Cronică de cenaclu: Înot la verticală

Inspirată de un film documentar premiat cu Oscar, „Free solo”, un film despre un cățărător celebru, Alex Hannold, Anca a oferit vinerea trecută un adevărat spectacol de free poetry. Pasionată mai degrabă de discursul poetic decât de închegarea versurilor într-un poem unitar, Anca a părut un DJ care a remixat poezia la niște platane imaginare. Reacțiile au fost diverse, Chopin reintrepretat de postmodernitate nu e pe gustul tuturor. Dar a fost apreciat, la unison, curajul de a experimenta ceva nou. Privind la istoria poeziei din ultimul secol, e greu de zis ce rămâne dacă am îndepărta experimentul.
 
Are o versatilitate lirică de invidiat. Sunt variațiuni pe o temă enunțată, dar nu prinde nimic din titlu. Au muzicalitate, cadență, mici spații lirice inedite. Dar nu au finalitate. (Stela Iorga)
E o monotonie sâcâitoare. E un soi de delir dezlânat. În unele părți e gratuit. (Ion Avram)
Poemul Free Solo III l-am citit ca pe o incantație. Asimilează suprarealismul. Timpurile verbelor nu sunt alese potrivit. Unele imagini sunt niște scântei care ajută să mergi mai departe. Se întoarce la anumite metafore. (Simona Toma)
Merită o analiză cu pixul. Sunt versuri remarcabile. Îndrăzneală, siguranță. Undeva e o intervenție neavenită. Sunt și versuri care pică în banal. Îmi place direcția în care merge, dar aș vrea să fie mai adunată. (Marius Grama)
E un record de versuri care mi-au plăcut. E proaspătă. Scrise cu talent și inteligență. Nu are în vedere cititorul. Cam trebuie explicată. E o încercare de înot pe verticală. E un fragment de poezie pură. Încă n-a ajuns la liman. E o încercare care mi-a plăcut. (Iulian Mardar)
O ascult pe Anca de ani buni. Are muzicalitate. Intră într-o transă artistică. E sentimentală, romantică, dar își păstrează luciditatea. Îmi sună muzical. E foarte plăcută auzului. (Nelu Păcuraru)
O litanie în proză care se vrea lirică. Și reușește, dar nu întotdeauna. (Ioan Gh. Tofan)
E lupta dintre spiritualitate și religie. Te revolți, dar ai crezurile tale. Îi place. (Valentin Dragoș)
E un manuscris care propune multe. (Adi Secară)
 
Vineri, 29 martie, orele 18, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Viorel Ilișoi.
Andrei Velea

Cronică de cenaclu: 90 de minute la cenaclu

„Instantaneu” se numește povestirea lui Cezar Amariei, adică povestirea pe care a ales să o citească în ședința de cenaclu de vinerea trecută. După lectura autorului, „instantaneu” părerile au început să curgă, aș zice eu, pe aceeași idee. Un debut bun, în cazul lui Cezar Amariei cu romanul „Zilele noastre mărunte”, Polirom, 2018, vine ca un termen de comparație la care se raportează cititorul atunci când scriitorul încearcă să lucreze la alte construcții literare. Mă gândesc la multe din ședințele cenaclului din trecut în care se tăiau săbiile în păreri contrare, de data aceasta nu s-a petrecut tocmai așa. Cuvântul central, care se plimba de la un coleg la altul, a fost „miza”. Are miză textul? N-are miză textul, așa s-a concluzionat. Marius Grama a zis că povestirea putea fi spusă, la o masă, oriunde, când cineva cu umor ar fi putut să relateze o întâmplare oarecare asemănătoare celei din text. Aici se face, a mai spus Marius Grama, distincția dintre o simplă povestire și literatură. Cei prezenți, cu mici excepții, au dorit mai mult de la povestire, de la autor, dar n-au uitat să rostească și reușitele. Că a prins multe într-un spațiu mic de desfășurare (ceea ce nu-i la îndemâna oricui), limbajul e savuros, are ritm, că e un exercițiu bun cu personaje credibile, că e talent, inteligență. Poate că nu-i întâmplător faptul că în acest sfârșit de săptămână am trecut prin Mizil, pentru că m-a făcut să recitesc cu mare plăcere „175 de minute la Mizil”, de Geo Bogza. Oare ce s-ar fi spus despre reportajul lui dacă l-ar fi citit în cenaclu. Are sau nu are miză? Poate că nu-i nevoie de miză mereu. Așa a spus și Cezar Amariei, îi dau și lui cuvântul aici, chiar dacă una din regulile cenaclului este aceea că autorul n-are dreptul să rostească nimic despre textul său.

Colegii care au mai cuvântat în discuții au fost: Andrei Velea, Adi Secară, Anca Șerban-Gaiu, Stela Iorga, Ioan Gh. Tofan, Nelu Păcuraru, Cristina Dobreanu, Carmen Neacșu, Ionuț Vasile, Iulian Mardar și Octavian Miclescu.

