Cronică de cenaclu: Un minimalism cald, simpatic, seducător

După o serie de câteva săptămâni de lecturi cu poeme lungi, experimentale, Carmen Neacșu a prezentat vineri la cenaclu câteva poeme de o simplitate esențială. Mici, dense, mai mult creionate din câteva tușe, debordant de sincere și suave, ele au cucerit auditoriul. E un contrast care dă vitalitate cenaclului și nu-l închistează într-o formulă unică. Poezia poate cuceri spații ample, poate coloniza viitoarele galaxii, dar poate sta și cuminte într-o odaie necunoscută. O poezie ca un soare lichid sorbit cu paiul într-o bucătărie de vară.

Aceeași delicatețe o regăsesc în aceste poeme. Are degete gingașe. Ambiguitatea dă bine. Poeme de stare. Poezia e din câteva tușe. Ca niște stampe (Anca Șerban Gaiu)
E foarte cinstită cu ea însăși și cu sufletul ei. Are un talent care vine dintr-o simțire ca un vârf de ac. Reușește să creeze stări de spirit într-un spațiu scurt. Cu o tușă luminează un text întreg. Tare frumos a ieșit! Nu vrea să epateze, să șocheze. Nu experimentează. Are o voce interioară ca o peniță chinezească. (Stela Iorga)
Poeziile sunt scurte, dar frumoase. Metafore fine, delicate. Mi-au plăcut toate poeziile. (Ionuț Vas)
Mi-au plăcut, au creat atmosferă. La al doilea aș avea rezerve. E un minimalism cald, simpatic, seducător. (Adi Secară)
Mi se par poeme scrise de copilul din tine. Sunt foarte descriptive. Asocierile de cuvinte m-au făcut să prelungesc imaginile în mintea mea. Le văd simple, îmi plac. Mi-au transmis liniște, armonie. Ultimul poem e un pic filosofic. (Sabina Penciu)
Sunt spre aforism. E un tribut. O năzuință formativă stihială. Poezii de dragoste drăguțe. Sunt momente foarte bune. Mai trebuie curățat textul. Sunt și momente când scapă. (Leonard Matei)
Știm sensibilitatea și simplitatea ei. Nu caută o construcție complexă și greoaie. (Octavian Miclescu)

La invitaţia artistului plastic Roland Pangrati, cu ocazia expoziţiei sale, "ReSonance", şedinţa cenaclului "Noduri & Semne" de vineri, 10 mai, va avea loc la Galeriile de Artă "Nicolae Mantu", unde vor intra în dialog, poate şi vor rezona mai mult decât s-ar aştepta, poemele lui Leonard Matei şi picturile lui Roland Pangrati.

Andrei Velea

Noduri și Semne în colecțiile cArtESENȚE

Vineri, 12 decembrie 2014, la orele 17,00, în Mansarda Centrului Cultural "Dunărea de Jos",  va avea loc lansarea celui de-al 22-lea volum din colecția poezie cArtESENȚE semnat de Marius Grama.

Qu’est que nous avons prepare pour aujourd’hui ?

foto: a.g.secară

Gargoyle, de Nicoleta Onofrei, este, după cum se știe, volumul 15 al colecției c’ArtESENȚE-Poezie, pentru că s-a lansat vinerea trecută ca într-o mare sărbătoare în mansarda Centrului Cultural “Dunărea de Jos”. Ne-am adunat cu această ocazie, așa cum ne-am adunat și pe 4 octombrie la “Scrisoarea” lui  Ion Avram (a treia cArtESENȚĂ proză), având sentimentul (spun de mine) că facem cu aceeași căldură același lucru, dar altfel.

Florina Zaharia ne-a prezentat autorul și cele alte două apariții ce vor încheia anul, așa am aflat că în noiembrie proza este semnată de Octavian Miclescu și că  în decembrie, la poezie, semnează un coleg al anilor ’90 din cenaclul Noduri și Semne, Cristian Pavel (click pe Arhive aici!). Angela Ribinciuc a vorbit ca prietenă și colegă dorind să ne arate o “altă parte a Nicoletei”. A vorbit frumos despre ea și Stela Iorga, adică despre începuturi, despre victorițele Nicoletei și încrederea în destinul ei ca scriitor. A cântat Hippie- Florin Chiriac, omul care ne este alături de câte ori îl chemăm (vezi Pariul Pe Prietenie-București, Clubul de Lectură- U.S.R filiala Sud-Est, lansarea nr.2 din c’ArtESENȚA proză, Orgoliul lui Andrei Velea !), da, a cântat și o compoziție de-a sa, Metamorfoză, pentru că, a spus el, se apropie cumva de ritmurile Nicoletei. Tudor Șerban, grafician și membru în Gruparea Athanor care vine cu partea vizuală a proiectului, a vorbit despre artistul plastic Crenguța Macarie, realizatoarea instalației Gargoyle-ului. Pictorul Crenguța Macarie, cu o voce diafană, ne-a spus că a fost încântată să se întoarcă la sculptură, adică la începuturile sale artistice, pentru a realiza instalația. Nu, nu l-am uitat pe criticul a.g.secară care ne-a introdus între versurile Nicoletei făcând apel și la cultura cinematografică. Nicoleta, înconjurată de colegii jurnaliști, de mama ei, de prietenii ei și-ai Centrului, de elevii lui Vali Crăciun de la liceul L.M.K., de Petronela Buda care s-a manifestat meta-suprarealistico-actoricesc ; ei bine, Nicoleta a mulțumit și a citit. A fost bine.

“Și vom avea lumina iilor de pe sânii/ Mariilor/ Păsările ne vor ciuguli din palmă/ Sfârcurile ne vor fi turnuri/ Iar brațele ziduri/ Nu ne va durea nimic”. (Nicoleta Onofrei, Bine)

 

                                                                                       Simona Toma

 

P.S. Vineri, 1 noiembrie a.c., tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", Anca Șerban-Gaiu.

De pe Domnească, pe Gabroveni!

Poezia gălăţeană, aplaudată în picioare la Bucureşti

* Poeţii din antologia Centrului Cultural, cenaclurile „N&S” şi „Oblio”, folkişti gălăţeni, în spectacol

„Seară Gălăţeană” în capitală, sub generosul generic „Pariu pe Prietenie”: Cenaclul bucureştean „Bocancul literar” a cedat duminică „sscena” şi a invitat pe tinerii poeţi gălăţeni la mansarda de spectacol al cunoscutului  Mojo Music Club din Bucureşti, de pe Gabroveni, într-o formidabilă „Seară gălăţeană”. Foarte bine aplaudată pe parcurs de publicul-gazdă şi, la final, aplaudată în picioare. „Echipa de şoc din Galaţi a reuşit să cucerească publicul bucureştean. Muzică şi poezie de calitate pe scena din Mojo Club. Ne-aţi umplut sufletele de bucurie cu frumuseţea voastră spirituală!” – ne-a transmis pe loc, „cu admiraţie”, Claudia Mirela Petre, realizatorul emisiunii „Vieţi între coperte” la Radio ROMatthy, care crede că gălăţenii au câştigat pariul pe prietenie. 

Alături de amfitrioni, poeta gălăţeancă Simona Toma a citit de fiecare dată fragmente poetice după care, odată ghicit autorul, acesta venea la microfon cu un poem din antologia „Cuvinte noi pe strada Domnească: generaţia 2000 – 2010”, editată recent de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi. Tinerii poeţi fin cenaclurile „Noduri şi Semne”, Cubul critic „Oblio”, de la Casa de Cultură a Studenţilor – Adrian Haidu, Alexandru Maria, Laurenţiu Pascal, Anca Şerban, Nicoleta Onofrei, Nona Tatiana Ciofu, Elena Donea, Florin Buzdugan, Simona Toma, Matei Leonard, Octavian Miclescu, Andrei Velea, Andra Pelineagra, au fost acompaniaţi de folkişti din Galaţi şi Brăila: Jenică (Harja) şi Comănel (Adrian Coman) din Trupa Verde, Hippie (Mihai Ungureanu), dar şi de cântăreţi bucureşteni. S-au cerut şi acordat autografe pe antologie.

Au fost alături, în „tribune”, poeţii Mihail Gălăţanu şi prieteni vechi ai Galaţiului –  poeţii Peter Sragher, Clara Mărgineanu şi alţii. Rar se întâmplă şi pe la noi aşa ceva (se întâmpla, pe vremuri, la Club T, de exemplu)! S-a construit un pod de poezie, oameni buni! Despre Galaţi, se poate vorbi, iată, frumos, şi fără cazul Boldea…

Victor Cilincă (articol apărut în cotidianul Viața liberă, ediția din 26 aprilie 2012)

Evenimentul de astăzi!

Saltul unui "Gimnast fără plămâni"

Pe 28 octombrie a avut loc o lansare de carte. De fapt poate chiar două sau trei, dar asta despre care este acest articol - a rupt lanţul obişnuitelor şi anostelor lansări de carte din Galaţi care pe lângă faptul că se desfăsoară într-un cadru prea oficial şi rece sunt presărate de oameni care parcă vorbesc fără vlagă şi atunci când se simte puţină animă e pentru că pornesc discursul prin a se lăuda pe sine sau fac diverse volute. Aşadar a fost debutul în volum al lui Andrei P. Velea cu cartea Gimnastul fără plămâni. Ora – cu schepsis – la 12 şi 12 minute şi era deja multă lume. Şi au continuat oamenii să vină la mansarda Centrului Cultural Dunărea de Jos şi dupa ora fixată. Imediat ne putem da seama că Andrei e un om cu lipici, dacă a reuşit să facă să pară locul neîncăpător. A început cu un exerciţiu de încalzire - cum a zis A.G. Secară, o introducere în atmosfera lumii autorului printr-o poveste în imagini, şi aici nu e vorba de imaginea metaforizată a versului ci un slideshow pe o muzică bine aleasă. Cartea a fost sprijinită pe mai multe paliere, pe lângă acel prim exerciţiu versurile au fost susţinute de vocea pătrunzătoare a actorului Aureliu Bâtcă care a reţinut atenţia celor prezenţi şi chiar dacă s-a mai încurcat a ştiut bine să-şi unduiască glasul şi ritmul.
Prezentarea cărţii au făcut-o oameni dragi lui Andrei, scriitorii şi prietenii A.G Secară, Octavian Miclescu, Marius Grama, maestrul său Constantin S. Dimofte şi domnul Nicolae Colceriu. Domnul Constantin Dimofte s-a arătat mândru de discipolul său, dar şi mândru că îl cunoaşte şi ca avut ocazia să îl aibă ca discipol. Prezentări degajate, în sensul că nimeni nu a încercat să pară altceva decât este, nu şi în sensul nodului în gât pentru că emoţii au fost desigur. Desfăşurarea s-a bucurat de o atmosferă caldă şi sinceră. Au vorbit cu suflet oameni cu suflet şi au fost câteva gânduri şi receptări echilibrate ale cărţii. Pe lângă invitaţii cu funcţie de prezentatori au mai vorbit scriitorii Stela Iorga, Ioan Toderiţă şi Ion Grosu.
Felicitări lui Andrei P. Velea pentru reuşita lansării, spor la scris în continuare şi multă trăire.

de Nicoleta Onofrei

Sounds like poetry

The Antares Poetry Festival took place in Galati this Saturday and Sunday (29-30 May, 2010). Many Romanian poets and literary critics from Galati and Braila, as well as authors from abroad, were invited on Saturday, at the Public Library “V.A. Urechea”. Most of them read poetry, most of it was boring, but I guess we could talk about this later on. For the time being I would like to speak about a less boring, conventional, traditional or realistic event that took place on Saturday at the Public Library. 

One of the poets who were invited to read was Jaan Malin, from Estonia. One could tell he wasn’t as boring as the others from the first moment he started his performance. Because he really gave a performance, what we could call a one-man show. The good part about this performance was that it didn’t need to be translated – the bad part about it was that few people understood it. I can’t say that I did, but I can say that I found it very interesting.

 

I first thought about the beat generation when I saw him perform, but there isn’t actually any link between the two, except for the emphasis on the way in which the poem is read. Then, I thought about a mime artist, but Jaan Malin’s performance had a very different intention. He was in fact trying to describe a universal, ancient, a pre-Tower of Babel language. And he succeeded, from my point of view. 

As I found Jaan Malin to be quite a character, I tried to find out more about him, about his artistic beliefs, his roots, his influences. So I found out that he belongs to a surrealistic (Malin’s father is a well-known surrealist painter in Estonia) movement called the sound poetry, which is, I believe, exactly what the name suggests: poetry of sounds, of universal language. Then, I found out that he was very interested in folklore, that he studied and collected so much folklore (not the country-side folklore, but the urban folk lore) that the Estonian President himself awarded him several years ago. However, folklore is not an influence on his poetry, as he himself states.

I couldn’t find too much information about Jaan Malin over the internet, but I did see that he has won the third place on the European Slam Poetry Festival and that his performances are rather appreciated in Europe. Well, although I don’t think the close-minded Europeans from Galati appreciated or understood his poetry, I can say that I quite enjoyed it and I hope to hear more about sound poetry in the future.

adrian haidu