Cronică de cenaclu: Să mai faceți astfel de trăsnăi!

Săptămâna trecută, cenaclul nostru a participat in corpore la două lansări de carte găzduite de librăria Humanitas Galați. E vorba de doi autori care s-au făcut remarcați și în cenaclul nostru, doi jurnaliști, aflați, ambii, la momentul „debutului absolut” în literatură, Cezar Amariei și Tudor Neacșu. Librăria a fost neîncăpătoare! Joi a avut lansare Cezar, cu „Zilele noastre mărunte”, editura Polirom, iar vineri a fost prima lansare din cadrul proiectului „IV Romane” (facebook.com/patruromane), „Karga”, carte semnată de Tudor Neacșu, editura Brumar. Dacă luăm în seamă ceea ce a spus joi bine cunoscutul ziarist Viorel Ilișoi, cel care l-a prezentat publicului gălățean pe „unchiul” Cezar Amariei (poate părea glumă, dar chiar așa e!), anual se publică 50 de romane bune. În acest an, Galațiul a fost prezent cu cinci lansări de romane la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Cum s-ar zice, 10 la sută... E un record!

Pentru Cezar, cenaclul a contat foarte mult. L-a mobilizat și i-a oferit un cadru în care să aibă parte de o primă impresie, de un feedback avizat. Iar lecturile lui din primăvară au fost de-a dreptul exemplare. O virgulă nu puteai găsi aiurea! Ajutat și de un curs de creative writing (susținut de prozatorul Marin Mălaicu-Hondrari), Cezar Amariei a reușit în câteva luni să scrie o carte excelentă, a cărei acțiune se desfășoară în Moldova secolului XVII, dar cu o punte fantastică peste timp, ajungând până în Galațiul zilelor de azi, acolo unde apare drept personaj Tudor Neacșu, cel care vineri a debutat cu romanul „Karga”...

Despre „Karga”, eseistul și traducătorul Doru Căstăian, moderatorul proiectului „IV Romane”, spune: „Karga este un minuscul loc urieșesc unde se cern toate firele care fac o lume. O lume desfășurată cu prospețime și umor, populată de personaje memorabile și în care totul se întâmplă sub speciae aeternitatis. Un loc unde vă veți rătăci cu infinite delicii.” Toate exemplarele trimise de editură au fost epuizate, iar librăria a fost arhiplină! Lansarea lui Tudor marchează și încheierea proiectului „IV Romane”, o realizare unică în România. Acum trei ani, patru autori, toți membri ai cenaclului nostru, au scris tot atâtea cărți în timp ce își prezentau creațiile publicului în librăria Humanitas Galați. A fost mai mult un pariu. Dar, iată, unul câștigător. S-a concretizat în patru romane publicate la editura timișoreană Brumar.

Voi încheia cu îndemnul scriitoarei și jurnalistei Dana Potorac, care ne-a onorat cu participarea la Gaudeamus: „Băieți, să mai faceți astfel de trăznăi!”

Vineri, 30 noiembrie, orele 18, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Ioan Gh. Tofan.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Se poartă romanul

Iulian Mardar a început un roman original. E un fel de traducere imaginară din limba engleză după un manuscris găsit din greșeală. Plin de umor englezesc, dar cu farmec și în limba română, Iulian a reușit să-i convingă pe colegii de cenaclu. Așteptăm cu interes o nouă lectură. La cenaclu se poartă romanul.

Este surprinzător ca roman umoristic. Situațiile sunt prezentate bine. E un desen animat, o comedie absurdă. Sunt plăcut surprinsă, am râs. Interesant și nou. (Ana Panagatos)
Umor "cretin". Dar îmi pare neîmplinit. (Paul Budeanu)
Aș fi vrut mai mult din ideea romanului. Alert. E un umor care te prinde. Surprinzător. Colorat. M-a ținut în priză. E viu. Multă poezie într-un pasaj. (Anca Șerban Gaiu)
Arată că este posibil să avem și în limba română un umor englezesc. Mă duce cu gândul la Jerome K. Jerome fără să găsesc a fi ceva copiat. (Nelu Păcuraru)
Observ inteligența. M-a șocat cum a putut face savuroase niște scene banale. Te forțează să zâmbești. Îmi plac mult jocurile de cuvinte. Au farmec și în limba română, și în limba engleză. Au haz ambele variante. E rar. (MiNa Maria)
Savurez acest gen de umor. E din zona bancurilor seci. (Valentina Marica)
E captivant. E un personaj fascinant. Fantezii sexuale neîmplinite. E Indiana Jones care nu a ieșit niciodată la iveală. (Valentin Dragoș)

Membrii cenaclului "Noduri și Semne" sunt invitați joi, 22 noiembrie, orele 18,30, la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Cezar Amariei își va lansa romanul "Zilele noastre mărunte".

