luni, 19 noiembrie 2018

Cronică de cenaclu: Orașul de sub ancoră




Matei Leonard e aproape de a publica o nouă carte de poeme. După mulți ani de tatonare, a decis să schimbe ceva din stil. Chiar dacă îl recunoaștem pe Matei Leonard cel de la "Anton Holban", de data asta are mai multă carne, e mai savuros. Poate că îl ajută și studiile de filosofie. Se anunță o carte excelentă!
Poate fi comparat cu un pictor. Are vocea lui solidă. Este păstos. Are o gamă variată de gusturi, nu e o mâncare fadă. Borcanul e un personaj marcant. (Adi Secară)
M-a făcut curios de ceea ce a scris mai înainte. Știe să scrie poezie. Uneori prea se risipește în metafore, în descrieri. Ultimul poem e nemaipomenit. Extraordinar! În rest, metaforele sunt prea lungi. (Gabriel Socolov)
Sunt fan al poeziei lui Matei. Scrie atât de natural de parcă poezia îl scrie pe el. Ultimul poem e scris la cote emoționale maxime. În fiecare poem are o ancoră. Seamănă cu Eliot, când sacadat, frust, când emoțional. Toate poemele sunt extrem de reușite, nu ai unde să arunci un ac. (Anca Șerban Gaiu)
Au atmosferă extrem de plăcută. E o disonanță cu ultimul, care e mult peste celelalte. E genial. Un dramatism excepțional. (Cezar Amariei)
Se menține la un nivel înalt. Convinge. În fiecare sunt lucruri uimitoare. E o călătorie poetică, stat la taclale cu un prieten imaginar. E un jurnal. Are o sensibilitate specială. Ai zice că e o autoare. Teatral, realist, de încredere în ceea ce citești. Are mult umor. (Victor Cilincă)
A schimbat modul de exprimare, dar esența e aceeași. Are un umor serios. Se joacă cu mintea. O ironie subtilă, dar nu e sarcastică. E serioasă, nu e răutăcioasă. E o combinație între Hieronymus Bosch și Goya. (Ovidiu Vrânceanu)
În ultima poezie a exploatat suferința umană și, din punct de vedere literar, e ceva banal (Paul Budeanu)
Stilul e suprarealist. Poate că așa e sinele lui. L-aș vedea și ca proză. Au greutate, în genul lui Borges. (Nelu Păcuraru)
Și parantezele au farmecul lor în poezie! Excelează și în paranteze. Se joacă. Realism pictural fotografic. Dar sunt și câteva locuri comune. În unele versuri e o poezie a banalului spusă fantastic. Toată poezia e o respirație. Scrie cum respiră, îi vine ușor. Mai trimiteți. (Iulian Mardar)
Mi-am schimbat părerea despre poezia modernă. E fascinant. Deși aparent nu are un fir, urmează un fir, nu te pierzi pe parcurs. (MiNa Maria)
Vineri, 16 noiembrie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Iulian Mardar.
Andrei Velea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu