Premiul Nobel, de Ion Avram

La început a fost visul

 

Ion Avram

 Ion Avram este mai ales un creator de atmosferă. Nu are ambiţia de a ataca frontal teme mari şi abisale. Nu întâmplările, nu structura poveştii, nu labirintul ideatic sunt punctele forte ale prozatorului, ci stilul, poetica, modul cum alternează propoziţiile lungi cu cele scurte, fragmentând cursivitatea textului pentru a urma ritmul sacadat al unei sobre interiorizări.

Povestirea Premiul Nobel, dedicată prietenului său Victor Cilincă, mută însă accentul pe mesaj, încât stilistica inconfundabilă a prozatorului pare sa nu mai fie atât de evidentă. Iar mesajul este simplu: puterea continuă a omului de a visa, de a se închipui un cavaler, împărţind dreptatea şi salvând frumuseţea lumii, sau un mare scriitor recâştigând inima iubitei. Între ridicol şi sublim nu este decât un pas. Şi nu se ştie niciodată când visul se poate converti în raţiune de a fi.

  

Poetului Marius Grama nu-i este foarte clar cum se succed planurile, dar povestea i se pare captivantă şi destul de bine scrisă. Ana-Maria Panagatos observă, de asemenea, că ar fi fost necesară o delimitare mai clară a planurilor, şi apreciază autenticitatea personajului Ilie Mureşan. Textul i se pare oarecum straniu lui Victor Cilincă, nu foarte bine controlat, cu mai puţine expresii metaforice decât de obicei, dar emotionant, iar poeta Stela Iorga remarcă puterea lui Ion Avram de a crea atmosferă, de a reda în câteva cuvinte cadrul atemporal al satului.

La rubrica flash, Victor Cilincă ne-a prezentat romanul Teodosie cel Mic, de Răzvan Rădulescu.

Vineri, 20 ianuarie, la sediul cotidianului ‘’Viaţa Liberă’’, Liviu Iulian Cocei ne va citi un eseu filosofic, iar Matei Leonard va prezenta flash-ul literar.

Cristina Dobreanu

Victor Cilincă

Încă o lansare

 Vinerea trecută s-a petrecut o nouă lansare cArtESENȚE, volumul douăzecișidoi semnat de Marius Grama sub titlul  „Autodenunț”, la Mansarda Centrului Cultural  „Dunărea de Jos”, între colegi de Noduri și Semne și nu numai, între prozatori și poeți, unii autori ai celor două colecții ce au mers în paralel în acest proiect, proză și poezie.

Marius Grama a fost susținut de nelipsitul critic de serviciu, aflat în afara programului, A.G.Secară și de prietenul, colegul din multiplele cenacluri fondate împreună, acum (re)strânși în ale nodurilor și semnelor, Octavian Miclescu.

Florina Zaharia, coordonatoarea proiectului, a denunțat încetarea lansarilor în acest format, poate, cine știe?, pentru o perioadă, poate, pentru a se căpăta o nouă formă. Cu această ocazie s-a putut viziona în forma unui colaj de fotografii o proiecție-retrospectivă a celor 22 de lansări poezie și a celor 7 lansări de cArtESENȚĂ-proză.

Săptămâna trecută am anunțat pe blogul nostru, sub forma unui afiș, toți membrii Noduri și Semne care au semnat câte un volum din această colecție liliput. Așa, ca în încheiere, îi anunțăm și aici.

În cArtESENȚA-poezie, care a început din martie 2011, au semnat și au fost lansați: Iulian Grigoriu (vol. 2), Stela Iorga (vol. 3), Victor Cilincă (vol. 6), Ion Zimbru (vol. 7), Mihail Gălățanu (vol. 10), Simona Toma (vol. 11), Nicoleta Onofrei (vol. 15), Cristian Pavel (vol. 16), Simon Ajarescu (vol. 17), Anca Șerban-Gaiu (vol. 18), Alexandru Maria (vol. 21) și Marius Grama (vol. 22).

Din cArtESENȚA-proză, care a început să apară în paralel cu cealaltă colecție din martie 2013, fac parte: Dimitrie Lupu (vol.1), Andrei Velea (vol.2), Ion Avram (vol. 3) și Octavian Miclescu (vol. 4).

Cei ce știu ce înseamnă și au făcut parte din această idee care și-a luat trupul acestui proiect, fie că au fost autori, artiști plastici din gruparea Athanor, fotografi, muzicieni, echipa care a muncit pe rupte, cu bune și rele, știu foarte bine încărcătura emoțională desfășurată în timpul lansărilor acestor volume simbol. Adio, deci, pe curând!

                                                                 Simona Toma

P.S. Astăzi, la orele 18,00, la sediul Cotidianului "Viața Liberă", ne citește Viorel Ilișoi. 

Umorul şi absurdul – nade pentru cititor

Paul Albert Berenștain

Undeva, în sinea lor, amândoi ştiau că au format cuplul perfect, probabil prea perfect, fiind convinşi, astfel, că seamănă într-atât de mult, încât amândoi trebuiau să caute fericirea în altă parte, în acelaşi timp. Strada Loteriei deveni, pentru acele câteva minute, cu adevărat liniştită. Pisica doamnei Bovary mirosea o floare în grădina domnului Smith, dar se întâmplau şi lucruri mai importante.

(Paul Berenştain – Căsnicia perfectă)

Paul Berenştain a citit vinerea trecută o povestire intrigantă, căreia i-a ales un titlu simplu şi ironic. Intrigantă atât în privinţa ideii, aproape absurdă: o căsnicie în care nu a existat niciodată vreun conflict real, cât şi prin faptul că a reuşit să creeze auditoriului păreri dintre cele mai diverse. Astfel, Nona Ciofu a remarcat că autorului îi lipseşte experienţa şi că, deşi a început relativ bine, a sfârşit lamentabil. La rândul său, Victor Cilincă a amendat finalul prozei, însă a apreciat că, în rest, este un text echilibrat, condus cursiv, agreabil; i s-a părut interesantă conturarea în oglindă a personajelor; totuşi, autorul pare prea detaşat de naraţiune. Cristina Dobreanu a găsit textul ca fiind perfect numai dacă este luat ca întreg; pe alocuri, l-a socotit prea explicit. Anca Şerban Gaiu a considerat că povestirea a reuşit să fie „o nadă pentru cititor”; are umor, coloratură şi vivacitate. Succint, Ana Maria Panagatos a afirmat: „textul este jos pălăria”. Octavian Miclescu a observat umorul negru inteligent inserat şi a apreciat că autorul nu este un moralizator. La final, Stela Iorga a conchis că povestirea pare a fi un exerciţiu, întrucât balansează între o proză aşezată, relativ clasicizantă, şi un scenariu de scurtmetraj; în plus, i-a atras autorului atenţia că există „inegalităţi şi detensionări în croirea textului” şi că „nu acroşează realitatea”.

Radu Dragomir

Astazi, de la ora 18.00, la sediul cotidianului „Viaţa Liberă”, citeşte  Ioana Andrada Tudorie.