vineri, 27 iulie 2018

Cronică de cenaclu: Din dragoste pentru poezia scrisului




Entuziastă și pasionată de artă, sub toate formele ei, Anca Șerban Gaiu încearcă de aproximativ un an să își apropie muzele dramaturgiei. Așa a izbutit să prezinte în cenaclu piesa în trei acte "Ce se întâmplă?", o împletire inspirată de lirism și umor, care i-a obligat imediat pe colegi să îi caute o bună așezare pe scândura scenei. Un test pe care textul dramatic îl trece cu greutate, tocmai pentru că Anca Șerban Gaiu, în viziunea multora, își găsește cu o mai mare ușurință formule fericite de exprimare în poezie. Nimic care să descurajeze, nimic care să îi taie din plăcerea de a scrie.
Gabriel Gherbăluță: "Este un text excelent de citit, excelent de teatru radiofonic, dar mai greu de jucat. Mi-au plăcut textualismul, trimiterile - de la ”Hamlet” la ”Miorița”, am observat și împrumuturi de la Bulgakov, din ”Maestrul și Margareta”. Trebuie să găsești un conflict pentru această piesă. Îți recomand să citești ”Arta actorului”, de Stanislavski."
Victor Cilincă: ”Are suplețe, finețe, poezie, curaj, neașteptat. Mă trimite pe alocuri și la umorul și nebunia lui Alfred Jarry. Este un umor pe care îl mai întâlnești la Tarantino, dar el știe să mai introducă un pistol, să curgă sânge. Calitatea scrisului este fascinantă."
Stela Iorga: ”Apreciez vioiciunea textului, bogăția imaginației, capacitatea de a creea o minialegorie. E doar o tentativă ceea ce ai citit. Nu e teatru! Textul este tributar (pe alocuri în exces) lirismului, ceea ce, în economia textului dramatic, poate obosi. Mi se pare că, din dragoste pentru poezia scrisului, Anca merge pe deasupra subiectelor care ar putea să creeze un minim conflict. Aș citi cu mare plăcere acest text ca pe o pagină de roman."
Carmen Neacșu: "Chiar dacă nu împlinește toate așteptările, povestea aceasta este, de fapt, o etapă care trebuie să existe așa cum e. Mi-a plăcut cursivitatea, dialogurile sunt fascinante, arată că are multă cultură."
Cristina Dobreanu: ”Scrie teatru cum scrie și poezie. Oricât ar încerca să îi dea o structură dramatică, curge ca un text liric. Mi s-a părut o broderie lirică, cu dialoguri sprintene. Ca piesă de teatru nu stă în picioare. Dacă estetic te mai încântă, pe scenă nu cred că te-ar prinde."
Paul Budeanu: "Este antiteatru. O abordare eronată. Textul nu este pus într-o formă pe înțelesul publicului larg."
Vineri, 27 iulie, începând cu orele 18,00, va citi sonete Gabriel Gherbăluță.
Marius Grama

vineri, 20 iulie 2018

Cronică de cenaclu: De la Ceaușescu la Miorița reinterpretată




Ceea ce ne-a prezentat Iulian Mardar vineri a fost o primă încercare în dramaturgie, o comedie de situație și limbaj intitulată „Portalul”. Privită strict prin prisma intenției autorului, textul stă mult mai bine în picioare, punctând cu succes la capitolul cursivitate, umor și imaginație. Însă privită mai general, ca o piesă de teatru post-modernă, acolo nu i-a prins pe mai mulți colegi de cenaclu. Iulian Mardar are talent, însă de la o lectură în cadrul cenaclu la o reprezentație într-o sală de teatru este o cale lungă.
Mi-a plăcut subiectul. Mi-au plăcut miza, provocarea. Finalul e interesant. Anumite personaje ar trebui abordate cu mai multă îndrăzneală. E atent la onomastică. Mi-a plăcut cum m-a purtat de la Ceaușescu la Miorița reinterpretată. Se adresează unui public mai elevat. Mulțumim frumos! (Marius Grama)
Nu stă în picioare. Ca exercițiu este ok. Îmi pun probleme dacă e să fie jucată. Nu au miză. E un final oarecum facil. E subțire. (Gabi Ghimpu)
Autorul trebuie să se hotărască dacă e comedie sau dramă. Personajele ar trebui să-și aducă aportul la firul roșu. Nu adunăm personaje doar ca să fie acolo. (Paul Budeanu)
Subiectul s-ar fi potrivit mai bine pentru proză. Nu pot zice că mi-a plăcut, mi se pare slăbuță. E cursivă. Personajele nu sunt suficient de evidențiate. Subiectul mi-a plăcut. Mi-a plăcut și finalul. (Cristina Dobreanu)
Pe alocuri e chiar fantastic. Miza e mai mare decât la teatrul absurd obișnuit: are metaforă. Baciul mioritic e… milionar, „Miorița” o întoarce pe dos şi, inedit, apare un… portal din ălea SF, însă care merg spre specializări și funcții, ajungi Cetățean de Onoare dacă le folosești! Imaginație foarte bogată, soluții, neașteptate. Cursiv, dar lipsa unei acțiuni, a ritmului, și satira, coboară nițel propunerea la nivel de sitcom, chiar de cuplet. Îmi place sarcasmul din „Cine suportă realitatea treaz?” Filosofare frumoasă în jurul genului numerelor. Nu lipsesc didascaliile. (Victor Cilincă)
Iulian Mardar a prezentat o piesă în care ideaticul se ridică deasupra aspectului literar al textului, în care realul se întâlnește cu absurdul și cu SF-ul într-un mod necredibil; deși par naturale, personajele se mișcă într-un cadru scenic confecționat cu stângăcie; acolo unde forțează oralitatea replicilor, umorul devine nefiresc și exagerat; să fie mai spontan în dialoguri și mai scurt. Să fie mai exigent cu el însuși. (Ion Avram)
Vineri, 20 iulie, orele 18, sediul „Viața liberă”, va citi Anca Șerban Gaiu.
Andrei Velea

