vineri, 25 mai 2018

Cronică de cenaclu: limpede vede doar inima




Proza prezentată vineri de Carmen Neacșu s-ar putea înscrie, ca stil, în realismul psihologic, amintind, prin finețe, prin atmosferă și prin acuitatea observațiilor de scriitorii interbelici. Parte a unui viitor roman, intitulat "Destul", fragmentul prezentat a fost compus din două părți, o primă parte axată pe duioșie și pe tristețe, o a doua mizând pe umor. Chiar dacă prima parte a câștigat în fața publicului, poate că, citite invers, nu ar mai fi fost aceeași diferență în aprecieri. La Carmen Neacșu, scriitura câștigă prin emoție și prin sensibilitate. Dar un roman înseamnă și arhitectură, lucru pe care îl vom putea discuta mai aproape de momentul finalizării.
Prima parte m-a făcut să mă gândesc la Șișkin, "Scrisorar". Reușește să transmită multă emoție. Limpede vede doar inima. (Anca Șerban Gaiu)
Mai sunt expresii la care trebuie lucrat, un pic naive. M-am imaginat la biblioteca "V.A.Urechia" ținând în mâini o carte cu paginile îngălbenite, din alt timp. M-a ținut treaz, stă în picioare. (Iulian Mardar)
E un dezechilibru între cele două părți. Mi-a plăcut schița personajului Olga. Bine realizată atmosfera din prima parte. A doua parte nu are intensitatea primei părți. (Cezar Amariei)
O scriere decentă, cu multă sinceritate. Sunt și multe stângăcii, dar reușește portrete remarcabile din câteva tușe. Echilibrată. Sensibilizează prin ținută. Mici inserții lirice care conferă savoare textului. Îmi place ironia finuță și delicată. Are un condei bun, fin. Bravo, Carmen! (Stela Iorga)
Carmen are cursivitate în scris. Parcă îi pune cititorului sentimentul în sufletul lui, să îl simtă el. Imaginile sunt filmice, veridice. (Ana Maria Panagatos)
Este de-a dreptul fermecător modul în care Carmen reușește să concentreze în cinci pagini duioșia, umorul, tensiunea și imprevizibilul unor vieți pe care le povestește cu pasiune, cu patimă, pe alocuri. Observă detalii - culori, mirosuri, reacții - cu perspicacitatea unui cameraman profesionist. În același timp, angrenată în firul povestirii, scapă formulări mai greoaie, mai contondente, de care mi-ar plăcea să scape la o recitire sau la o editare mai atentă a textului.
Vineri, 25 mai, orele 18, la sediul "Viața Liberă", ne va citi poezie Dorian Stoilescu, fost profesor de informatică în Galați și București, doctor în educație (University of Toronto), în prezent academic la Western Sydney University.
Andrei Velea

vineri, 18 mai 2018

Cronică de cenaclu: Un asasin liric


Poemul prezentat vineri de Marius Grama, „Confesiunile fericirii – note de subsol”, încheie un proiect care se va materializa într-o nouă carte, „Monstrul și fericirea”.
Marius Grama a reușit să fie un monstru sacru al poeziei. Năucitor! Pasajul de final e impresionant prin simplitate, e ca un ochean întors. (Adi Secară)
Mi-a plăcut acest text foarte lung. Există mici scăderi de tensiune lirică. În anumite zone a plusat. Pe alocuri e un pic de exhibiționism liric. Parcă l-a luat tastatura pe dinainte. E sincer, nu e pedant sau ipocrit. (Stela Iorga)
Un text scris de Marius Grama l-aș recunoaște din prima. E o marcă! În acest text e mai îndrăzneț, mai ambiguu. Iese din matcă. Forțează metafora. (Anca Șerban Gaiu)
Pe Marius îl percep calculat. Cu sânge rece. Un asasin liric. Un poem imperfect care sună bine, scris când cu creierul, când cu inima E o emoție echilibrată. (Iulian Mardar)
Unele versuri sunt prea explicative. Dau senzația de puțină aroganță. Pasaje superbe. E o tensiune foarte puternică în unele zone. Îmi place! (Ana Maria Panagatos)
Abundența de metafore poate fi benefică dacă fiecare s-ar regăsi într-un poem. (Paul Budeanu)
Foarte multă matematică. Bătaia inimii care bate la porțile fericirii. În prima parte e multă trăire. (Carmen Neacșu)
M-a cucerit prin structură, ritm și muzicalitate. Mi l-am imaginat într-o limbă pe care nu o cunosc. Sunt pe alocuri și pasaje disonante. Un text bine dozat. (Cezar Amariei)
E o temă întâlnită și în celelalte texte. Tematica paradoxală a fericirii. Mi-a plăcut finalul. E o goană după fericire greu de anticipat. Mai bine scrisă. Multe versuri de reținut. (Cristina Dobreanu)
E puternică imaginea îndrăgostiților – cârpe îmbibate în benzina unui cocktail Molotov! Paradoxuri uimitoare: fericirea ca monstru ori monstrul cu jucăria de pluș. Comparații neașteptate, unele de mare forță, precum cele ale coastelor iubitei – dălți care sculptau în carnea iubitului, mai mult, „de parcă mi-ai fi pus decorații ca la paradele militare sovietice”, sau „recondiționarea” inedită a unor termeni – „mașina timpului” devine, cu umor fin, „mașina de tocat a timpului”. Autorul vrea să uimească și oferă mici sacrilegii culte, precum „poza lui Dumnezeu din profil”. (Victor Cilincă)
Vineri 18 mai, orele 18,00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Carmen Neacșu.
Andrei Velea

vineri, 4 mai 2018

Cronică de cenaclu: Un filtru personalizat



Ceea ce ne-a prezentat Cristina Dobreanu vineri este un eseu de critică literară despre opera poetului Iustin Panța. O alegere curajoasă și provocatoare. Exemplele din poemele lui Iustin Panța au fost foarte bine alese, puternice și reprezentative. Au fost apreciate dragostea de poezie a autoarei și limbajul elevat, chiar poetic pe alocuri. Însă eseul a dovedit încă o dată (dacă mai era cazul) că o judecată de valoare poate fi greu trasă în critica literară, devenită astăzi aproape ficțiune, unii comentatori văzând cu alți ochi decât autoarea eseului poemele date drept exemplu.

Cel care a scris acest eseu are o mare dragoste și o mare aplecare pentru carte și pentru poezie. Limbajul e unul elevat și foarte poetic. Un singur pasaj m-a nemulțumit. (Anca Șerban Gaiu)
Se vede în spatele scrierii palpitul unui suflet care încearcă să își găsească identitatea în lumea spiritului. E multă subiectivitate. Un filtru foarte personalizat. Căutarea unei identități într-o lume lirică. E ca un vierme într-un măr gustos. (Stela Iorga)
Demonstrează să percepția poeziei e pur subiectivă. Nu e un limbaj foarte pretențios. M-a ținut în priză m-a făcut să fiu interesat. Am găsit imagini frumoase. E scris cu știință. (Iulian Mardar)
Cristina se reafirmă ca un critic atent și exigent. Face observații fără menajamente. Cele șase volume au fost supuse unei critici severe, dar acceptă să se împace cu autorul în ultimul paragraf. Apreciez modul elevat în care s-a aplecat asupra textelor. (Marius Grama)

Vineri, 4 mai, orele 18, la sediul „Viața Liberă”, ne va citi poezie Iulian Mardar.

Andrei Velea