştefănescu)

În încheierea serii, Adina Dabija a recitat două poezii scrise la prima mână şi una în limba engleză – limbă în care, mai nou, scrie pentru că, aşa, textul pare mai aproape de realitatea în care trăieşte şi, implicit, realitatea în care trăieşte pare mai apropiată de text. A fost aplaudată, felicitată şi comentată (pe scurt) şi, desigur, invitată şi altă dată.

Ion Avram

 Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Ana Maria Panagatos.     

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284)

marți, 10 ianuarie 2012

Balerină întinsă în mijloc de zbor

„Atunci când nările tale/ adulmecau coapse prinse-n laț,/ zâmbeam ca un cimitir viu/ și-ți scriam «e ultima zăpadă,/ am devenit om de cenușă așteptând!»” (Tatiana Nona Ciofu, XXVII)

Seara de vinerea trecută este deschisă de Ion Avram care apreciază pomele ca fiind mult mai mature decât textele anterioare, acestea se evidențiază prin „stranietate care dă farmec”, „trimiteri subtile și răsturnări de faze temporale”, „pasaje delicate” și prin capacitatea de a crea atmosferă, deși una puțin cam afectată. Și Alexandru Maria observă tonul afectat din poeme prin inserția cu hărnicie a semnelor ortografice, dar în ciuda acestuia, poemele sunt plăcute, ambiguizarea subtilă reieșind uneori din modul de compunere, suportabile, simpatice, vizualizându-le prin corpul unei matrioșce, dar care nu le face mai interesante decât cele anterioare. Gelu Ghemiș găsește personajul liric bine conturat, îndrăgostit de stări și descrieri specifice. Înainte ca Anca Șerban Gaiu să-și susțină opinia, Gabriel Ghimpu observă o greșeală de formă, apariția aproape insesizabilă a unei ușoare cacofonii. Prin urmare, Anca aduce în discuție vechile poeme susținute de o duritate și un metal vădit, în cele de față găsind liniștea în lirica feminină: „Sunt poeme caline, dezmierdate, gingașe, de stare, dar inegal realizate, pentru că nu mai au un hău pronunțat, iar unele pasaje sunt explicative și au adăugiri care nu servesc poemului”. „Dincolo de afectarea plină de afecțiune constant susținută” (Ion Avram), Diana Balmuș găsește interiorul eului liric simbolizat de un zbor duplicitar: cel al fluturelui și cel al balerinei, iar Florin Buzdugan împarte poemele în patru secvențe acoperite de circularitate, fiecare dintre ele relevând fie o căutare a sinelui, printr-o curățenie interioară, fie o găsire și o regăsire urmate de stabilitatea universului liric și a unui ușor erotism. Totodată, Radu Dragomir constată transformarea cuvintelor în fotografii sincere și frumoase, garantând astfel talentul veritabil al autoarei. Seara este încheiată de Sterian Vicol, potrivit căruia textele Nonei se apropie de aforism și sunt mai degrabă niște stări de poezie.

Elena Donea

Vineri, 13 ianuarie, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viața Liberă, citește Radu Dragomir.

