Cronică de cenaclu: O voce a Bărăganului

Faptul că între om și literatura lui este, uneori, o diferență mare, l-a demonstrat din plin Mihai Vintilă, cu lectura de poezie de vineri. Aproape fiecare poem a fost învelit într-o poveste doar de autor știută, care i-a dat mult mai mult farmec. Colegii de cenaclu au remarcat această dihotomie dintre omul vesel, cu multă experiență de viață, cu umor, retras voluntar în Siliștea, Brăila și poezia fragilă, austeră și voit refractară la „prost-modernitate”. Ori poate că poezia îl completează și nu îl reprezintă musai pe autor, ori poate că spune mai mult despre suflet și mai puțin despre aparențe. Cert este că Mihai Vintilă ne-a făcut poftă să-l auzim din nou la cenaclu, de data asta cu proză.

E un poet refractar, interesant, al refuzului de a se lăsa influențat de poezia contemporană. E o anumită ariditate. Capătă must când povestește. Trebuie subliniat curajul de a citi. În istorie s-ar putea să rămână mai mult prin implicarea în reviste. Jurnalistul nu a fost omorât de poet. (Adi Secară)

Mi-au plăcut multe pasaje. Mi-a plăcut trăirea. E apropiat de poezia sa, se simte. (Anca Șerban Gaiu)

Mi s-a părut ca o voce a Bărăganului. (Violeta Bobe)

Sunt descriptive. Nu au miză socială. Au ritm interior. Dar nu rămân cu nimic. Nu creează imagini care să rămână în mine. Parcă e o auto-sabotare intenționată. Ultimul a fost mai bine scris. (Florin Buzdugan)

E o bucurie să îl vedem. E o poezie manifest. Un manifest cuminte. Un clasic mai liber. Un vers jucăuș. Sunt la un nivel potrivit al poeziei ca lungime și imagini. S-a prezentat frumos poezia sa. Aștept și proză. (Victor Cilincă)

Scrie plăcut, angajant pe alocuri. Atinge un stil clasic modern. Are unele nuanțe romantice. Sesizez influențe din Sorescu și Stănescu. (Nelu Păcuraru)

Simplă, frumoasă. Mi-a plăcut. Scrise din suflet și cu pasiune. Sunt onorat. (Ionuț Vas)

Sunt ușor contrariat, scrie cu gingășie. Au un parfum de simplitate și gingășie. S-ar putea să nu servească asta. Ar putea încerca alte zone ale poeziei. Aș fi curios de o rupere de ritm. (Tudor Neacșu)

Au surprins relația dintre poet și om. E o diferență între ei. Poetul e mai trist și mai închis. „Exil de poet” îl reprezintă. (Carmen Neacșu)

Vineri, 9 august, ora 18.00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi poezie Anca Șerban Gaiu.

            Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Hai, Sabina!!!

Înfășurată în armura unui superb citat (de trei pagini) din Henry Miller, Sabina Penciu ne-a declarat, citind poezie, că se va lăsa de poezie în favoarea prozei. De ani de zile, s-a confesat emotivă autoarea, inspirația refuză să o mai viziteze. Chiar dacă cei prezenți ar fi dorit mai multe poezii, textele citite au prins. Apoi s-a discutat intens cum să găsim inspirația poetică în lumea searbădă de azi. Nici nu mai contează dacă va veni cu poezie sau cu proză, important e ca Sabina să se țină de literatură, a cucerit mereu și, cu siguranță, are mult, foarte mult talent.

În „nimic” nu e o poveste, e un decupaj. Un textualism puțin obosit. Încerci să spargi o monotonie folosind cuvinte tari. E doar o rostogolire de imagini. Arghezi spunea că o povestire nu e o poezie. Al doilea text merită o întorsătură. (Mihai Vintilă)
Mi-a plăcut „loc lipsă”. Mă identific cu trăirile tale. Îmi place că a știut să spună ceea ce eu nu reușesc să exprim. (Dana Capotă)
Mi se pare a fi un eseu în care bagatelizează în sens artistic senzațiile celui care scrie. Doar parapanta e mai tare ca scrisul. E frumos, vă preocupă. Aveți speranța de a scrie ceva bun. (Nelu Păcuraru)

Mi se pare unilaterală povestea lui Henry Miller. (Ioan Popoiu)
Finalul primului poem e „wow”. Poezia „titlu” mi-a plăcut toată. Ai cu ce scrie poezie, inspirată sau nu. Expresivitate există. Trebuie mai multă nebunie. (Iulian Mardar)
Adună-te! Hai, Sabina! (Leonard Matei)
Riști să intri în istorie cu cel mai lung motto. Cantitativ e o scădere comparativ cu poemele pe care le știam. Ar trebui niște studii teologice. (Adi Secară)
Mi s-a părut prea puțin material. Apreciez dorința de a renunța la poezie și de a trece la proză. (Ionuț Vas)
Orice scrie, scrie bine, sunt poezii. (Cristina Dobreanu)

Vineri, 2 august, de la ora 18.00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Mihai Vintilă.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Un minimalism cald, simpatic, seducător

După o serie de câteva săptămâni de lecturi cu poeme lungi, experimentale, Carmen Neacșu a prezentat vineri la cenaclu câteva poeme de o simplitate esențială. Mici, dense, mai mult creionate din câteva tușe, debordant de sincere și suave, ele au cucerit auditoriul. E un contrast care dă vitalitate cenaclului și nu-l închistează într-o formulă unică. Poezia poate cuceri spații ample, poate coloniza viitoarele galaxii, dar poate sta și cuminte într-o odaie necunoscută. O poezie ca un soare lichid sorbit cu paiul într-o bucătărie de vară.

Aceeași delicatețe o regăsesc în aceste poeme. Are degete gingașe. Ambiguitatea dă bine. Poeme de stare. Poezia e din câteva tușe. Ca niște stampe (Anca Șerban Gaiu)
E foarte cinstită cu ea însăși și cu sufletul ei. Are un talent care vine dintr-o simțire ca un vârf de ac. Reușește să creeze stări de spirit într-un spațiu scurt. Cu o tușă luminează un text întreg. Tare frumos a ieșit! Nu vrea să epateze, să șocheze. Nu experimentează. Are o voce interioară ca o peniță chinezească. (Stela Iorga)
Poeziile sunt scurte, dar frumoase. Metafore fine, delicate. Mi-au plăcut toate poeziile. (Ionuț Vas)
Mi-au plăcut, au creat atmosferă. La al doilea aș avea rezerve. E un minimalism cald, simpatic, seducător. (Adi Secară)
Mi se par poeme scrise de copilul din tine. Sunt foarte descriptive. Asocierile de cuvinte m-au făcut să prelungesc imaginile în mintea mea. Le văd simple, îmi plac. Mi-au transmis liniște, armonie. Ultimul poem e un pic filosofic. (Sabina Penciu)
Sunt spre aforism. E un tribut. O năzuință formativă stihială. Poezii de dragoste drăguțe. Sunt momente foarte bune. Mai trebuie curățat textul. Sunt și momente când scapă. (Leonard Matei)
Știm sensibilitatea și simplitatea ei. Nu caută o construcție complexă și greoaie. (Octavian Miclescu)

La invitaţia artistului plastic Roland Pangrati, cu ocazia expoziţiei sale, "ReSonance", şedinţa cenaclului "Noduri & Semne" de vineri, 10 mai, va avea loc la Galeriile de Artă "Nicolae Mantu", unde vor intra în dialog, poate şi vor rezona mai mult decât s-ar aştepta, poemele lui Leonard Matei şi picturile lui Roland Pangrati.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Jumătate suntem noduri, restul suntem semne

Într-o după-amiază rece, în lumina caldă a cenaclului - sediul cotidianului „Viaţa liberă”, sub aparent timida glăsuire a lui Yigru Zeltil, pseudonimul literar al lui Florin Ionescu, prinde personalitate aproape antropomorfă o poezie autentică, tensionată, încărcată, care-ți intră-n piele, care zguduie și pe care nu ți-o poți scoate din cap.

Sunt texte care, deși vieţuiesc mai bine între paginile albe, pot fi aduse la viaţă printr-o lectură sau, acolo unde este cazul, interpretare. Deşi „în versuri nu era transpusă atâta emoţie, performance-ul lui a dat culoare versurilor”, după cum spunea Andrei Velea. „Interesant că tu, constanţean fiind, scrii despre Galaţi, dar titlurile par mai mult nişte pretexte destul de abstracte şi generice”, adăuga Andrei Velea, subliniind aprecierea pe care cenaclul i-o poartă atât datorită titlurilor „micro 19”, „micro 20”, „micro 40”, cât şi datorită prezenţei manifestate în cadrul cenaclului. Gabriel Socolov observa că, în ciuda unor poeme ce „par puţin mai aride”, în momentul în care Yigru Zeltil le „dă glas, acestea prind personalitate”. Încadrând lucrările într-o „aproape mistică a postumanului”, lui Adi Secară poezia îi aminteşte atât de conceptualismul Andrei Rotaru, cât şi de „încercările de simplificare la maxim a limbajului din primele scrieri ale lui Andrei Velea şi Marius Grama”. Cel din urmă aspect a fost sesizat şi de Octavian Miclescu, care a apreciat subiectiv, chiar nostalgic, lirica prezentată. Spiritul conservator întrupat prin glăsuirea lui Ioan Gh. Tofan nu a rezonat cu poezia lui Zeltil, argumentând că „nu pot identifica nimic cu oraşul, singura relatare adevărată fiind inundaţia din valea oraşului” şi motivând lipsa de culoare a textului prin ariditatea emoţiilor trezite. Sugerându-i „dezicerea de experiment”, Anca Şerban Gaiu crede că „atmosfera redată în poezii e cea care dă carne acestora”, subliniind lacuna de metafore ce puteau contribui la sublimarea trăirilor transmise. Analizând comparativ două perspective dihotomice ale aceluiaşi poem - „sfinţirea”, Marius Grama surprinde trăiri diferite şi încercări ludice, chiar îndrăzneţe de maturizare a condeiului autorului, cea dintâi variantă a poeziei, „contondentă, incisivă, viscerală” fiind cea pe care membrii cenaclului în unanimitate au considerat-o „mai cristalizată”. Definindu-l drept „abstract, experimental şi interesant per total”, Nelu Păcuraru complimentează inteligenţa scriitorului, opinie cu care rezonează şi Ionuţ Vas, care este de părere că Zeltil este „un poet care mai şi trăieşte, nu doar scrie”.

Vinerea aceasta, la sediul “Vieții Libere”, va citi poezii Marius Grama.

Nichita Sava

Cronică de cenaclu: Între poezie, recenzie și filosofie

Contrar așteptărilor, poetul Leonard Matei nu ne-a citit poezie, ci o cronică bună despre o carte bună. S-a argumentat aprins pro și contra dacă e critică literară, cronică de întâmpinare, recenzie, jurnal de lectură sau doar o reinterpretare a textului autorului comentat. Textul lui Leonard conține, într-un fel, câte puțin din toate, fără a fi ceva anume. Se simte și poetul vorbind despre alt poet, dar și absolventul de filosofie. La fel cum se simt cultura și buna educație literară pe care a primit-o în primii ani de încercări în poezie.

Aștept o cheie de lectură de la o cronică. Se apropie de zona criticii literare pe final. Aș fi vrut și argumente. Mai multe exemple concrete. Să țină cont că se adresează unui public care nu a citit cartea. (Cezar Amariei)
O cronică de întâmpinare, o recenzie. E o invitație la lectură. E bine scrisă. Mi s-au părut elocvente exemplele. Și-a atins scopul. E o analiză atentă, cu exemple bune din carte. Mi se par nefondate alte așteptări. (Marius Grama)
Toată lumea are dreptate. Nu vreau ca o recenzie să ajungă doar la un anumit public. E bine scris, bine condus. Are un ușor aer poetic. (Anca Șerban Gaiu)
E un text plat, ar fi trebuit urmați niște pași dacă era un demers critic. E o întâmpinare cu caracter relativ critic. Trebuia accentuat pe vibrarea emoțională. Trebuiau mai multe exemple. E o reinterpretare sensibilă a textului. Mai detașat trebuia. Un pic mai structurat pe ideile principale. E o carte foarte bună. Felicitări pentru curaj. (Stela Iorga)
Mi-a plăcut foarte mult. Am observat vocea poetului. Ca o orchestră, s-au așezat excelent. Multă sensibilitate și profunzime. Felicitări! Felicitări! (Carmen Neacșu)
E o abundență de citate. (Gabi Ghimpu)
E o recenzie făcută cu stil, într-o manieră profesionistă. Se adresează celor care au citit cartea. (Ionuț Vas)
Nu e o critică. E un jurnal de lectură cu veleități critice. Invită la lectură. Aș citi cartea măcar să îl contrazic. (Iulian Mardar)

Vineri, 12 aprilie, orele 18,00, sediul „Viața liberă”, va citi subsemnatul.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Modern în dulcele stil clasic

Prozatorul Viorel Ilișoi, cunoscut publicului ca autorul unora dintre cele mai frumoase reportaje scrise în limba română, ne-a făcut vineri o surpriză și a venit la cenaclu pentru a ne citi... poezie!  Scrise „în dulcele stil clasic”, dar și cu accente moderne, inegale, poemele de vineri au ridicat la polemică taberele din cenaclu cu viziuni divergente aspra poeziei. Cu siguranță, cenaclul are mult de câștigat din polemici. „Intelect” vs. „emoție”, „experiment/căutare” vs. „clasic”, „teorie” vs. „trăire”, „actualitate” vs. „universalitate”, „estetică” vs. „etică”, iată jaloane între care poezia, ca o pasăre alunecoasă, incertă, care se lasă greu prinsă în definiții, zburdă liberă. Mulțumim, Viorel Ilișoi, a fost o seară superbă, cu poezie bună și polemici aprige!

Sunt lipsite de îndrăzneală. Întâlnim și simboluri comune, tocite. Rime facile și locuri comune. (Marius Grama)
Sunt inegale. Nu am simțit nevoia de experiment. În structura clasică mai mergea lucrat. Nu văd un echilibru. Nu le simt unitare. E curajos să mergi în dulcele stil clasic. (Cezar Amariei)
Sunt inegale. Se poate revitaliza poezia clasică. Da, sunt scăpări. Însă și imagini foarte frumoase. Aș compara cu poeții basarabeni. (Leonard Matei)
Nu m-ai deranjat formulele clasice. E o îndemnare deosebită. Se simte mâna care face poeme. Se vede îndemnarea de a crea forme și formule, dar nu adaugă din emoția proprie. O ia condeiul înaintea emoției. (Stela Iorga)
Deține controlul fiecărui text, nu îl lasă să zboare. Mi-au plăcut. Să lase poemul să se scrie singur. (Simona Toma)
Stilul acesta e departe de a fi mediocru. Poetul nu trebuie să se alinieze la lumea în care trăim, ci la ceea ce simțim. (Ana Panagatos)
Viorel are degete mult mai lungi și mai subțiri pentru proză și reportaj. Sunt inegale. Există poeme bune, care m-au dus cu gândul la poezia americană. (Anca Șerban Gaiu)
Cred că scrie pentru propria plăcere. Ascultat și plăcut. (Nelu Păcuraru)
Îmi era dor de o poezie cu rimă. Abia aștept autograful. (Ioan Gh.Tofan)
Un tigrișor botoșănean. Mi-au plăcut textele. Are ceva din Borges și Blaga. (Adi Secară)
E un grupaj inegal. Poezia nu trebuie să fie nici clasică, nici experimentală. Trebuie să placă unui public avizat, dar nu criticilor literari. Prima parte a fost foarte bună. (Iulian Mardar)
Sunt texte de o sensibilitate extraordinară. Încearcă să țină tigrul în frâu. Poate acolo nu iese. (Valentin Dragoș)

Vineri, 5 aprilie, orele 18,00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Leonard Matei.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Înot la verticală

Inspirată de un film documentar premiat cu Oscar, „Free solo”, un film despre un cățărător celebru, Alex Hannold, Anca a oferit vinerea trecută un adevărat spectacol de free poetry. Pasionată mai degrabă de discursul poetic decât de închegarea versurilor într-un poem unitar, Anca a părut un DJ care a remixat poezia la niște platane imaginare. Reacțiile au fost diverse, Chopin reintrepretat de postmodernitate nu e pe gustul tuturor. Dar a fost apreciat, la unison, curajul de a experimenta ceva nou. Privind la istoria poeziei din ultimul secol, e greu de zis ce rămâne dacă am îndepărta experimentul.
 
Are o versatilitate lirică de invidiat. Sunt variațiuni pe o temă enunțată, dar nu prinde nimic din titlu. Au muzicalitate, cadență, mici spații lirice inedite. Dar nu au finalitate. (Stela Iorga)
E o monotonie sâcâitoare. E un soi de delir dezlânat. În unele părți e gratuit. (Ion Avram)
Poemul Free Solo III l-am citit ca pe o incantație. Asimilează suprarealismul. Timpurile verbelor nu sunt alese potrivit. Unele imagini sunt niște scântei care ajută să mergi mai departe. Se întoarce la anumite metafore. (Simona Toma)
Merită o analiză cu pixul. Sunt versuri remarcabile. Îndrăzneală, siguranță. Undeva e o intervenție neavenită. Sunt și versuri care pică în banal. Îmi place direcția în care merge, dar aș vrea să fie mai adunată. (Marius Grama)
E un record de versuri care mi-au plăcut. E proaspătă. Scrise cu talent și inteligență. Nu are în vedere cititorul. Cam trebuie explicată. E o încercare de înot pe verticală. E un fragment de poezie pură. Încă n-a ajuns la liman. E o încercare care mi-a plăcut. (Iulian Mardar)
O ascult pe Anca de ani buni. Are muzicalitate. Intră într-o transă artistică. E sentimentală, romantică, dar își păstrează luciditatea. Îmi sună muzical. E foarte plăcută auzului. (Nelu Păcuraru)
O litanie în proză care se vrea lirică. Și reușește, dar nu întotdeauna. (Ioan Gh. Tofan)
E lupta dintre spiritualitate și religie. Te revolți, dar ai crezurile tale. Îi place. (Valentin Dragoș)
E un manuscris care propune multe. (Adi Secară)
 
Vineri, 29 martie, orele 18, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Viorel Ilișoi.
Andrei Velea

Cronică de cenaclu: 90 de minute la cenaclu

„Instantaneu” se numește povestirea lui Cezar Amariei, adică povestirea pe care a ales să o citească în ședința de cenaclu de vinerea trecută. După lectura autorului, „instantaneu” părerile au început să curgă, aș zice eu, pe aceeași idee. Un debut bun, în cazul lui Cezar Amariei cu romanul „Zilele noastre mărunte”, Polirom, 2018, vine ca un termen de comparație la care se raportează cititorul atunci când scriitorul încearcă să lucreze la alte construcții literare. Mă gândesc la multe din ședințele cenaclului din trecut în care se tăiau săbiile în păreri contrare, de data aceasta nu s-a petrecut tocmai așa. Cuvântul central, care se plimba de la un coleg la altul, a fost „miza”. Are miză textul? N-are miză textul, așa s-a concluzionat. Marius Grama a zis că povestirea putea fi spusă, la o masă, oriunde, când cineva cu umor ar fi putut să relateze o întâmplare oarecare asemănătoare celei din text. Aici se face, a mai spus Marius Grama, distincția dintre o simplă povestire și literatură. Cei prezenți, cu mici excepții, au dorit mai mult de la povestire, de la autor, dar n-au uitat să rostească și reușitele. Că a prins multe într-un spațiu mic de desfășurare (ceea ce nu-i la îndemâna oricui), limbajul e savuros, are ritm, că e un exercițiu bun cu personaje credibile, că e talent, inteligență. Poate că nu-i întâmplător faptul că în acest sfârșit de săptămână am trecut prin Mizil, pentru că m-a făcut să recitesc cu mare plăcere „175 de minute la Mizil”, de Geo Bogza. Oare ce s-ar fi spus despre reportajul lui dacă l-ar fi citit în cenaclu. Are sau nu are miză? Poate că nu-i nevoie de miză mereu. Așa a spus și Cezar Amariei, îi dau și lui cuvântul aici, chiar dacă una din regulile cenaclului este aceea că autorul n-are dreptul să rostească nimic despre textul său.

Colegii care au mai cuvântat în discuții au fost: Andrei Velea, Adi Secară, Anca Șerban-Gaiu, Stela Iorga, Ioan Gh. Tofan, Nelu Păcuraru, Cristina Dobreanu, Carmen Neacșu, Ionuț Vasile, Iulian Mardar și Octavian Miclescu.

Astăzi ne citește Anca Șerban-Gaiu, tot la sediul cotidianului „Viața liberă”, ca în fiecare vineri, pe la orele 18 trecute fix. 

Simona Toma

Cronică de cenaclu: Sala voastră de așteptare, asta sunt eu

Sala de așteptare a gării CFR din Galați a fost prea mică pentru lectura publică de vinerea trecută. Organizată sub egida cenaclului, dar din inițiativa și sub bagheta poetei Simona Toma, întâlnirea, intitulată „Sala voastră de așteptare, asta sunt eu”, a strâns împreună, de 8 martie, opt poete și o cantautoare, Maria Magdalena Dănăilă. Printre flori, bomboane și admiratori, cele opt voci lirice care s-au auzit la microfon au fost: Alina Simona Dragomir, Carmen Neacșu, Ana Maria Panagatos, Luminița Potîrniche, Amalia Rodian, Anca Șerban Gaiu, Veronica Teodoru și Simona Toma. Aplauzele și râsetele au curs în valuri la fiecare întrerupere a difuzoarelor CFR, care anunțau, cu tonul specific, trenuri care veneau și plecau din gară. Seara s-a încheiat cu un concert folk în toată regula, Maria Magdalena Dănăilă a provocat audiența să cânte împreună cu ea, fapt care a strâns ciorchine la ușa micii săli de așteptare publicul de călători de la acea oră.

• Mareste imaginea
• Mareste imaginea
•  

Am fost sceptic în momentul în care Simona Toma mi-a spus că vrea să facă o seară de poezie în sala de așteptare de la etajul gării. O idee frumoasă, moartă în cazul unui capăt de linie, unde cei care vin sau pleacă nu au de ce să mai intre în acea încăpere, mi-am zis. Pe 8 martie, opt autoare de poezie și cântăreața Maria Magdalena Dănăilă m-au contrazis: în sală nu mai era loc pe scaune, se stătea și în picioare. Am intrat sceptic, am ieșit încântat pentru că a fost, pur și simplu, magic! (Cezar Amariei)

Interesant dialog al Spiritului liric feminin, al Vocilor, în special al Vocii Mariei Magdalena, cu Spiritul oricărei Gări de cale ferată (cu inserții ale unei alte voci feminine, a crainicului care tot anunța nemurirea poeților și Poeziei…. oricărei Anna Karenina); felicitări Simonei Toma pentru proiect și realizarea lui! (Adi Secară)

Într-o nu știu care țară, / într-o nu știu care gară, / sub o nu știu care zare, / într-o sală de-așteptare... ceea ce se anunța drept o lectură publică de 8 Martie s-a transformat într-un moment înălțător la care au contribuit opt dintre poetele zonei metropolitane Galați-Brăila, universala Maria Magdalena Dănăilă, dar și doamna dispecer a cărei voce (plăcută) a anunțat, din difuzoarele gării, trecerea trenurilor. Nu a fost sărbătorită doar feminitatea. Au fost onorate, deopotrivă, poezia, muzica, prietenia, bunul gust și armonia existenței în comuniune cu universul. Iar noi, ceilalți, am încercat să ne aducem contribuția cu aplauze, flori și ciocolată. Atât s-a putut! Ca-n gară! (Marius Grama)

Vineri, 15 martie, orele 18, sediul „Viața liberă”, ne va citi Cezar Amariei.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Fără cuvinte; excelent!

Se anunță un roman remarcabil, iată concluzia lecturii lui Iulian Mardar, concluzie trasă de Marius Grama în urma comentariilor din cenaclu. Îi dorim lui Iulian să își găsească un editor pe măsură. A pus pasiune, entuziasm și s-a reinventat ca prozator de-a lungul activității în cenaclu. Ne place să credem că întâlnirile noastre l-au ajutat pe Iulian să-și găsească vocația. Cu alte cuvinte, așteptăm lansarea.

Deja nu mai este o surpriză, e o frumoasă confirmare. E super convingător. Imaginație debordantă. Întorsături rapide. Dinamic. Surprinzător mereu. M-am amuzat ca la Eugen Ionescu. (Adi Secară)
Parcă e o cursă contracronometru cu Cezar Amariei. Foarte bun portretist. Talent de plastician. Bun povestitor. Umor debordant, de calitate.(Ioan Gh. Tofan)
Mi-a plăcut și m-a făcut curios să citesc. Are dinamism ținut în frâu. E un umor detașat, bine dozat. Simți că e natural. Se simte bine în proză. Dă încredere. Sunt încântat. Bine ancorat. (Octavian Miclescu)
Am apreciat fluența, umorul și excesul de imaginație. Se simte un salt calitativ la umor. E un echilibru între zona absurdă și cea suprarealistă. Între Vlad Mușatescu și Jerome K. Jerome. Ar prinde la adolescenți. (Cezar Amariei)
Cartea mi se pare modernă, probabil pe gustul editorilor. Mă întreb cum își găsește acele situații. Se vede cursivitate, frumusețea stilului. E un stil deja format. Îi priește mai mult proza decât poezia. E pe un teren bun. Recomand o baie de literatură rusă. (Grigore Postelnicu)
E mereu surprinzător. Merge exploatată și ca piesă de teatru. (Anca Șerban Gaiu)
E o proză specială, dar adresată unui public specific, care apreciază umorul inteligent. Fără cuvinte; excelent! (Nelu Păcuraru)
Umorul produce satisfacția cea mai directă. E mare lucru. Demn de apreciat. (Marcel Coblaș)
Parcă e deja o carte publicată. Rafinat și entuziast. Nu te poticnești. (Carmen Neacșu)
E o construcție inteligentă. Are talent de stand-up comedy. E savuros. Vine dintr-un prea-plin. Se vede experiența asiatică. E ca un dragon super colorat, are de toate. Se anunță un roman remarcabil. (Marius Grama)

Vineri, 8 martie, ne întâlnim la un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Femeii. Opt poete, colege de cenaclu, dar și din afara cenaclului, vor recita poezii în Sala de aşteptare a gării CFR Galaţi, etaj 1, începând orele 17,30. Evenimentul a fost conceput și realizat de colega noastră, poeta Simona Toma. Invitat special, cantautoarea și actrița Maria Magdalena Dănăilă. Primăvara e anotimpul poeziei și al muzicii bune. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Trecători la hanul povestirilor

În amurgul cețos și rece al unei vineri monotone de februarie, librăria BookCity din Shopping City Galați a găzduit lectura publică a cenaclului „Noduri și semne”. Dacă afară cerul arunca fulgi ca niște așchii de marmură pe suprafața opacă a unui ocean înghețat, înăuntru, în încăperea luminată cu becuri fără abajur, toți cei prezenți, așezați în jurul a două mese circulare, păreau a fi trecătorii efemeri ai unui han al povestirilor.

Lacătul către netimp a fost descuiat de lirica presărată de pulbere biblică a Ancăi Șerban Gaiu. „Valsul bolnav” al Stelei Iorga, „abjecția sublimă” a verbului „a iubi” de care amintea Andrei Velea, flirtul cu singurătatea, acea „mireasă care aleargă” după Sebastian Golomoz, „pisica ce toarce pe pieptul” Simonei Toma, „desenul cu o singură linie” reprezentând îndrăgostiții din poemul lui Marius Grama şi iubirea pusă sub dubitativul „dacă” din versurile monologate ale lui Valentin Dragoş – toate acestea sunt mărci ale unicității scriiturii fiecărui poet, firimituri de trăiri felurite și așteptări iluzorii a împlinirii înălțătorului eros. Recitând pentru întâia oară în cadrul cenaclului şi îndemnând „chemarea pe vechiul său nume”, Marilena Apostu sugera scindarea sinelui în identitatea sa reală şi cea fictivă, a Amaliei Rodian – pseudonimul său literar. Bodega, martoră a trăirilor studențești se conturează în poezia lui Matei Leonard ca un loc sacru de întălnire, iar Gabi Ghimpu conclude moralizator seria lirică prin puterea exemplului și a spiritului de frondă asupra condiției sociale: „Nu mă voi vinde pe un pumn de arginți/ Deși poate mi-ar prinde bine”.

Având o dinamică aproape cinematografică, scurtele fragmente de proză au fascinat auditoriul prin cultul aproape obsesiv al detaliilor cadrului napolitan descris de Nelu Păcuraru, prin învățăturile concomitent religioase și totalitariste ale bătrânei din povestea lui Grigore Postelnicu – „trebuie să ne apărăm sărăcia, nevoile și neamul”, prin comicul de pe fundalul revoluției de la Galați, generat de personajul Dorel ce a uitat să-și pună pantalonii și prin dansul disperat al marinarilor rătăciți în larg din poveștile lui Iulian Mardar.

Așadar, la hanul unde timpul a stat, în jurul unui foc întețit de pagini arse, imaginația a detronat conștiința, lăsând simțirea să primeze rațiunii hrănite de către Liviu Cocei prin citarea filosofiilor lui Sartre şi a revelaţiilor lui Socrate. În indestructibila cetate BookCity, membrii cenaclului au brodat povești mistice și versuri ce, pentru o fire lacomă de iubiri romantice, au fost ca un bob de sare pe o rană vie.

O nepreţuită mulţumire adresăm librăriei BookCity, ce a găzduit astfel primul său eveniment, şi Shopping City Galaţi, fără de care poarta către tărâmul cuvintelor alese rămânea ferecată. Vineri, 1 martie, Iulian Mardar va fi protagonistul lecturilor de la sediul cotidianului „Viața liberă”.

Nichita Sava

Cronică de cenaclu: Zmeul-zmeilor după Stela Iorga

Poezia Stelei Iorga conține în ea combustii esențiale, o pecete fachirică intrinsecă lesne recunoscibilă. Structural "locuiește" în același bloc cu tragediile nesupunerii din corsajul lui Domine, ale Martei Petreu și pe același palier dramatic neconcesival Marianei Marin.

Iulian Mardar: Un grupaj scris cât se poate de profesionist. Tema centrală este cuvântul. Vă scrieți, vă rescrieți, vă lăsați scrisă; uneori vă urâți, alteori vă iubiți … alteori apare o stare de disperare.
Anca Șerban: Poeme noir cu o zicere extrem de noir, foarte directe - care nu-mi plac în totalitate. Prefer mai multă subtilitate, mai multă metaforă, mai mult curaj.
Carmen Neacșu: O poezie profundă, încărcată de trăiri, ca un urlet care taie în carne vie altfel decât în carnea asta din carne.
Cristina Dobreanu: Sunt multe poezii reușite ca întreg, dar și multe directe pe care nu rămâne decât să le constați.
Marius Grama: Experiența textelor Stelei Iorga este una pe care ți-o dorești, pentru că este foarte intensă. Cu toate că este o poezie atent construită, sunt mici repetiții care nu apăreau sub bisturiu înainte.
Nelu Păcuraru: Versurile au cadența unor psalmi. Metaforele mi-au sunat ca o muzică străină, căreia nu-i înțeleg cuvintele, dar care e plăcută la auz.
Violeta Bobe: Mi-a amintit de "Coffin Blues", dar atunci vocea era mult mai ascuțită, mai puternică.
Sabina Penciu: A reușit să se scrie și să se rescrie în aceeași temă, dar rezultatul liric să fie diferit. Curgerea textului citit și felul în care este așezat el în pagină vin ca o avalanșă, nu te lasă să-ți tragi sufletul, e tranșant.
Grigore Postelnicu: Intuiesc o biografie spirituală, întretăiată de mituri, presărată cu tot felul de aluzii, care se referă la momente esențiale ale vieții.
Simona Toma: Se mișcă în trei direcții: "Coffin Blues", "A Deauville" și "Fecioara de fier". E un melanj. Sunt orizonturi în care se simte confortabil, cred că se cere o nouă direcție.
Ioan Gh. Tofan: Poezie profundă și înverșunată. Se urăște atunci când iubește pe cine nu trebuie și când nu trebuie.
Octavian Miclescu: Mă gândesc la primul album al celor de la Black Sabbath... sunt mai negre și mai directe decât cele din trecut.

Vineri, 22 februarie, la ora 18,30, suntem protagoniști, în Librăria "Bookcity" (din "Shopping City" Galați, la etaj), în cea de-a doua lectură publică a Cenaclului Literar "Noduri și Semne" din acest an. Vă așteptăm să profitați de căldura textelor noastre!

Matei Leonard

Cronică de cenaclu: Poezia pe care o citește Meryl Streep

Poeta Luminița Dascălu ne-a onorat vinerea trecută cu prezența și ne-a citit un grupaj de poeme din cartea abia publicată la editura Cartea Românească, "fiara. nevisătorul. trei". Versurile s-au ridicat la nivelul prestigiului de care se bucură editura. Limpezi, clare, cu inserții din cotidian, dar și ambigue pe alocuri, cu voci lirice care învăluie în mister, poemele au cucerit audiența. Poeta a făcut un efort și a venit din Brăila special pentru a lectura la cenaclul nostru. Îi mulțumim frumos și o așteptăm cu drag și cu alte ocazii.

M-au bucurat inserțiile de lirism, mai ales unde se coboară în cotidian. Nu toate sunt la același nivel. Aș fi vrut mai multă vioiciune. E un discurs cu inserții de lirică. Multe poeme foarte reușite. (Stela Iorga)
Unele poeme curg prea lin. E un grupaj omogen, reușit. Îmi plac referințele intertextuale. Îi stă bine în poeziile scurte. Există și poezie de forță, revoltată. Sunt plăcut impresionat! (Iulian Mardar)
Grupajul a fost foarte bine ales. E o poezie matură. Sunt mult mai bune decât precedentele. Această carte e un fel de moarte ritualică, un început de viață nouă. Parcă pregătiți altceva. Un fel de neo-existențialism. (Adi Secară)
Poezie modernă, cu versuri ultra-ultra-îngrijite. Respiră feminitate. Este fan Meryl Streep și ar trebui să fie reciproc. (Nelu Păcuraru)
Mi-au plăcut. Curg bine. Există în spate experiență. Există un joc viață-moarte bine gestionat. E un fel de a spune lucrurile care pare că vine din mai multe direcții. (Matei Leonard)
Mi-a plăcut, abia aștept să citesc cartea. Pe alocuri v-am simțit îndrăzneață. V-aș fi vrut mai îndrăzneață. O impresie foarte bună. (Marius Grama)
Fiecare poem vine cu o poveste, asta mi-a plăcut mult. Îmi plac poemele mai scurte. În cele lungi, parcă unele zone sunt lipsite de tensiune lirică. Discursul liric e direct și limpede. O poezie încărcată de sens. (Anca Șerban Gaiu)
Un sentiment confortabil. Cuvintele capătă o altă semnificație decât cea obișnuită. E o senzație că te miști într-un univers plin de taine, de mister. (Grigore Postelnicu)
Îmi plac poveștile pe care le scrie. Sunt adeptul unor versuri mai scurte. Logică și cursivitate. Parcă uneori se diluează, se împiedică. Aș vrea o poezie mai concentrată.(Virgil Andronescu)

Vineri, 15 februarie, ora 18,00, sediul "Viața liberă", ne va citi Stela Iorga.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Versuri de etapă

Textele prezentate vinerea trecută aparțin unei etape prin care am trecut cu toții. Începuturile sunt anevoioase în literatură, desprinderea de modelele clasice nu e fără un efort intens, conștient. Partea bună e că au existat câteva versuri și idei care să cucerească. Și că, prin actul ritualic de a citi aceste poeme în cenaclu, autorul le poate închide într-un sertar și are oportunitatea de a face un pas mare înainte. Îl așteptăm pe Valentin Dragoș cu mai multe lecturi, cu texte noi, poate chiar de proză, și cu dragostea de poezie de care dă dovadă.
Textele sunt într-o fază incipientă, scrise de un suflet care are legături cu frumusețea literaturii în poezia clasică. Această fază ar trebui depășită printr-o voință de autodepășire. Trebuie lectură multă. Ritmarea și rimarea sunt deficitare. Valentin ar trebui să încerce proza. Tehnic nu e pregătit pentru poezia clasică. (Ion Avram)
Lirica e o nevoie firească. Dar până la artă e o cale lungă. Prima condiție e lectura. (Anca Șerban Gaiu)
Sunt texte în care se vede căutarea ritmului și a rimei. Parcă e același poem de la primul la ultimul. Mi-a amintit de jocurile copilăriei. (Marius Grama)
E într-o etapă a literaturii. Important e să nu renunți. Trebuie să te deschizi. Este multă sensibilitate. E un semn că tu poți. (Carmen Neacșu)
Te încurajez. E o anumită vârstă a poeziei. Ai idei! (Adi Secară)
Sunt versuri accesibile. Metafore calme, liniștitoare. E și un romantism care îi iese din depresie. (Nelu Păcuraru)
Vineri, 8 februarie, ora 18.00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Luminița Dascălu din cartea "fiara. nevisătorul. trei", 2018, Editura Cartea Românească.
Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Cenaclul face un tur al librăriilor

Dorim să ieșim din sfera strâmtă a cercului de cunoscători într-ale literaturii și să venim mai aproape de public. Așa că ultima ședință de cenaclu din fiecare lună se va ține într-o librărie. Vom renunța la momentele de critică literară și vom lăsa loc lecturii textelor colegilor de cenaclu, dar și lecturii textelor publicului. Să ne bucurăm împreună de literatură!

Situată într-o clădire superbă din oraș, librăria "Alexandria" este cel mai tânăr loc de evenimente culturale. După cum am avut surpriza să constatăm, la mansardă este amenajat și un spațiu care permite expunerea de picturi. O atmosferă plină de cultură, de căldură și de lumină!

S-au citit texte din toate genurile literare. Ne-au încântat cu poezie Gabriel Gherbăluță, Marius Grama, Andrei Velea, Gabi Ghimpu, Anca Șerban Gaiu, Sebastian Golomoz, Carmen Neacșu, Matei Leonard, Octavian Miclescu și Adi Secară. Dar nu a lipsit nici proza, reprezentată cu succes de către Tudor Neacșu și Cezar Amariei. Nici teatrul nu s-a lăsat mai prejos, prin vocile lui Victor Cilincă și Iulian Mardar. Iar prozatorul Ioan Gh. Tofan ne-a încântat cu o cronică de carte la unul dintre romanele lui Dostoievski.

Librăria "Alexandria" a fost prima gazdă a proiectului nostru. Ne așteaptă cu drag și la alte evenimente, destinate publicului între "0 și 90 de ani". Mulțumim frumos pentru primire, ne-am simțit extraordinar!

Vineri, 1 februarie, membrii cenaclului sunt invitați, prin vocea lui Adi Secară, la orele 17,30, la librăria "Alexandria", acolo unde poeta Diana Corcan își va lansa cea mai recentă carte de poezii. După lansare, vom continua, ca de obicei, cu o ședință de cenaclu la "Viața liberă". Ne va citi poezii Valentin Dragoș.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Jocul de-a ghilotina

Victor Cilincă ne-a amuzat cu o excelentă piesă de umor macabru. În pofida faptului că și-a propus să renunțe la teatrul istoric, tot în jurul istoriei se învârte acțiunea piesei, în care inventatorul ghilotinei e acuzat de plagiat. Proaspete, inedite, pline de umor, uneori chiar involuntar, pasajele prezentate de Victor Cilincă au stârnit râsul. Desigur, au existat păreri pro și contra. Dar s-au referit mai degrabă la construcție, umorul a fost gustat unanim.

M-am simțit ca la teatru efectiv. O construcție inteligentă, ironică. E despre realitatea noastră. O plăcere! (Iulian Mardar)
Nu mi se pare postmodern. Nu văd cursivitate între scene. Parcă ar fi un colaj de scheciuri. Un pic prea mult accent pe incultura doamnei Guillotine. E un text lucrat! (Octavian Miclescu)
Am simțit un umor negru veritabil și amuzant. (Nelu Păcuraru)
Creația înseamnă suferință, e un adevăr. Umor macabru, de bună calitate. (Ioan Gh.Tofan)
Mi-a plăcut, e un text savuros. E multă istorie pe care ne-o oferă râzând. Informează fără efort. (Carmen Neacșu)
Textul e incomplet fără să fie jucată piesa. E spontan, are umor de bună calitate. Mi-a stârnit râsul. Mi-a plăcut ritmul. (Tudor Neacșu)
E vie, colorată. (Matei Leonard)
Am așteptări mari de la Victor Cilincă. E un umor evident, dar strică atunci când e prea evident. Este exterior. Personajele trebuie să aibă o logică internă, o evoluție. Mizează prea mult pe un umor al replicilor. Se vede experiența vastă. (Grigore Postelnicu)

Vineri, 25 ianuarie 2019, ora 18,00, ne întâlnim la Librăria "Alexandria", acolo unde cenaclul nostru va demara un nou proiect. E vorba de o serie de lecturi publice în toate librăriile din oraș. Așteptăm publicul avid de literatură și îi așteptăm pe toți colegii de cenaclu cu două, trei poezii sau câteva pagini de proză. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Sprințar, plăcut, curat.

Prin lectura de vineri, Cezar Amariei a încercat o schimbare de macaz. Comparat cu romanul abia publicat, textul e complet altceva, atât ca tehnică narativă, cât și ca situare în timp. Nu au lipsit nici picanteriile, exercițiul putând fi unul de ghost writingal unei potențiale autobiografii a lui Emanuel Macron, în special a relației sale cu Brigitte. Ca la orice ședință interesantă, părerile au fost împărțite, nelipsind polemicile. Dar cel mai important e că prozatorul Cezar Amariei încearcă și altceva și nu se încorsetează în formula care i-a adus un bine-meritat și aplaudat succes.

Poate fi o tehnică literară care să ne inducă în eroare. Poate genera viitoarele pagini ale unei cărți. Un sfat: să afle cum ar scrie 80 la sută dintre autori și cum ar continua ei această situație. (Grigore Postelnicu)
Construiește bine, are o privire periferică bună. Gestionează bine personajele și conflictele. (Octavian Miclescu)
În câteva pagini a atins foarte multe teme. O poveste de dragoste care iese din tipare. Mi-a plăcut foarte mult. E o scriere fluentă. (Anca Șerban Gaiu)
Ar putea ieși un film delicat. E făcută din mai multe fațete, care mă conving. O eleganță a scriiturii. Trimiteri intelectuale frumoase. Mi-a plăcut povestea. Are parfumul unei epoci trecute. (Victor Cilincă)
Mi-a plăcut titlul. Scena de la pian e frumoasă și se încadrează perfect. Mi-a plăcut foarte mult, e o dovadă de profesionalism. Nu are detentă tematică, dar este ca o gamă la pian a unui profesionist. Se vede multă muncă. (Stela Iorga)
E un text cu potențial, dar tratat superficial, fără utilitate. Personajele ar trebui mai bine caracterizate. (Paul Budeanu)
E foarte clar, am înțeles din prima absolut tot. S-a descurcat admirabil pe acest spațiu scurt. Dar nu aș mai citi-o încă o dată. Sunt multe inexactități la tehnica de scris. (Iulian Mardar)
Sunt entuziasmat de lectură. Nu am vrut să revin și să caut nod în papură. E grozavă! Cum evoluează personajele - vedem o creștere și în limbaj. Crește și emoția. Privit ca o construcție, m-a impresionat. (Marius Grama)
M-a prins de la început. Am avut o părere de rău că nu continua. Ar trebui intercalate și scrisori de răspuns. E sprințar, plăcut, curat. (Nelu Păcuraru)
În ultima scrisoare apar niște lucruri neverosimile. (Gabi Ghimpu)

Vineri, 18 ianuarie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", va citi Victor Cilincă.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Cumințenia în poezie

2019 a început cu o lectură excelentă! Anca Boldea, acum douăzeci de ani o puștoaică talentată care venea regulat la cenaclu, e astăzi doctorand la Universitatea București, Facultatea de Litere. Și e profesoară! N-a uitat meșteșugul poeziei, chiar dacă nu l-a cultivat cu pasiune între timp. Părerile colegilor de cenaclu au fost împărțite, poemele au cucerit prin limpezime, corectitudine și rafinament, dar parcă le-a lipsit sarea și piperul, asumarea unui destin de poet, poate.

Sunt destul de multe locuri comune și rime facile. Sunt și imagini poetice bune. Două texte mi-au atras atenția. Există potențial. (Cezar Amariei)
O naivitate și un ludic foarte bine controlate. E o simplitate greu de obținut. Există și un gust amar al pierderii idealului în eros. Alteori e o nostalgie de toamnă. Unele texte au ritm și muzică interioară. Metafore frumoase, expresive. Reușește mai mult în poemele de stare. (Ion Avram)
Textele mi s-au părut placide și plate. Am găsit multe locuri comune. Apropierile de cuvinte sunt la îndemână. E o maximă sinceritate, bună-cuviință și bună-creștere care mă deprimă. Textele ar trebui să miște, să zgâlțâie, nu doar să dea binețe. E corectitudine, atenție. Și? (Stela Iorga)
Mă simțeam purtat cu vreo douăzeci de ani în spate. Lipsește sângele, ambiția. "Înghițirea penelor ude de îngeri" ar fi titlul. Lipsește un pic de autoironie. (Adi Secară)
Remarc o sensibilitate deosebită, un fond de intelectualitate. (Nelu Păcuraru)
Am găsit o poezie care m-a luat de guler și m-a trântit. (Ioan Gh. Tofan)
Câteva fragmente ies în evidență. Se explică foarte mult. Să continue cu lecturarea unor poezii contemporane. (Octavian Miclescu)
Poeziile din seara asta mi-au reamintit de Anca Boldea de acum douăzeci de ani. Și e important asta. Am găsit forță poetică în fiecare. Există premisele unui poem reușit în fiecare. (Tudor Neacșu)
Unele mi-au plăcut. Aș vrea să muște mai mult din cuvinte. Mai mult curaj. Muzica nu m-a atins prea mult. (Carmen Neacșu)
Inițial nu m-a făcut să tresar. Dar, ascultându-le, am simțit o muzică anume, care mi-a creat imagini. (Grigore Postelnicu)
Ar trebui să aibă o voce mult mai personală. (Matei Leonard)
Mi-au plăcut, au sunat melodios. (Paul Budeanu)
Textul preferat e "Schimb de gardă" - un final simplu, dar de efect. Am remarcat și "Artă poetică". Te văd ca în liceu, puștoaica talentată care nu e tot timpul lovită de inspirație. (Marius Grama)

Vineri, 11 ianuarie 2019, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Cezar Amariei.

Andrei Velea

Cenaclul literar "Noduri și Semne" - O nouă viziune pentru 2018

Se face un an de zile de când cei care coordonau activitatea cenaclului "Noduri și Semne", prozatorii Ion Avram (mai bine de douăzeci de ani) și Victor Cilincă (peste zece ani), au făcut un pas în spate pentru a permite tinerei generații să se afirme. Anul 2018 a fost unul al schimbărilor, am actualizat de comun acord sigla, am făcut evenimente, am avut afișe. "Caravana Noduri și Semne prin colegiile din Galați" a fost cel mai vizibil proiect. Am fost prezenți în câteva colegii din oraș, le-am povestit tinerilor despre activitatea de la cenaclu și i-am invitat să ni se alăture.

Galațiul literar a doborât un record frumos, nu mai puțin de cinci prozatori, membri ai cenaclului nostru, și-au lansat romanele la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. E vorba de Cezar Amariei și de autorii de la "IV Romane", Tudor Neacșu, Octavian Miclescu, Adi Secară și Andrei Velea. La această reușită se adaugă și debutul Simonei Toma, cu o carte excelentă de poezii, tradusă în mai multe limbi. Dar și debutul lui Marius Chiru, cu o interesantă poveste gotică. Între reușite, voi menționa și descoperirea poetului Dorian Stoilescu, profesor de informatică din Galați, emigrat în Australia. E o întreagă generație care ajunge la maturitate, sunt reușite frumoase pentru cenaclul nostru!

Îmi voi permite să descriu o viziune pentru 2019. E o viziune care îmi aparține, la care țin mult. Mă bucură faptul că tinerii din cenaclu, dacă-i întrebi, nici nu știu cine conduce cenaclul. Practic, nici nu există o conducere anume. Există autori care citesc în cenaclu, comentatori, cronicari și există oameni care se implică în evenimentele pe care le realizăm împreună. Cenaclul "Noduri și Semne" devine o platformă deschisă pentru proiecte literare. Atâta timp cât considerăm, generic, că avem beneficii de imagine, oricine poate propune proiecte literare și poate implica membrii cenaclului. Îi invit cu cea mai mare sinceritate pe toți colegii să se gândească la proiecte noi, să le propună și să își găsească sprijin în realizarea lor. Democrație literară, coordonare discretă și proiecte concrete!

Voi profita de această ocazie pentru a propune un nou proiect pentru 2019. Desigur, voi solicita și adeziunea colegilor de cenaclu la începutul lui 2019. O întâlnire pe lună să o organizăm într-una dintre librăriile orașului, aceasta este propunerea mea. În librării este cultura adevărată, vie, acolo e contactul real cu viitorii cititori ai scrierilor noastre. Să ne apropiem de cititori. Ei ne vor cumpăra cărțile, ei vor participa la lansările noastre!

Pentru 2018, bilanțul e unul frumos, cu multe realizări. Pentru 2019, ne propunem mai multă anvergură, mai multe proiecte și mai multă implicare.

Andrei Velea