vineri, 13 iulie 2018

Cronică de cenaclu: Farmecul simplu al poeziei


Poetul Marius Grama e un adept înfocat al ciclurilor de poeme. Doar cu o poezie nu se mai face azi primăvară, pare că spune. Demersul liric pe care îl practică e unul consistent, iar un ciclu de poeme pe aceeași temă îți permite să dezvolți amplu o temă, s-o vezi în lumina mai multor reflectoare.
Ceea ce ne-a prezentat vineri la cenaclu e altceva. Sunt piese singulare, mai puțin gândite, dar, parcă, mai simțite. Și poate e și o mică lecție, atât pentru el, cât și pentru cei care-i împărtășesc viziunea despre ciclurile de poeme (între care și subsemnatul). O fi profund discursul liric amplu, dar și poeziile singulare au farmecul și libertatea lor!
Îl văd ca pe un copil premiant care, întors de la școală, își schimbă costumul pe pantaloni scurți și iese la bătut mingea. Imagini faine, proaspete. Uneori chiar apocaliptice! Simt libertate, bucure de a crea. Faine! (Iulian Mardar)
M-a surprins. Deși sunt mai descărcate ca metaforă, câștigă prin atmosferă, prin transfigurare. Sunt pasaje de poezie foarte bune. În unele poeme se întrevede erotismul. (Anca Șerban Gaiu)
M-au surprins foarte plăcut. Au fost pe sufletul meu. Bravo, Marius! (Carmen Neacșu)
E mai liber în aceste texte. M-au mișcat, le-am simțit altfel decât celelalte poeme. Curg bine! (Laurențiu Pascal)
Mai multă muzică și mai puțină joacă. Găsesc un alt Marius aici. Multe lucruri bine scrise, neașteptate și foarte puternice. Are dragoste, senzualitate, curaj. (Victor Cilincă)
Vineri, 13 iulie, ora 18,00, la sediul "Viața Liberă", va citi Iulian Mardar.
Andrei Velea

vineri, 6 iulie 2018

Cronică de cenaclu: Fericirea+omul vag=LOVE


Inspirat de Jose Ortega Y Gasset și „Revolta maselor”, Andrei Velea a început să scrie încă din perioada facultății despre „omul vag”, personaj care capătă contur, în scurt timp, într-un volum. Ca să îl mențină proaspăt și actual, autorul l-a reconfigurat, reașezat, apretat și prezentat pe „omul vag revizitat” în varianta 2018. Un personaj dizgrațios, grotesc, vulgar, care, la fel de bine, în unele poeme, poate fi demn de compasiune și chiar de empatia cititorului.
 
Octavian Miclescu: „Omul vag arată diferit în aceste texte. În cele vechi aspectul politic nu era la fel de pregnant - nu știu încă dacă este de bine sau de rău. Am impresia că îl duci uneori prea în mocirla societății pe omul vag și nu trebuie să riști să dai impresia că autorul își tratează personajul cu superioritate. Trebuie să diversifici puțin recuzita omului vag (prea des îl vedem scuipând coji de semințe, la bere).”
 
Anca Șerban Gaiu: „În acest grupaj se văd și lecturile numeroase și solide ale autorului. Desface lumea în bucăți și o reconstruiește. Diferența dintre poeme o face faptul că în unele există mai multă transfigurare și în altele mai puțină.”
 
Iulian Mardar: „Am avut impresia că ascult o proză poetică despre omul de condiție joasă. Se simte că nu are niciun fel de milă față de omul vag. Autorul e dezamăgit de el.”
 
Cezar Amariei: „Omul vag este ușor de identificat ca specie. Cred că ar putea fi dezvoltată această nișă - ideea de om vag poate fi regăsită pe orice palier, e păcat să rămână într-o zonă suburbană. Autorul creează imagini de o valoare excepțională. Are un crescendo. Reușește să aibă umor, nu doar să fie ironic.”
 
Iulian Grigoriu: „Ce mă intrigă cumva este statutul ambiguu al omului vag. Nu reușesc să îl localizez. În unele poeme mă simt solidar, mă regăsesc în lehamitea lui (această atitudine a autorului față de subiect este doar un element secundar). La un moment dat, însă, nu mai este nici un alter ego, nu îmi identific nici afinități și nu mai văd dacă există o coerență a acestui concept poetic. ”
 
Victor Cilincă: „E polemic, se vede că scrie cu plăcere, dar, de data aceasta, este cam grăbit și pierde muzicalitatea.”
 
Astăzi, la sediul cotidianului Viața Liberă, ne vom reîntâlni de la orele 18,30 pentru a-l asculta pe subsemnatul. 
Marius Grama