Astăzi ne citește Anca Șerban-Gaiu, tot la sediul cotidianului „Viața liberă”, ca în fiecare vineri, pe la orele 18 trecute fix. 

Simona Toma

Cronică de cenaclu: Sala voastră de așteptare, asta sunt eu

Sala de așteptare a gării CFR din Galați a fost prea mică pentru lectura publică de vinerea trecută. Organizată sub egida cenaclului, dar din inițiativa și sub bagheta poetei Simona Toma, întâlnirea, intitulată „Sala voastră de așteptare, asta sunt eu”, a strâns împreună, de 8 martie, opt poete și o cantautoare, Maria Magdalena Dănăilă. Printre flori, bomboane și admiratori, cele opt voci lirice care s-au auzit la microfon au fost: Alina Simona Dragomir, Carmen Neacșu, Ana Maria Panagatos, Luminița Potîrniche, Amalia Rodian, Anca Șerban Gaiu, Veronica Teodoru și Simona Toma. Aplauzele și râsetele au curs în valuri la fiecare întrerupere a difuzoarelor CFR, care anunțau, cu tonul specific, trenuri care veneau și plecau din gară. Seara s-a încheiat cu un concert folk în toată regula, Maria Magdalena Dănăilă a provocat audiența să cânte împreună cu ea, fapt care a strâns ciorchine la ușa micii săli de așteptare publicul de călători de la acea oră.

• Mareste imaginea
• Mareste imaginea
•  

Am fost sceptic în momentul în care Simona Toma mi-a spus că vrea să facă o seară de poezie în sala de așteptare de la etajul gării. O idee frumoasă, moartă în cazul unui capăt de linie, unde cei care vin sau pleacă nu au de ce să mai intre în acea încăpere, mi-am zis. Pe 8 martie, opt autoare de poezie și cântăreața Maria Magdalena Dănăilă m-au contrazis: în sală nu mai era loc pe scaune, se stătea și în picioare. Am intrat sceptic, am ieșit încântat pentru că a fost, pur și simplu, magic! (Cezar Amariei)

Interesant dialog al Spiritului liric feminin, al Vocilor, în special al Vocii Mariei Magdalena, cu Spiritul oricărei Gări de cale ferată (cu inserții ale unei alte voci feminine, a crainicului care tot anunța nemurirea poeților și Poeziei…. oricărei Anna Karenina); felicitări Simonei Toma pentru proiect și realizarea lui! (Adi Secară)

Într-o nu știu care țară, / într-o nu știu care gară, / sub o nu știu care zare, / într-o sală de-așteptare... ceea ce se anunța drept o lectură publică de 8 Martie s-a transformat într-un moment înălțător la care au contribuit opt dintre poetele zonei metropolitane Galați-Brăila, universala Maria Magdalena Dănăilă, dar și doamna dispecer a cărei voce (plăcută) a anunțat, din difuzoarele gării, trecerea trenurilor. Nu a fost sărbătorită doar feminitatea. Au fost onorate, deopotrivă, poezia, muzica, prietenia, bunul gust și armonia existenței în comuniune cu universul. Iar noi, ceilalți, am încercat să ne aducem contribuția cu aplauze, flori și ciocolată. Atât s-a putut! Ca-n gară! (Marius Grama)

Vineri, 15 martie, orele 18, sediul „Viața liberă”, ne va citi Cezar Amariei.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Fără cuvinte; excelent!

Se anunță un roman remarcabil, iată concluzia lecturii lui Iulian Mardar, concluzie trasă de Marius Grama în urma comentariilor din cenaclu. Îi dorim lui Iulian să își găsească un editor pe măsură. A pus pasiune, entuziasm și s-a reinventat ca prozator de-a lungul activității în cenaclu. Ne place să credem că întâlnirile noastre l-au ajutat pe Iulian să-și găsească vocația. Cu alte cuvinte, așteptăm lansarea.