Vineri, 23 noiembrie, orele 18,30, ne întâlnim tot la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Tudor Neacșu își va lansa romanul "Karga".

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Orașul de sub ancoră

Matei Leonard e aproape de a publica o nouă carte de poeme. După mulți ani de tatonare, a decis să schimbe ceva din stil. Chiar dacă îl recunoaștem pe Matei Leonard cel de la "Anton Holban", de data asta are mai multă carne, e mai savuros. Poate că îl ajută și studiile de filosofie. Se anunță o carte excelentă!

Poate fi comparat cu un pictor. Are vocea lui solidă. Este păstos. Are o gamă variată de gusturi, nu e o mâncare fadă. Borcanul e un personaj marcant. (Adi Secară)
M-a făcut curios de ceea ce a scris mai înainte. Știe să scrie poezie. Uneori prea se risipește în metafore, în descrieri. Ultimul poem e nemaipomenit. Extraordinar! În rest, metaforele sunt prea lungi. (Gabriel Socolov)
Sunt fan al poeziei lui Matei. Scrie atât de natural de parcă poezia îl scrie pe el. Ultimul poem e scris la cote emoționale maxime. În fiecare poem are o ancoră. Seamănă cu Eliot, când sacadat, frust, când emoțional. Toate poemele sunt extrem de reușite, nu ai unde să arunci un ac. (Anca Șerban Gaiu)
Au atmosferă extrem de plăcută. E o disonanță cu ultimul, care e mult peste celelalte. E genial. Un dramatism excepțional. (Cezar Amariei)
Se menține la un nivel înalt. Convinge. În fiecare sunt lucruri uimitoare. E o călătorie poetică, stat la taclale cu un prieten imaginar. E un jurnal. Are o sensibilitate specială. Ai zice că e o autoare. Teatral, realist, de încredere în ceea ce citești. Are mult umor. (Victor Cilincă)
A schimbat modul de exprimare, dar esența e aceeași. Are un umor serios. Se joacă cu mintea. O ironie subtilă, dar nu e sarcastică. E serioasă, nu e răutăcioasă. E o combinație între Hieronymus Bosch și Goya. (Ovidiu Vrânceanu)
În ultima poezie a exploatat suferința umană și, din punct de vedere literar, e ceva banal (Paul Budeanu)
Stilul e suprarealist. Poate că așa e sinele lui. L-aș vedea și ca proză. Au greutate, în genul lui Borges. (Nelu Păcuraru)
Și parantezele au farmecul lor în poezie! Excelează și în paranteze. Se joacă. Realism pictural fotografic. Dar sunt și câteva locuri comune. În unele versuri e o poezie a banalului spusă fantastic. Toată poezia e o respirație. Scrie cum respiră, îi vine ușor. Mai trimiteți. (Iulian Mardar)
Mi-am schimbat părerea despre poezia modernă. E fascinant. Deși aparent nu are un fir, urmează un fir, nu te pierzi pe parcurs. (MiNa Maria)

Vineri, 16 noiembrie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Iulian Mardar.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Cu cărțile pe masă

Lectura lui Octavian de vinerea trecută a fost o avanpremieră la romanul „Vânzătorul de margarete”, parte din proiectul „IV Romane”. Cărțile vor fi lansate la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus (București, Romexpo), sâmbătă, 17 noiembrie 2018, orele 17,00, la standul editurii Brumar. Duminică, 18 noiembrie 2018, va avea lansare Cezar Amariei, orele 14,30, la standul editurii Polirom. A fost o ședință de cenaclu „cu de toate”, cu laude, critici și polemici.