joi, 3 noiembrie 2011

Poeme îndrăgostite, sub semnul dorului



Vinerea trecută membrii cenaclului s-au reunit pentru a o asculta pe tânăra poetă Elena Donea aducând un omagiu „lunii ultimilor fluturi de vară”, cu tot ceea ce ne-a evocat aceasta prin textele citite: dragoste, nostalgie, dor, schimbare inevitabilă, însă în acelaşi timp speranţa că nu-i totul sfârşit, viaţa va continua, chiar dacă altfel, metamorfozată...
Ion Avram consideră că pentru poetă „scrisul e ceva firesc, aproape organic; unele poezii sunt atât de fireşti, par să fi venit pur şi simplu din cursul simţirii autorului”. Totuşi, textele au şi „unele pasaje explicative care îi dăunează textului. Nu ţine de poematică acest mod de a explica”, adaugă în mod critic acesta.
Stela Iorga susţine că textul „merge dinspre fericire spre tristeţe”. De asemenea, „senzaţia generală a fost că pe alocuri se cam trenează mergând pe un sentiment care nu e suficient explicitat. De aceea nu are suficientă rezonanţă”.
Titi Căpăţână ne explică că există poeţi care scriu poezie şi cei care pur şi simplu scriu poezii. După părerea sa, Elena Donea se află printre primii: „ea nu scrie poezii, ci «poezie»”. Este „un diletant care tinde către «poezie»”.
Erika Diaconu crede că „poezia e construită pe sentimentul dragostei”, descifrând câteva din simbolurile folosite: fluturul este metafora poeziei, luna este personificarea poetului, „totul stă sub semnul efemerului”. Poezia septembrie, marea îi aminteşte de Bacovia.
Nicoleta Onofrei găseşte că aceste poezii sunt o chemare a scrisului şi a bucuriei trăite prin scris. „Nu mi s-au părut echilibrate”, afirmă tot ea. „Mi s-au părut o îmbinare între joc, fantezie, aforism deranjant şi retorism la fel”, în exces.
Cristina Dobreanu remarcă un fel de a „scrie mai mult de dragul scrisului”, deşi „are şi momente de poezie autentică”. Îi lipseşte „mica cruzime care era un pigment” al textelor mai vechi. Acum „totul e prea romantic şi într-o tonalitate care nu aduce ceva nou”.
Radu Dragomir crede că „poeziile se caracterizează printr-o efervescenţă a elementelor adolescentine”, fapt care are ca efect secundar „vidul de idei”.
Simona Toma observă că autoarea „a fost mai atentă la a crea un ciclu de poeme, în a crea un spaţiu în care aceste poeme să fie la aceeaşi înălţime, egale, iar dacă acest ciclu va intra într-o carte acesta va fi o pauză de respiraţie”, fiind mai puţin concentrat.
Florin Buzdugan consideră că „poemele sunt îndrăgostite, şi din cauza asta se poate spune că sunt diluate. Este doar ce a simţit. Mi se pare cel mai reuşit grup pe care l-a citit până acum.”
Gabi Ghimpu s-a „împiedicat” de motto, găsindu-l „foarte neclar ca idee”. În plus, a remarcat diverse greşeli de logică, repetiţii nefondate şi „exprimări mai sărăcuţe”.
Paul Budeanu afirmă în mod surprinzător că poeziile citite „sunt poezii erotice sub acoperire; sunt camuflate cu nişte expresii străine de tema propusă”.
Diana Balmuş
Vineri, 4 noiembrie, la ora 18.00, citeşte la cenclul „Noduri şi Semne” Victor Cilincă.


joi, 14 iulie 2011

UN UNIVERS LIRIC CONTURAT



„Textele Elenei Donea au un impact liric teribil; un univers conturat, maturizat, cu teme care ţin atât de interior cât şi de exterior; denotă o cultură întemeiată; o reverenţă frumoasă faţă de noi – generaţie mai în vârstă; are înverşunare în a-şi găsi sinele; are o armonie cantabilă şi un ritm de sine stătător; mi-aş dori ca acest fior liric să fie continuat; încercările de experimente literare îi deservesc lirismul.” (Stela Iorga)
„Are imagini frumoase – dar, parcă, îi lipseşte ştiinţa de a scrie.” (Radu Vartolomei)
„Texte foarte faine.” (Alexandru Maria)
„O.K.!, dar - mă întreb – cât control are asupra textelor? Are multă senzualitate; par nişte pagini de jurnal adresate cuiva drag; are imagini înduioşătoare; pe alocuri, este de o duritate caldă care nu dezgustă; este poetă; aduce cu Ana Blandiana.” (Victor Cilincă)
„Lirismul vine dintr-o atmosferă suav conturată, o atmosferă dulce; are un tumult tragic, dar care curge suav.” (Anca Şerban Gaiu)
„Imagini puternice, care dau senzaţia unei experienţe de viaţă; par post moderniste; aduc un dialog încifrat – dar, în rest, nimic nou; au valoare emoţională.” (Simona Vartolomei)
„Unde este mai simplă – pare mai reuşită, unde se joacă prea mult – se pierde între cele două ipostaze: copilăria şi maturitatea.” (Cristina Dobreanu)
„O lume cu susul în jos ce pare laboratorul unui fotograf care încearcă să extragă dintr-o grămadă de antichităţi acele lucruri care să-i convină.” (Radu Dragomir)
„Construieşte imagini – aşa cum ne-a obişnuit; cred că textele suferă de prea mult dinamism – o alunecare, prea mult verb.” (Simona Toma)
„Poeme caracteristice Elenei Donea.” (Florin Buzdugan)
„Are talent, dar şi armele potrivite pentru a stăpâni poezia; un ţipăt de lebădă care va răsuna, cu siguranţă.” (Tatiana Nona Ciofu)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Stela Iorga.

