vineri, 29 aprilie 2016

CRONICĂ DE CENACLU/ ”Salcâmul lui Chioru”

Vinerea trecută, ne-am început seara cu "Don Quijote de la Mancha" al lui Cervantes, propus de Ion Avram, care a spus că romanul reprezintă un omagiu adus capacităţii omului de a fantaza, visul suprem fiind de a visa însăşi visarea şi creatorul.
În continuare, Costel Crângan ne-a citit un fragment de proză numit "Salcâmul lui Chioru", despre care Ioan Gh. Tofan spune că are un final imprevizibil. Ion Avram crede că acest prim capitol pare a fi o poveste de sine stătătoare, întreagă şi rotundă. Autorul dovedeşte că are conştiinţa şi ştiinţa textului. De asemenea, creează atmosferă, iar sugestia de magie neagră incită cititorul. Marius Grama întrevede o poveste coerentă, după lecturarea căreia rămâi cu o idee clară. El apreciază faptul că autorul nu pică în păcatul de a întinde artificial fragmentele. Materialul este penetrant, compus din cuvinte simple şi elocvent. Stela Iorga e de părere că ideea exorcizării răului în lume este foarte bine prinsă în text. Această expulzare metaforică este graduală, fină şi anticipată. Dintr-o perspectivă cosmică, salcâmul incubează mai multe drame, devenind astfel un simbol. Adnotările în latină nu slujesc textului, ci par a trăda un soi de nesiguranţă. Comentariile auctoriale sunt redundante, încărcând fără scop textul. Simona Toma observă neconcordanţe la nivelul logicii ideilor şi curgerii acestora şi spune că ar prefera un limbaj mai natural. Liviu Cocei conchide seara, adăugând faptul că dictonul poate fi păstrat atâta timp cât are în sine o încărcătură semantică.
Astăzi, începând cu ora 18:00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Marius Grama, iar flash-ul literar va fi prezentat de Paul Budeanu
Sabina Penciu

vineri, 22 aprilie 2016

CRONICĂ DE CENACLU/ Risipind poezia printre degete

Poeta Anca Şerban Gaiu a deschis seara prin prezentarea unor date biografice ale scriitorului Mihail Sebastian, un autor apropiat sufletului său, referindu-se, în mod special, la romanul "Accidentul" - "o carte cu descrieri ale Bucureştiului de odinioară foarte bine realizate. O scriitură compresivă care nu este o capodoperă - dar este, cu certitudine, un roman ce-ţi merge la suflet."
De la ferestrele unei camere cât un cer întunecat/ Se lipise un nor şi ploua cu fulgere,/ Mai încolo soarele se juca prins în mâinile unui copil;/ O ţeavă de eşapament şi încă o ţeavă de eşapament,/ O pădure de ţevi de eşapament cântau mirosind a fum;/ Pe caldarâm un om îşi picura încet sufletul,/ Atunci copilul speriat scăpă soarele din mâini care se sparse,/ Şi în camera cu ferestre mari care tocmai se deschideau năvăli fumul.
(Erma Albu - Urbană)
Erma Albu (pseudonim) a citit douăsprezece texte, în care se vede cum raţiunea cu simţirea/trăirea nu se armonizează într-o formă poematică fericită pentru a sprijini demersul poetic al autoarei, fapt care a determinat o dispută mai mult sau mai puţin principială - unii participanţi, într-un acces de zel neînţeles, împingând comentariul până la criticarea atitudinii protagonistei şi mai puţin a valorii/calităţii literare a textelor.
Anca Şerban Gaiu: „Nişte gânduri unde se vede o anume gingăşie şi care, accidental, sunt puse în formă de poem.”
Marius Grama: "Îi scapă poezia printre degete, risipind-o; pare a nu se lua în serios; are şi dezacorduri care dezamăgesc."
Andrei Velea: "Încercări de poezie; progresul în poezie înseamnă să te confrunţi cu critica şi nu să ţii textele în sertar."
Stela Iorga: „Nu are motivaţie interioară serioasă şi nici sclipirea necesară poeziei; nu are coerenţă în mesajul ideatic; să aibă o minimă cenzură literară, estetică, ideatică.”
Costel Crângan: „Nu creează stare; n-am simţit imaginile propuse; să şlefuiască textul până va căpăta acel inefabil specific poeziei.”
Victor Cilincă: „Mă sperie când văd cum cuiva îi iese ceva genial din întâmplare şi aproape inconştient; textele nu au emoţia comunicării fireşti; se vede dorinţa de a scrie.”
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Costel Crângan.
Ion Avram

vineri, 15 aprilie 2016

CRONICĂ DE CENACLU/ „Filosofie, sociologie şi poezie”

Vinerea trecută, Andrei Velea a găsit de cuviinţă să ne prezinte una din cărţile lui de suflet - „Revolta maselor”, de José Ortega y Gasset; carte care l-a inspirat să scrie un ciclu de poeme cu titlul „Omul vag”.
„cu dinţii drept compostor şi pleoapele ştergând parbrizul,/ omul vag nu aşteaptă un autobuz, ci se aşteaptă pe sine./ în purgatoriul ad-hoc,/ omul vag sparge seminţe/ cojile sar din el ca paietele dintr-o combină”. (omul autobuz, Andrei Velea)
Marius Grama a văzut grupajul acum, dar şi într-o altă lectură mai veche cu câţiva ani, ca „un exerciţiu, o joacă inteligentă cu omul vag, din care nu iese un personaj conturat, există dezgustul autorului care-şi distruge personajul, nu-l construieşte”. Ana-Maria Cheşcă a rămas surprinsă de transpunerea ideilor din „Revolta maselor” în poeme şi i-a plăcut, a văzut talent. Octavian Miclescu, referindu-se la romanul Timpul ezitărilor a trecut, a spus că Andrei Velea „s-a născut pentru revolta socială, a găsit forma potrivită pentru omul vag, îi fac bine aglomerările în text, forţa descrierilor”. Anca Şerban-Gaiu a făcut comparaţie cu un alt grupaj, Lolita, spunând că de data aceasta autorul nu este implicat afectiv „în această găselniţă, pare a fi un eseu cu tente lirice vagi”.
Simona Toma
P.S. Astăzi, pe la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului „Viaţa liberă”, ne citeşte Erma Albu.

vineri, 8 aprilie 2016

CRONICĂ DE CENACLU/ Tonuri moi de acuarelă

"Copilă fiind/ Am învăţat înserarea să se joace cu mine/ Să îmi ţină stelele, cerul şi sticla cu lapte/ Înserarea şi-a pus plapuma peste copilăria mea/ Din care m-am trezit/ Aproape femeie/ Aproape prea târziu/ Mâinile îmi crescuseră deja/ Şi din tălpi îmi curgeau zile întregi." (Carmen Cristina Neacşu, Poezia întîi)
Vinerea trecută, Carmen Cristina Neacşu ne-a prezentat, de-a lungul a şapte poeme, o trecere de la o stare de nostalgie asupra copilăriei la o stare de confesiune aproape dură a maturităţii notată direct, la persoana a doua singular, aproape imperativ.
"Îţi dau ţie/ Cântecul din miezul de pâine/ Şi ultimul galop de cal ucis/ Mugurii crescuţi pe morminte de păsări/ Şi plânsul ţi-l dau/ Să speli de pe ochii lumii/ Nepăsarea.”( Poezia Şapte)
Ana Maria Cheşcu a remarcat “unele versuri frumoase”, că există sensibilitate, dar “parcă lipseşte ceva”. Lui Costel Crângan i-au plăcut textele “pentru că nu sunt dintr-un tipar” şi a simţit parcă nevoia folosirii, de către autoare, a unor cuvinte mai dure. Anca Şerban Gaiu a găsit “o stare conturată cu foarte mare delicateţe, cu multă curăţenie, şi a declarat textele ca fiind pentru a fi citite printre rânduri”. Stela Iorga le-a văzut inegale, caline, că “merge să mai lucreze cu sinele, nu ratează lirismul”. Cristinei Dobreanu i-a plăcut delicateţea, a remarcat şi ea un “un bun simţ care ţine autoarea în cadrul poeziei”. Matei Leonard a văzut emoţia din texte şi că “la nivel artistic stă bine, dar mai trebuie lucrat la nivelul tehnicii”.
Simona Toma
P.S. Astăzi, de la orele 18 trecute fix, la sediul cotidianului “Viaţa liberă”, ne citeşte Andrei Velea. Flashul literar va fi prezentat tot de Andrei Velea.

vineri, 1 aprilie 2016

CRONICĂ DE CENACLU/ De la filozofia vinului la ”...munca este chiar o joacă”

O seară de vineri în care ne-am întins gândurile şi câteva lucruri de pe sub coaste printre cuvinte şi cărţi. Au fost ceasurile lui Liviu Cocei şi ale lui A.G.Secară. Liviu ne-a prezentat o antologie coordonată de Berry C. Smith, carte a cărei traducere a apărut prin 2010 la editura Art cu titlul Filozofia Vinului. A.G.Secară a  venit să ne spună cum poţi împăna o poveste simplă cu zâmbete:
Dimineața, cu mintea limpede, deși cam ursuz, ar fi vrut să facă sex cu vreuna dintre angajatele de plăcere ale Companiei, dar toate erau puse la încărcat, îl căută pe manager:
"Domnul Cedric era de două zile aici, nu?"
"Da, stimatul nostru client venise de două zile cu o amantă neoficială, despre care nu vă mai pot spune altceva. Oricum ați fi aflat din înregistrările Cabanei, care acum au rămas doar audio, prin măsurile luate de programul de protejare a martorilor."
Legea era clară: adevărul trebuia aflat fără a face nici un rău, cât de mic, martorilor. Ioachim era într-o situație absurdă, dar absurdul era și el interzis prin lege, aşa că nimeni nu ar fi putut spune că este absurd să ascunzi un martor esențial, de la care se putea afla ceva
..."
Victor Cilincă a susţinut că avem de-a face cu o proză de calitate, scrisă cu un superb umor englezesc. Andrei Velea a văzut textul ca pe o parabolă, cu urme de pamflet, dar finuţ construit. Stela Iorga şi Cristina Dobreanu au considerat fragmentul prezentat un exerciţiu inteligent, în care se zăresc mai multe planuri, dar fără miză. Tudor Neacşu şi Marius Grama au recunoscut capacitatea autorului de a intra discret într-o altă lume, fără să fie obositor.
Astăzi, începând cu orele 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Carmen Neacșu, iar flash-ul literar va fi prezentat de Anamaria Cheşcu.
 Laurenţiu Pascal