vineri, 9 iunie 2017

Cronică de cenaclu: Pierre



Așa-numitul flash literar al Cenaclului Noduri și Semne a fost, de data aceasta, mai lung și mai deosebit, dacă menționăm doar faptul că a avut trei protagoniști: Cristi Pavel, Victor Cilincă și a.g. secară, dar și că subiectul s-a referit la unele aspecte din viața și opera literară a scriitorului gălățean Petre Barbu - Pierre, așa cum îl alintă prietenii.
Astfel, din discuția încrucișată între cei amintiți, se poate afla că, la revista studențească Orientări, Pierre venea ca o pată de culoare în peisajul studențesc: un tip frust, ironic, închis/ mocnit, profund, care avea un fel propriu de a se autoflagela și de a jeli după ce a fost extrem de lovit de pierderea membrilor familiei. Foarte tarat de comunism, scrierile sale au multă autenticitate. În acea perioadă, una dintre prozele sale, deși premiată la acea dată de Uniunea Scriitorilor din România, a fost înroșită cu adnotări de activistul de partid – mai-marele la cultură pe județ Vasile Bontaș - și respinsă de la publicare etc. Plecat din Galați în 1991 împreună cu poeții Mihail Gălățanu și Cristi Pavel, s-au angajat în București la cunoscuta, pe atunci, revistă Flacăra; aici lucrează trei ani, după care demisionează din cauza unor șicane ale șefului revistei – George Arion. Primește premii importante pentru multe cărți și lucrări literare, excelând, în anul 2003, cu obținerea premiului Cea mai bună piesă a anului din partea UNITER pentru piesa Tatăl nostru care ești în supermarket, după  alte două piese ce i-au fost nominalizate la același concurs – La stânga tatălui (1998) și Duelistul (2000).
În partea a doua a întâlnirii, s-a citit din lucrările lui Petre Barbu și – à propos de teatru radiofonic – Victor Cilincă a venit cu un fragment audio din piesa sa Henri Mathias Berthelot, generalul generalilor, montată de Radio România Cultural cu actori de primă mână, precum Virgil Ogășanu și Dan Condurache, piesă nominalizată, de asemenea, la premiul UNITER.
În final, poetul Cristi Pavel ne-a încântat cu o spectaculoasă lectură din cartea sa de poezie Cotropitor.
Începând cu ziua de 6 iunie, se desfășoară Festivalul Internațional de Literatură Antares unde, inclusiv astăzi, vor fi prezenți și membri ai cenaclului.  
Ion Avram

vineri, 2 iunie 2017

Cronică de cenaclu: Eugrafismul Simonei

Cei care nu l-au cunoscut pe prozatorul Dimitrie Lupu, au putut afla din flashul literar prezentat de Victor Cilincă informaţii despre activitatea literară a acestuia: A debutat cu literatură SF, scrie în dulcele stil clasic, dar a trecut şi prin realismul magic, a publicat opt cărţi şi unele lucrari în diverse reviste literare; prima carte - Eşarfa neagră - i-a apărut la Ed. Dominus în 1999; a mai publicat cărţile Şapte povestiri crudeVremea mahalalelorOmul din debaraPodulMica elegie provincialăPecinginea şi Grădina cu Venus, care aminteşte de Magicianul lui Fowles. În prezent, are în pregătire cartea de proze scurte Pecadia etc.
o simonă se desface/ în fiecare dimineaţă/ în două// una pleacă/ în lume/ iar cealaltă/ îşi bea cafeaua// apoi vine noaptea// şi/ o simonă se întoarce/ la o simonă/ să doarmă îmbrăţişate/ goale// în golul mic/ al unei scoici/ uscate & o simonă aşteaptă/ pe o plajă pustie/ şi nu înţelege/ de unde/ aduce marea la ţărm/ urmele paşilor tăi & din burta nopţii/ hop!/ iese încă o simonă// într-un echilibru/ perfect/ se aşază cuminte/ pe un tăiş/ de cuţit
(simona toma - poeme din ciclul simonelor)
A urmat Simona Toma care a prezentat un grupaj de poezii - cu o parte din ele venind în completarea ciclului simonelor, din care poeta a mai citit şi altădată.
”Un grupaj de poeme aranjat cu schepsis, foarte bine realizat, un exemplu tipic de schizopoez; se prezintă ca printr-un fel de ochi de albină, care are mulţi alţi ochişori în componenţă.” (Gabriel Gherbăluţă)
”Bine legate, au ludic şi senzualitate; este inedită, cultivă paradoxul, arată fineţe, e tandră, are siguranţă în scris.” (Victor Cilincă)
”Poeme bine structurate, inteligente; are interiorizare şi nostalgie.” (Cristina Dobreanu)
”Un joc captivant al identităţilor personajului liric; muzicalitaeta şi ritmul sunt remarcabile.” (Marius Grama)
”Poemele au fost receptate frumos, dar foarte trist. interesantă ideea că, în orice moment, suntem alţii; are şi multă autoironie.” (a.g. secară)
”Biografism esenţializat - un fel de eugrafism.” (Leonard Matei)
Astăzi, la ora 18,30, va citi Gabriel Gherbăluţă.
Ion Avram

vineri, 26 mai 2017

Cenaclul merge mai departe



„în fiecare dimineață/ pisica/ lasă o dâră albicioasă/ pe parchetul cald/ mă îmbrac după/ chipul și asemănarea ta/ de la furtuna de aseară/ ni s-au amestecat dinții/ cămașa miroase/a transpirație de negri-/ negrii striviți  la metrou/ de tonele de bumbac”. (Anca Șerban-Gaiu)

Cenaclistul își îmbracă hainele de lectură. Cronica semnată de el a anunțat în ziar că azi citește în cenaclu. Își împrăștie textele cu cerneala de imprimantă încă umedă. De obicei ia autobuzul până la Parfumul Teilor, dacă-i frumos, merge pe jos. Ajunge în holul ziarului „Viața Liberă”. Ceasul de pe perete arată șase și cinci. Aprinde becuri, apasă toate întrerupătoarele. Împinge canapeaua mare din vinilin negru până la măsuța pe care stă lipit cu scotch anunțul cu fumatul interzis. Împinge și fotoliile. Se așază la măsuța tăcerii și își așteaptă colegii recitind textele în gând, cu intonație. Ceasul de pe perete a trecut de șase jumate. Nimic nu se mișcă, nimic nu pleacă, nimic nu vine, doar de pe strada Domnească, prin ușa închisă, se aude câte-un troleibuz. Cenaclistul știe că trebuie să înceapă ședința, așa cum scrie în fiecare cronică de vineri. Se ridică, împrăștie pe masă cele zece exemplare ale textului, își aranjează hainele, își drege vocea și începe să citească. Măsuța tăcerii îl ascultă, anunțul cu fumatul interzis se ascunde sub foi. Încheie lectura cu mulțumesc. Se așază și canapeaua din vinilin scoate un scârțâit. Apasă butonul pixului și un pocnet mic răsună în văzduhul holului. Începe să scrie, taie cuvinte, își scrie singur cronica. Împăturește hârtia și o vâră în buzunar. Împinge canapeaua și fotoliile la locul lor. Pleacă trăgând după el ușa masivă a redacției. Ajunge pe Domnească 52, pe terasă o masă liberă, tăcută. Cere o bere, încă o bere, pentru fiecare coleg care n-a venit. Scoate din buzunar cronica neterminată și adaugă „astăzi, de la orele 18,00, citesc eu”.  
          Vinerea trecută a citit Anca Șerban-Gaiu. N-a fost singură, au mai ajuns la cenaclu: Ion Avram, Stela Iorga, Andrei Velea, Marius Grama, eu. Am fost destui cât să încăpem într-un selfie, pe care l-am și făcut. Textul Ancăi a fost bine primit de colegi. I s-a spus că e mai curajoasă, mai jucăușă (I. Avram), că reușește ca întotdeauna metafore inedite, dar parcă prea multe (A. Velea), că se vede o înclinație spre meditație (M. Grama).
          Astăzi, de la orele 18,00, citesc eu. Vă aștept la sediul Cotidianului „Viața Liberă”. Dacă nu puteți veni, am cronica deja scrisă mai sus.

Simona Toma


Marius Grama, Andrei Velea, Ion avram, Stela Iorga, Anca Șerban-Gaiu, Simona Toma
 

vineri, 19 mai 2017

CAVALERUL DE LA VIAȚA LIBERĂ



Fiind programat să prezinte un fragment din romanul polițist Bushido pentru caralii precum și    flash-ul literar, scriitorul Victor Cilincă – punctual de felul său – se urcă într-un autobuz la fel de punctual. Când se pregătește să coboare din autobuz, vede că unei bătrâne i se face rău, fiind gata să se prăbușească. Cavaler din fire (fiind, de altfel, și necăsătorit), colegul și prietenul nostru se oferă, fără a ezita, să o sprijine și s-o conducă acasă, cu cele două sacoșe cu tot. Bătrâna merge greu și încet. Victor merge, evident, la fel de încet și cu ochii pe ceas - din cauza punctualității. În acest timp, noi îl sâcâim cu telefoanele. Când ajung în fața casei bătrânei, deschid poarta și intră în curte, unde îi întâmpină, dând vesel din coadă, un cățel de talie mică, foarte frumos, în timp ce el se așteaptă să apară și vreo nepoată de-a bătrânei, de talie mijlocie, care, observând ce cavaler este, să-i mulțumească clipind des din niște gene lungi. Când ajunge la cenaclu, prezintă scuze și ne povestește ce v-am spus. Apoi, am trecut la ale noastre.
În cadrul flash-ului literar, ni s-a prezentat, la propriu, o colecție de biblii, corane și alte texte sacre pe care le avea în geantă și pe care le-a catalogat drept texte de referință și surse de inspirație literară. Bibliile, majoritatea în format mic, sunt dintre cele aduse în mod clandestin (fiind interzise în comunism) de vameși și sunt scrise în franceză, engleză, rusă și română (unele – chiar ilustrate). Cea în limba română, apărută după revoluție, cu binecuvântarea IPS Teoctist – cum ne-a informat Victor Cilincă – de la care am mai aflat că, în Istoria literaturii românești din 1929, Nicolae Iorga se referă la Biblia lui Dosoftei, pe numele său adevărat Dimitrie Barilă, născut în 1624 – lucrare în care găsim o  încercare, foarte complicată, a lui Dosoftei de a scrie psalmii românești, psalmi ai lui care nu sunt deloc o traducere exactă; nu numai ca text nu este exactă traducerea, dar nici măcar scrisul nu este exact. Și, poate, tocmai aceasta îi face frumusețea: recunoști în psalmii lui Dosoftei o poezie populară – și, de aceea, Dosoftei ar trebui să intre în orișice antologie și, aș zice, potrivit cu timpul lui, căci ar părea altfel un blasfem să capete un loc pe care Alecsandri nu are dreptul să i-l dispute.   
Flash-ul a culminat cu selecții din Cântarea cântărilor și Surele – poezie/ literatură de înaltă clasă din care s-au inspirat mari scriitori precum Bulgacov, Dostoievski, Stefan Heym, Faulkner etc.
Din lipsă de timp, fragmentul din romanul polițist s-a propus  să fie citit și analizat on-line.             
      
Ion Avram

Astăzi, la ora 18,30, citește poeta Anca Șerban Gaiu.

vineri, 12 mai 2017

ZIARISTUL ROMÂN – EL ESTE


Viorel Ilișoi

Vinerea trecută, cenaclul Noduri și Semne s-a implicat în prezentarea cărții Cele mai frumoase reportaje a lui Viorel Ilișoi, apărută în 2017 la Editura GRI din București. Evenimentul s-a desfășurat în sala de festivități a Casei Serfioti, sub bagheta moderatoare a lui Cezar Amariei și cea comentatoare a lui Andrei Velea și Victor Cilincă, secondați îndeaproape de autorul protagonist care, cu verva-i bine cunoscută, a ținut un veritabil curs de reporteristică, iar povestirile și observațiile sale, condimentând întâmplarea, au declanșat hohote de râs, aplauze și chiar lacrimi,     demonstrându-ne spusele criticului literar Daniel Cristea-Enache din prefața cărții: Domnul Ilișoi este un om fericit. E atât de pasionat de ce face, încât suportul (dacă nu beneficiul) material al activității profesionale a devenit irelevant. Un adevărat jurnalist nu scrie pentru bani; pentru avantaje materiale; pentru resurse și putere. Un jurnalist scrie pentru că nu poate face altfel. Viorel Ilișoi e atât de înrobit meseriei lui, încât și-a modelat viața cu ea. Ziaristul român – el este.        
Întâmpinând cartea, Andrei Velea s-a arătat, printre altele, frapat de calitatea scriiturii și de literatura din reportaje, iar Victor Cilincă a subliniat că Viorel Ilișoi este catalogat ca fiind cel mai bun ziarist de reportaj din România, asemuindu-l cu Dickens, Defoe sau Hemingway și menționând că multe reportaje au fost preluate și în străinătate: Franța, Germania, Italia, Israel etc.   
Poetul Cristian Pavel a ținut să arate că, dincolo de umor și spontaneitate, Viorel Ilișoi are multă veridicitate, flash-uri din realitate culese, realizate și transmise cu măiestrie și nu se cantonează într-un stil anume.  
Membrii cenaclului prezenți – Anca Șerban Gaiu, Simona Toma, Victor Cilincă, Marius Grama, Stela Iorga, Cristina Dobreanu, Gelu Ghemiș, Leonard Matei, a.g. secară, Andrei Velea - și grupul de fani ai autorului au solicitat autografe și au participat direct la întreținerea unei atmosfere de eveniment cultural autentic.
Ion Avram
Astăzi, la ora 18,30, lectură și flash literar: Victor Cilincă.
Viorel Ilișoi, Victor Cilincă, Andrei Velea
Viorel Ilișoi, Victor Cilincă, Andrei Velea și Cezar Amariei