joi, 9 ianuarie 2014
Cronică Elena Donea și Ioana Andrada Tudorie
vineri, 4 ianuarie 2013
Lectură Elena Donea, Cronică de Cenaclu
joi, 23 august 2012
FLUX CONTINUU DE EMISIE POETICĂ
marți, 10 ianuarie 2012
Balerină întinsă în mijloc de zbor
„Atunci când nările tale/ adulmecau coapse prinse-n laț,/ zâmbeam ca un cimitir viu/ și-ți scriam «e ultima zăpadă,/ am devenit om de cenușă așteptând!»” (Tatiana Nona Ciofu, XXVII)
Seara de vinerea trecută este deschisă de Ion Avram care apreciază pomele ca fiind mult mai mature decât textele anterioare, acestea se evidențiază prin „stranietate care dă farmec”, „trimiteri subtile și răsturnări de faze temporale”, „pasaje delicate” și prin capacitatea de a crea atmosferă, deși una puțin cam afectată. Și Alexandru Maria observă tonul afectat din poeme prin inserția cu hărnicie a semnelor ortografice, dar în ciuda acestuia, poemele sunt plăcute, ambiguizarea subtilă reieșind uneori din modul de compunere, suportabile, simpatice, vizualizându-le prin corpul unei matrioșce, dar care nu le face mai interesante decât cele anterioare. Gelu Ghemiș găsește personajul liric bine conturat, îndrăgostit de stări și descrieri specifice. Înainte ca Anca Șerban Gaiu să-și susțină opinia, Gabriel Ghimpu observă o greșeală de formă, apariția aproape insesizabilă a unei ușoare cacofonii. Prin urmare, Anca aduce în discuție vechile poeme susținute de o duritate și un metal vădit, în cele de față găsind liniștea în lirica feminină: „Sunt poeme caline, dezmierdate, gingașe, de stare, dar inegal realizate, pentru că nu mai au un hău pronunțat, iar unele pasaje sunt explicative și au adăugiri care nu servesc poemului”. „Dincolo de afectarea plină de afecțiune constant susținută” (Ion Avram), Diana Balmuș găsește interiorul eului liric simbolizat de un zbor duplicitar: cel al fluturelui și cel al balerinei, iar Florin Buzdugan împarte poemele în patru secvențe acoperite de circularitate, fiecare dintre ele relevând fie o căutare a sinelui, printr-o curățenie interioară, fie o găsire și o regăsire urmate de stabilitatea universului liric și a unui ușor erotism. Totodată, Radu Dragomir constată transformarea cuvintelor în fotografii sincere și frumoase, garantând astfel talentul veritabil al autoarei. Seara este încheiată de Sterian Vicol, potrivit căruia textele Nonei se apropie de aforism și sunt mai degrabă niște stări de poezie.
Elena Donea
Vineri, 13 ianuarie, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viața Liberă, citește Radu Dragomir.
joi, 3 noiembrie 2011
Poeme îndrăgostite, sub semnul dorului
joi, 14 iulie 2011
UN UNIVERS LIRIC CONTURAT
miercuri, 9 februarie 2011
O POEZIE DE SĂRBĂTOARE
Inedită, lirică, matură, autentică, inspirată, sugestivă, sinceră, profundă, sensibilă, meditativă, tulburătoare, fantezistă, romantică, inefabilă, gingaşă, idilică, talentată – sunt numai o parte din cuvintele cu care au fost întâmpinate textele Elenei Donea, surprinzătoare de la o prezentare la alta printr-o poezie remarcabilă, îmbucurătoare pe care am putea-o numi de sărbătoare.
„În poemele Elenei Donea, există mai multe ipostaze ale eului liric: eul liric – copilul, eul liric – fecioara/adolescenta şi eul liric – femeia, care se întrepătrund în mod firesc; mai există şi o luptă între poezie şi non-poezie din care învingătoare iese poezia (non-poezia ar fi – după mine – acolo unde este prea explicită, prea prozaică; să simplifice acolo unde epatează şi să păstreze pasajele curajoase.” (Anca Şerban Gaiu)
„M-a fermecat intensitatea trăirii şi a simţirii care dovedeşte multă gingăşie; graniţa dintre copilărie şi maturitate este bine prinsă; tema iubirii care străbate ca un fir poemele ne-o arată pe autoare ca fiind sfâşietor de sinceră; nu copiază, este originală, de un inedit liric surprinzător; autoironia face bine poemelor; sugestiile sunt delicate; o poezie de bun simţ, de inteligenţă. Comparativ cu poemele lui Andrei Velea, de exemplu – care sunt supraintelectualizate, cerebrale – poezia Elenei Donea are căldură, sinceritate, sensibilitate, viaţă; sigur că mai este loc pentru rafinarea eului liric care este o frumuseţe de fiinţă; m-a captivat şi intelectual şi liric; o notă de romantism bine temperat şi bine condus.” (Stela Iorga)
„Texte tulburătoare; imaginaţie metaforică uluitoare; are pasaje de înaltă poezie; pentru a suprima prozasticul – să renunţe la cuvintele de legătură.” (Laurenţiu Pascal)
„Texte cu mesaj; poemele sunt rotunde, rezonante; are imagini reuşite, inedite şi inefabile care dau valoare şi tensiune textului.” (Cristina Dobreanu)
„Are sânge de poet; poeme puternice, vii, originale. Valoroase şi captivante.” (Costel Grecu)
„În ciuda multor cuvinte care trenează, fragilitatea din texte este provocatoare şi le dau o greutate aparte; ideile şi trăirile sunt inedite; are şi pasaje care trezesc la realitate, scot din idilic, din fantasm.” (Monica Harhas)
„Un univers lăuntric remarcabil.” (Florin Buzdugan)
„Texte idilice; zonele discursive nu deranjează; are şi imagini greu accesibile, dar bine construite; idei originale.” (Cristina Bălan)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă – citeşte Costel Grecu
joi, 7 octombrie 2010
ATMOSFERĂ CU MIREASMĂ SUPRAREALISTĂ
Elena Donea este membră a Cenaclului Noduri şi Semne de aproape un an. Ea este elevă la Liceul Mihail Kogălniceanu din Galaţi şi scrie poezie. Textele sale dezvăluie o fire sensibilă şi sinceră, alternând între un romantism adolescentin - ancorat discret, prin limbaj, în modernitate – şi o maturitate dură, încărcată de dramatism, care duce cu gândul la mult vehiculatul postmodernism pretendent la tronul modernităţii. Dar, dincolo de orice încercare de încadrare, poezia sa este remarcabilă printr-un ton personal şi printr-o serie de sintagme provocatoare, ambele atribute conlucrând la o atmosferă tentantă şi la imagini captivante care fac poemele uşor accesibile – fără a fi, însă, facile.
„Poeme de stare, de dragoste curată, nevinovată; atmosfera tare este punctul forte al textelor şi o caracterizează ca o mireasmă proprie; nota de ingenuu face bine textului.” (Anca Şerban Gaiu)
„Remarcabilă originalitatea textelor care captează atenţia – ceea ce denotă o voce interioară şi interiorizată destul de matură; are şi mici retorisme specifice vârstei; faţă de ceea ce ne-a mai prezentat – mi se pare mai narativă; fără doar şi poate – are talent.” (Stela Iorga)
„Cred că vor rezista; au un ludic deosebit care dă savoare textului; se vede o amprentă personală.” (Cristina Dobreanu)
„Sunt şi expresii la care ar putea renunţa; găsesc, în texte, două jocuri: unul – nevinovat, cald, luminos şi unul – ascuns, dureros, dur, absurd.” (Nicoleta Onofrei)
„Texte optimiste – comparativ cu alte scrieri adolescentine - cu excepţia unor pasaje unde este puţin şocantă prin prea multă duritate; în rest - au limpezime, idee; cred că este o fire reflexivă.” (Andrei Velea)
„Nu toate textele sunt egale; mi s-au părut crescătoare valoric în ordinea prezentării.” (Claudia Samoilă)
„Texte originale şi reuşite.” (Alina Hamza)
„Poeme interesante; nu mi se par în totalitate adolescentine; are pasaje unde invadează maturitatea.” (Daniela Gheorghiţă)
„Are un stil aparte; îşi pune amprenta pe ceea ce scrie; se vede un antagonism între trecut şi viitor, fără a se întrezări prezentul; şi... parcă, a trecut prea brusc la maturitate.” (Alexandra Andreea Creţu)
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Florin Buzdugan.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Din ciclul "Alte dorinţe decât cele pe care le ştiai tu"
Treceai zi de zi şi nu ştiai ce am în buzunarul de la piept.
Priviri, zâmbete.
Până să mă nasc din mâinile tale, am fost complici
la aceeaşi îmbrăţişare.
Mirosul zilei de mâine în părul tău,
Aşteptarea, căutarea, recunosc că nu pot să recunosc
că mi-e dor,
că până şi spaţiul ăsta dintre noi ne menţine complici
la aceeaşi aşteptare, căutare.
II
Gândul către tine creşte, creşte
În mine, precum o apocalipsă interioară.
Întorc palma şi urmez liniile mâzgâlite
Cu pixul, mi-am sucit destinul pentru tine.
Punem palma mea, palma ta
Îndoim foaia la colţuri,
desenăm urma mâinilor stângi.
Ai dreptate, dragostea nu o poţi desena
La indigo.
III
Cum? Tu nu ştii că iubirea mea se naşte
din îndoială?
Nu-i tâziu pentru mine niciodată. Şi tu ştii bine.
Eşti singurul meu lucru care vine devreme.
Pentru care mereu aştept.
Tu nu vezi, dar cerul se mişcă mai repede
în lipsa ta.
Se răsuceşte şi se varsă peste mâinile mele.
Tu nu mă atingi. Dar vezi mă rostogolesc
până la tine.
Tu nu simţi. Dar uiţi că asta-i luna
ultimilor fluturi de vară
Că ai să mă uiţi-ştim noi.
Vacanţă
Aşteptam să treacă timpul
Să bată vântul, să închidă poarta
Valiza încă stătea la intrare,
Fotografii mici, goliciunea mea
Le îngrămădisem acolo.
Tastatura zăcea în acvariu,
Mama se facea tot mai mică, înota.
Vroiam să plecăm la mare,
Pierdea prea mult sânge în acvariu.
Vedeam ploaia doar pe geamul de la baie.
Credeam că pe acolo trebuia să vină copilul.
Cuvinte aveam - multe în mine
Puteam face un outfit din ele.
Dar piesa cea mai importantă era la mama
Ea era prea mică şi înota.
Banca cu luna - prima întâlnire
41-Luna purta numărul de la pantoful tău
Stătea sub banca noastră - tânjea
Colţii înfipţi în şireturile tale
Aştepta să se facă - Nouă
fără un sfert din mâinile tale.
8:45 - Se întindea pe puloverul meu
De la umăr până la ochii tăi -
Degetele scămoşate în părul tău
Şi tu nici nu ştiai că e - Ultimul Pătrar
c-aveam să-mi amintesc doar de
Primul.
Dar m-ai prins cu ea - Plină
După ureche- tânjea.
IV
Unul din noi era mai mic pe-atunci.
Codiţa de la măr o răsucea strâmb
Precum cheia unei cutiuţe muzicale.
Ne-am oprit amândoi la M.
Apoi nu mai ştiu care dintre noi
a vrut primul să iubească la celălaltul
sau să piardă.
Ştiu doar că ajung să-ţi iubesc
şi numele,
chiar dacă îl poartă şi vecinul tău.
V
Cercuri mici pe zăpadă
Noi făceam copii în loc de îngeraşi
Unii erau atât de frumoşi încât
mi-aş fi dorit să fie ai noştri.
Dar pe cât de departe mă făceai
să râd, să-mi fie frig de zâmbetul tău
pe atât îngropam secrete mici, mici
cât copii noştri - în zăpadă.
Apoi îmi puneai flori de gheaţă
după ureche
mă gâdilai atât de tare - iubeam.
Scrisoare
Creionul încă roade foaia nescrisă pentru tine
Urma să încep cu "Dragul meu pui de om"
Să zgârâi cu degetele cuvinte, cuvinte
Aşa cum îţi plac -
Cum se prinde negreala de unghii când încerc
Să-ţi spun "Îmi eşti drag!"
Cum fac gimnastică înainte să închei
"Cu dragoste, " - fac o sfoară perfectă cu degetele
Elena.