Deja nu mai este o surpriză, e o frumoasă confirmare. E super convingător. Imaginație debordantă. Întorsături rapide. Dinamic. Surprinzător mereu. M-am amuzat ca la Eugen Ionescu. (Adi Secară)
Parcă e o cursă contracronometru cu Cezar Amariei. Foarte bun portretist. Talent de plastician. Bun povestitor. Umor debordant, de calitate.(Ioan Gh. Tofan)
Mi-a plăcut și m-a făcut curios să citesc. Are dinamism ținut în frâu. E un umor detașat, bine dozat. Simți că e natural. Se simte bine în proză. Dă încredere. Sunt încântat. Bine ancorat. (Octavian Miclescu)
Am apreciat fluența, umorul și excesul de imaginație. Se simte un salt calitativ la umor. E un echilibru între zona absurdă și cea suprarealistă. Între Vlad Mușatescu și Jerome K. Jerome. Ar prinde la adolescenți. (Cezar Amariei)
Cartea mi se pare modernă, probabil pe gustul editorilor. Mă întreb cum își găsește acele situații. Se vede cursivitate, frumusețea stilului. E un stil deja format. Îi priește mai mult proza decât poezia. E pe un teren bun. Recomand o baie de literatură rusă. (Grigore Postelnicu)
E mereu surprinzător. Merge exploatată și ca piesă de teatru. (Anca Șerban Gaiu)
E o proză specială, dar adresată unui public specific, care apreciază umorul inteligent. Fără cuvinte; excelent! (Nelu Păcuraru)
Umorul produce satisfacția cea mai directă. E mare lucru. Demn de apreciat. (Marcel Coblaș)
Parcă e deja o carte publicată. Rafinat și entuziast. Nu te poticnești. (Carmen Neacșu)
E o construcție inteligentă. Are talent de stand-up comedy. E savuros. Vine dintr-un prea-plin. Se vede experiența asiatică. E ca un dragon super colorat, are de toate. Se anunță un roman remarcabil. (Marius Grama)

Vineri, 8 martie, ne întâlnim la un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Femeii. Opt poete, colege de cenaclu, dar și din afara cenaclului, vor recita poezii în Sala de aşteptare a gării CFR Galaţi, etaj 1, începând orele 17,30. Evenimentul a fost conceput și realizat de colega noastră, poeta Simona Toma. Invitat special, cantautoarea și actrița Maria Magdalena Dănăilă. Primăvara e anotimpul poeziei și al muzicii bune. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Trecători la hanul povestirilor

În amurgul cețos și rece al unei vineri monotone de februarie, librăria BookCity din Shopping City Galați a găzduit lectura publică a cenaclului „Noduri și semne”. Dacă afară cerul arunca fulgi ca niște așchii de marmură pe suprafața opacă a unui ocean înghețat, înăuntru, în încăperea luminată cu becuri fără abajur, toți cei prezenți, așezați în jurul a două mese circulare, păreau a fi trecătorii efemeri ai unui han al povestirilor.

Lacătul către netimp a fost descuiat de lirica presărată de pulbere biblică a Ancăi Șerban Gaiu. „Valsul bolnav” al Stelei Iorga, „abjecția sublimă” a verbului „a iubi” de care amintea Andrei Velea, flirtul cu singurătatea, acea „mireasă care aleargă” după Sebastian Golomoz, „pisica ce toarce pe pieptul” Simonei Toma, „desenul cu o singură linie” reprezentând îndrăgostiții din poemul lui Marius Grama şi iubirea pusă sub dubitativul „dacă” din versurile monologate ale lui Valentin Dragoş – toate acestea sunt mărci ale unicității scriiturii fiecărui poet, firimituri de trăiri felurite și așteptări iluzorii a împlinirii înălțătorului eros. Recitând pentru întâia oară în cadrul cenaclului şi îndemnând „chemarea pe vechiul său nume”, Marilena Apostu sugera scindarea sinelui în identitatea sa reală şi cea fictivă, a Amaliei Rodian – pseudonimul său literar. Bodega, martoră a trăirilor studențești se conturează în poezia lui Matei Leonard ca un loc sacru de întălnire, iar Gabi Ghimpu conclude moralizator seria lirică prin puterea exemplului și a spiritului de frondă asupra condiției sociale: „Nu mă voi vinde pe un pumn de arginți/ Deși poate mi-ar prinde bine”.

Având o dinamică aproape cinematografică, scurtele fragmente de proză au fascinat auditoriul prin cultul aproape obsesiv al detaliilor cadrului napolitan descris de Nelu Păcuraru, prin învățăturile concomitent religioase și totalitariste ale bătrânei din povestea lui Grigore Postelnicu – „trebuie să ne apărăm sărăcia, nevoile și neamul”, prin comicul de pe fundalul revoluției de la Galați, generat de personajul Dorel ce a uitat să-și pună pantalonii și prin dansul disperat al marinarilor rătăciți în larg din poveștile lui Iulian Mardar.

Așadar, la hanul unde timpul a stat, în jurul unui foc întețit de pagini arse, imaginația a detronat conștiința, lăsând simțirea să primeze rațiunii hrănite de către Liviu Cocei prin citarea filosofiilor lui Sartre şi a revelaţiilor lui Socrate. În indestructibila cetate BookCity, membrii cenaclului au brodat povești mistice și versuri ce, pentru o fire lacomă de iubiri romantice, au fost ca un bob de sare pe o rană vie.

O nepreţuită mulţumire adresăm librăriei BookCity, ce a găzduit astfel primul său eveniment, şi Shopping City Galaţi, fără de care poarta către tărâmul cuvintelor alese rămânea ferecată. Vineri, 1 martie, Iulian Mardar va fi protagonistul lecturilor de la sediul cotidianului „Viața liberă”.

Nichita Sava