miercuri, 9 februarie 2011

O POEZIE DE SĂRBĂTOARE


Inedită, lirică, matură, autentică, inspirată, sugestivă, sinceră, profundă, sensibilă, meditativă, tulburătoare, fantezistă, romantică, inefabilă, gingaşă, idilică, talentată – sunt numai o parte din cuvintele cu care au fost întâmpinate textele Elenei Donea, surprinzătoare de la o prezentare la alta printr-o poezie remarcabilă, îmbucurătoare pe care am putea-o numi de sărbătoare.
„În poemele Elenei Donea, există mai multe ipostaze ale eului liric: eul liric – copilul, eul liric – fecioara/adolescenta şi eul liric – femeia, care se întrepătrund în mod firesc; mai există şi o luptă între poezie şi non-poezie din care învingătoare iese poezia (non-poezia ar fi – după mine – acolo unde este prea explicită, prea prozaică; să simplifice acolo unde epatează şi să păstreze pasajele curajoase.” (Anca Şerban Gaiu)
„M-a fermecat intensitatea trăirii şi a simţirii care dovedeşte multă gingăşie; graniţa dintre copilărie şi maturitate este bine prinsă; tema iubirii care străbate ca un fir poemele ne-o arată pe autoare ca fiind sfâşietor de sinceră; nu copiază, este originală, de un inedit liric surprinzător; autoironia face bine poemelor; sugestiile sunt delicate; o poezie de bun simţ, de inteligenţă. Comparativ cu poemele lui Andrei Velea, de exemplu – care sunt supraintelectualizate, cerebrale – poezia Elenei Donea are căldură, sinceritate, sensibilitate, viaţă; sigur că mai este loc pentru rafinarea eului liric care este o frumuseţe de fiinţă; m-a captivat şi intelectual şi liric; o notă de romantism bine temperat şi bine condus.” (Stela Iorga)
„Texte tulburătoare; imaginaţie metaforică uluitoare; are pasaje de înaltă poezie; pentru a suprima prozasticul – să renunţe la cuvintele de legătură.” (Laurenţiu Pascal)
„Texte cu mesaj; poemele sunt rotunde, rezonante; are imagini reuşite, inedite şi inefabile care dau valoare şi tensiune textului.” (Cristina Dobreanu)
„Are sânge de poet; poeme puternice, vii, originale. Valoroase şi captivante.” (Costel Grecu)
„În ciuda multor cuvinte care trenează, fragilitatea din texte este provocatoare şi le dau o greutate aparte; ideile şi trăirile sunt inedite; are şi pasaje care trezesc la realitate, scot din idilic, din fantasm.” (Monica Harhas)
„Un univers lăuntric remarcabil.” (Florin Buzdugan)
„Texte idilice; zonele discursive nu deranjează; are şi imagini greu accesibile, dar bine construite; idei originale.” (Cristina Bălan)

Ion Avram

Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă – citeşte Costel Grecu

joi, 7 octombrie 2010

ATMOSFERĂ CU MIREASMĂ SUPRAREALISTĂ


Elena Donea este membră a Cenaclului Noduri şi Semne de aproape un an. Ea este elevă la Liceul Mihail Kogălniceanu din Galaţi şi scrie poezie. Textele sale dezvăluie o fire sensibilă şi sinceră, alternând între un romantism adolescentin - ancorat discret, prin limbaj, în modernitate – şi o maturitate dură, încărcată de dramatism, care duce cu gândul la mult vehiculatul postmodernism pretendent la tronul modernităţii. Dar, dincolo de orice încercare de încadrare, poezia sa este remarcabilă printr-un ton personal şi printr-o serie de sintagme provocatoare, ambele atribute conlucrând la o atmosferă tentantă şi la imagini captivante care fac poemele uşor accesibile – fără a fi, însă, facile.
„Poeme de stare, de dragoste curată, nevinovată; atmosfera tare este punctul forte al textelor şi o caracterizează ca o mireasmă proprie; nota de ingenuu face bine textului.” (Anca Şerban Gaiu)
„Remarcabilă originalitatea textelor care captează atenţia – ceea ce denotă o voce interioară şi interiorizată destul de matură; are şi mici retorisme specifice vârstei; faţă de ceea ce ne-a mai prezentat – mi se pare mai narativă; fără doar şi poate – are talent.” (Stela Iorga)
„Cred că vor rezista; au un ludic deosebit care dă savoare textului; se vede o amprentă personală.” (Cristina Dobreanu)
„Sunt şi expresii la care ar putea renunţa; găsesc, în texte, două jocuri: unul – nevinovat, cald, luminos şi unul – ascuns, dureros, dur, absurd.” (Nicoleta Onofrei)
„Texte optimiste – comparativ cu alte scrieri adolescentine - cu excepţia unor pasaje unde este puţin şocantă prin prea multă duritate; în rest - au limpezime, idee; cred că este o fire reflexivă.” (Andrei Velea)
„Nu toate textele sunt egale; mi s-au părut crescătoare valoric în ordinea prezentării.” (Claudia Samoilă)
„Texte originale şi reuşite.” (Alina Hamza)
„Poeme interesante; nu mi se par în totalitate adolescentine; are pasaje unde invadează maturitatea.” (Daniela Gheorghiţă)
„Are un stil aparte; îşi pune amprenta pe ceea ce scrie; se vede un antagonism între trecut şi viitor, fără a se întrezări prezentul; şi... parcă, a trecut prea brusc la maturitate.” (Alexandra Andreea Creţu)
Ion Avram


Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Florin Buzdugan.

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Din ciclul "Alte dorinţe decât cele pe care le ştiai tu"

I

Cum priveam până şi la poza ta pe furiş
Treceai zi de zi şi nu ştiai ce am în buzunarul de la piept.
Priviri, zâmbete.
Până să mă nasc din mâinile tale, am fost complici
la aceeaşi îmbrăţişare.
Mirosul zilei de mâine în părul tău,
Aşteptarea, căutarea, recunosc că nu pot să recunosc
că mi-e dor,
că până şi spaţiul ăsta dintre noi ne menţine complici
la aceeaşi aşteptare, căutare.




II

Gândul către tine creşte, creşte
În mine, precum o apocalipsă interioară.
Întorc palma şi urmez liniile mâzgâlite
Cu pixul, mi-am sucit destinul pentru tine.

Punem palma mea, palma ta
Îndoim foaia la colţuri,
desenăm urma mâinilor stângi.
Ai dreptate, dragostea nu o poţi desena
La indigo.


III

Cum? Tu nu ştii că iubirea mea se naşte
din îndoială?

Nu-i tâziu pentru mine niciodată. Şi tu ştii bine.
Eşti singurul meu lucru care vine devreme.
Pentru care mereu aştept.
Tu nu vezi, dar cerul se mişcă mai repede
în lipsa ta.
Se răsuceşte şi se varsă peste mâinile mele.
Tu nu mă atingi. Dar vezi mă rostogolesc
până la tine.
Tu nu simţi. Dar uiţi că asta-i luna
ultimilor fluturi de vară
Că ai să mă uiţi-ştim noi.




Vacanţă

Aşteptam să treacă timpul
Să bată vântul, să închidă poarta
Valiza încă stătea la intrare,
Fotografii mici, goliciunea mea
Le îngrămădisem acolo.
Tastatura zăcea în acvariu,
Mama se facea tot mai mică, înota.
Vroiam să plecăm la mare,
Pierdea prea mult sânge în acvariu.
Vedeam ploaia doar pe geamul de la baie.
Credeam că pe acolo trebuia să vină copilul.
Cuvinte aveam - multe în mine
Puteam face un outfit din ele.
Dar piesa cea mai importantă era la mama
Ea era prea mică şi înota.




Banca cu luna - prima întâlnire

41-Luna purta numărul de la pantoful tău
Stătea sub banca noastră - tânjea
Colţii înfipţi în şireturile tale
Aştepta să se facă - Nouă
fără un sfert din mâinile tale.

8:45 - Se întindea pe puloverul meu
De la umăr până la ochii tăi -
Degetele scămoşate în părul tău
Şi tu nici nu ştiai că e - Ultimul Pătrar
c-aveam să-mi amintesc doar de
Primul.
Dar m-ai prins cu ea - Plină
După ureche- tânjea.





IV


Unul din noi era mai mic pe-atunci.
Codiţa de la măr o răsucea strâmb
Precum cheia unei cutiuţe muzicale.
Ne-am oprit amândoi la M.

Apoi nu mai ştiu care dintre noi
a vrut primul să iubească la celălaltul
sau să piardă.
Ştiu doar că ajung să-ţi iubesc
şi numele,
chiar dacă îl poartă şi vecinul tău.




V

Cercuri mici pe zăpadă
Noi făceam copii în loc de îngeraşi
Unii erau atât de frumoşi încât
mi-aş fi dorit să fie ai noştri.
Dar pe cât de departe mă făceai
să râd, să-mi fie frig de zâmbetul tău
pe atât îngropam secrete mici, mici
cât copii noştri - în zăpadă.

Apoi îmi puneai flori de gheaţă
după ureche
mă gâdilai atât de tare - iubeam.





Scrisoare

Creionul încă roade foaia nescrisă pentru tine
Urma să încep cu "Dragul meu pui de om"
Să zgârâi cu degetele cuvinte, cuvinte
Aşa cum îţi plac -
Cum se prinde negreala de unghii când încerc
Să-ţi spun "Îmi eşti drag!"
Cum fac gimnastică înainte să închei
"Cu dragoste, " - fac o sfoară perfectă cu degetele
Elena.