“deasupra
pământului e o talpă/ (deasupra pământului e o talpă),/ deasupra tălpii sunt
eu/ (și doar de mine celelalte depind)” -Alexandru Maria
Protagonistul serii
de cenaclul de vinerea trecută a prezentat în avanpremieră unele dintre textele
sale ce vor apărea în volumul cu numărul douăzecișiunu din colecția CartESENȚE-poezie
a editurii Centrului Cultural “Dunărea de Jos”. Acest semnal (sau preambul) al
volumului “următorii” semnat de colegul nostru a stârnit reacții unitare și
pozitive la prima, chiar și la a doua vedere a textelor, pentru că unele dintre
poemele citite au mai fost prezentate și cu alte ocazii; de aceea, poate, și
părerile celor prezenți nu puteau fi altfel, adică doar pozitive.
Ion Avram a spus că textele luate laolaltă par
a fi un singur poem, că “dacă filosofia ar fi o religie, textele (lui Alexandru
Maria) au o anumită laicitate care ar dori să se desprindă din filosofare”, că
au muzicalitate, o ritmicitate prin așezare specifică autorului.
Octavian Miclescu s-a
declarat surprins că-i plac textele, pentru că sunt ermetice (așa cum e și el
în scris, a mai adăugat), creează tensiune, uneori „ia
hotărârea să termine versurile în locuri nepotrivite” și ca o concluzie
ar fi că e o poezie “pentru care trebuie să-ți bagi picioarele în apă rece.”
(pardon!)
Marius Grama zise că
îi plac repetițiile care-s precum un refren (din câte știm și Grama recurge la
repetiții, deci aprecierea este explicabilă).
Stela Iorga s-a
declarat cutremurată de un mesaj atât de simplu, este “o damnare de unul singur
către
unul singur, un univers interior fără rezolvare, poeme dramatice scrise cu
sânge. ”
Anca Șerban-Gaiu n-a
văzut nimic în plus, nimic în minus. Carmen Neacșu a privit o expoziție de
crochiuri, “ pare că s-a născut ceva și a murit în același timp.” Tudor Neacșu
a observat “o filosofie făcută cu scule de poet, există și bruiaje care servesc
poeziei care-i total lipsită de imagine, dar plină de trăire.” Cristina Dobreanu a
ajuns în interiorul unei “ interogări a lumii din afară și a celei interioare,…,
există sentimentul că lucrurile esențiale se pierd în
nimicuri, gesturile nu sunt duse până la capăt, ca o retragere care nu înseamnă
lipsă de curaj și necunoaștere.”
Astăzi
avem lansarea volumului despre care am vorbit mai sus, “umătorii”, de Alexandru
Maria. Vă așteptăm astăzi să faceți cunoștință cu poetul și poezia
sa, la orele 12 (fix), în Mansarda Centrului Cultural „Dunărea de Jos”,
Domnească 61. Intrarea este liberă.
Simona
Toma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu