Cronică de cenaclu: Jumătate suntem noduri, restul suntem semne

Într-o după-amiază rece, în lumina caldă a cenaclului - sediul cotidianului „Viaţa liberă”, sub aparent timida glăsuire a lui Yigru Zeltil, pseudonimul literar al lui Florin Ionescu, prinde personalitate aproape antropomorfă o poezie autentică, tensionată, încărcată, care-ți intră-n piele, care zguduie și pe care nu ți-o poți scoate din cap.

Sunt texte care, deși vieţuiesc mai bine între paginile albe, pot fi aduse la viaţă printr-o lectură sau, acolo unde este cazul, interpretare. Deşi „în versuri nu era transpusă atâta emoţie, performance-ul lui a dat culoare versurilor”, după cum spunea Andrei Velea. „Interesant că tu, constanţean fiind, scrii despre Galaţi, dar titlurile par mai mult nişte pretexte destul de abstracte şi generice”, adăuga Andrei Velea, subliniind aprecierea pe care cenaclul i-o poartă atât datorită titlurilor „micro 19”, „micro 20”, „micro 40”, cât şi datorită prezenţei manifestate în cadrul cenaclului. Gabriel Socolov observa că, în ciuda unor poeme ce „par puţin mai aride”, în momentul în care Yigru Zeltil le „dă glas, acestea prind personalitate”. Încadrând lucrările într-o „aproape mistică a postumanului”, lui Adi Secară poezia îi aminteşte atât de conceptualismul Andrei Rotaru, cât şi de „încercările de simplificare la maxim a limbajului din primele scrieri ale lui Andrei Velea şi Marius Grama”. Cel din urmă aspect a fost sesizat şi de Octavian Miclescu, care a apreciat subiectiv, chiar nostalgic, lirica prezentată. Spiritul conservator întrupat prin glăsuirea lui Ioan Gh. Tofan nu a rezonat cu poezia lui Zeltil, argumentând că „nu pot identifica nimic cu oraşul, singura relatare adevărată fiind inundaţia din valea oraşului” şi motivând lipsa de culoare a textului prin ariditatea emoţiilor trezite. Sugerându-i „dezicerea de experiment”, Anca Şerban Gaiu crede că „atmosfera redată în poezii e cea care dă carne acestora”, subliniind lacuna de metafore ce puteau contribui la sublimarea trăirilor transmise. Analizând comparativ două perspective dihotomice ale aceluiaşi poem - „sfinţirea”, Marius Grama surprinde trăiri diferite şi încercări ludice, chiar îndrăzneţe de maturizare a condeiului autorului, cea dintâi variantă a poeziei, „contondentă, incisivă, viscerală” fiind cea pe care membrii cenaclului în unanimitate au considerat-o „mai cristalizată”. Definindu-l drept „abstract, experimental şi interesant per total”, Nelu Păcuraru complimentează inteligenţa scriitorului, opinie cu care rezonează şi Ionuţ Vas, care este de părere că Zeltil este „un poet care mai şi trăieşte, nu doar scrie”.

Vinerea aceasta, la sediul “Vieții Libere”, va citi poezii Marius Grama.

Nichita Sava