„M-a prins. E interesant metatextul, sunt perspective multiple, chiar dacă e narat la persoana I-a. Pot fi niște măști.” (Simona Vartolomei)
„E un text expresiv. Trebuie să vedem tot contextul. Simt că lipsește ceva.” (Gabriel Solocov)
„Textul este elegant. E un subiect modern. Aș vrea să citesc întreaga carte. Se pretează la un scenariu de film.” (Nelu Păcuraru)
„Mă invită într-un labirint. Mă rătăcesc. Nu deschide prea mult. Nu-ți ridică ușor la fileu. Multe simboluri.” (Carmen Neacșu)
„Ridică două probleme. E un conflict. Homosexualitatea e un pretext. Vria în care am intrat e problema. Viața de azi. Dovedește curaj. Cum își duce la capăt povestea un om cu o problemă. Folosește intenționat un ritm lent. Atmosfera creată e interesantă.” (Tudor Neacșu)
„Descrierea străzilor din Istanbul mi-a plăcut. E o îndrăzneală să scrii din perspectiva unui personaj feminin.” (Ioan Gh. Tofan)
„Mi-a plăcut cum a creat atmosfera. Dă senzația de realitate cu atâtea detalii. E o notă în plus că a descris atât de atent stările personajului. M-a fascinat.” (MiNa Maria)
„M-a transpus pe străduțele Istanbulului, cu toate că nu am fost acolo.” (Valentin Dragoș)
„Un text semnat de Octavian Miclescu e o garanție că pătrunde spiritul epocii. E o axă a evoluției sentimentale a oamenilor.” (Paul Budeanu)
„Chiar și în pasajele lente personajele sunt bine conturate. Mi-a plăcut fragmentul cu Istanbul. M-a prins. Tehnica e cinematografică. Prinde la public.” (Iulian Mardar) 
„Romanul e foarte bine gândit. E premeditat. Pare scris cu rețetă. O mare parte din ingrediente provin de la Murakami. Merge pe mai multe piste pe care le închide, nu le exploatează. Va fi pentru un public avizat.” (Anca Șerban Gaiu)
„Mi-au plăcut detaliile. Mi-a plăcut tensiunea din prima parte. Bine scris. Bine descris Istanbulul. În partea a doua se pierde din tensiune. ” (Cezar Amariei)
„Tot aștept explozia. E interesant și știe să prindă cititorul. Sper să se întâmple ceva și să nu se bazeze pe relațiile dintre cele două femei.” (Marius Grama)

Vineri, 9 noiembrie 2018, orele 18,00, sediul „Viața liberă”. Va citi Matei Leonard.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Lucruri povestite, nu răstălmăcite

Colegul și (îndrăznesc să spun) prietenul nostru Ioan Gh. Tofan a început să lucreze la un așa-numit ”Jurnal de lectură”, în care și-a propus să prezinte câteva cărți citite în ultimii ani, scrise de autori contemporani. Inițiativă lăudabilă și apreciabilă, în esență, dar pentru care prozatorul ar fi trebuit să fie pregătit să se lepede de curtoazia cititorului pregătit să contribuie (din admirație) la succesul autorului pe care îl citește. Așa a ajuns să prezinte romanul ”Instituția”, de Gheorghe Bacalbașa, iar colegii de cenaclu au ajuns la concluzia că analiza literară, critica sau simplele note de lectură nu sunt la îndemâna oricui. 
Anca Șerban Gaiu: ”Îmi plac mai mult povestirile și romanele domnului Tofan. Cred ca și pentru a face o recenzie de carte trebuie să ai o anumită înclinație. Parcă i-a plăcut prea mult cartea respectivă. Eu nu voiam să îmi povestească cineva cartea... .”
Gabriel Socolov: ”Admir efortul. De-abia aștept să vă citesc opera originală. Admir perseverența, faptul că ați trecut în revistă și ați consemnat. Permiteți-vă să fiți subiectiv.”
Nelu Păcuraru: ”Ați insistat prea mult pe prezentarea istorică a evenimentelor. Vă pot învinovăți de un partizanat. Relatările ar fi trebui să fie mai laconice și mai ”în suspensie”. ”
Stela Iorga: ”Pe mine m-a convins să nu citesc cartea. A păcătuit printr-o întindere nepermis de mare, printr-o relatare prolixă nepermisă. Nu s-a auzit vocea autorului, care s-a rezumat la a face o relatare. Materialul trebuia să fie mai scurt și cu mai multe impresii personale."
Iulian Mardar: ”După ce am ascultat această lectură știu cartea de la un capăt la altul, nu trebuie să o mai citesc. Este un rezumat. Aș fi vrut să văd o analiză a textului.”
Leonard Matei: ”Ar fi interesant de văzut ce se întâmplă în carte, de fapt. O frescă socială – pot să o apropii de ”Parada dascălilor”, a lui Anton Holban, dar fără să fi citit ”Instituția”. Lipsă de obiectivitate subiectivă.”
Valentin Dragoș: ”M-am simțit ca un copil la școala catolică de duminică. Nu o să citesc această carte, nu m-am simțit atras.”
Paul Budeanu: ”Și-a asumat un risc foarte mare. Dacă o să-i apară o carte de povestiri ale altor romane eu nu cred ca va avea succes. Totuși aș citi romanul.”
Diseară ne întâlnim, de la 18, ca de obicei, la sediul cotidianului ”Viața liberă”, să îl ascultăm pe Octavian Miclescu, cu un fragment de roman. 
Marius Grama