Cronică de cenaclu: Sonetul - un joc de-a dragostea

Profesorul Gabriel Gherbăluță a prezentat câteva „poezuri” (după cum îi place să își numească textele) din „Sonete ale luminii”, volum în lucru care va fi publicat la Editura Junimea. În 2012 a mai lansat o plachetă cu sonete. Riguros, exigent, atent la formă, poetul reușește o împletire interesantă între modernism și clasicism, la nivel de limbaj. Colegii i-au recunoscut aproape unanim aceste calități și au făcut doar mici observații.
Victor Cilincă: „Așa cum mă așteptam, stăpânește bine tehnica sonetului. Este un gen foarte dificil, muzical de la sine. Ambiția autorului este să și modernizeze puțin limbajul, ceea ce îi și reușește. Frazarea este cea a sonetului clasic elisabetan. Cu unele versuri „mă trimite” la Arghezi, cu altele la Eminescu.”
 
Anca Șerban Gaiu: „Poeziile sunt scrise cu o mână sigură. Este respectată forma de sonet, dar nu se remarca doar prin formă, ci și prin faptul că reușește să creeze o stare. E un joc de-a dragostea, un du-te vino, o chemare.”
 
Cezar Amariei: „Am apreciat tehnica bună și nu mi se pare ușor acest tip de poezie cu formă fixă. Muzicalitate, imagini puternice! Pe alocuri autorul abuzează de oximoron și merge într-o direcție care nu dă mereu cele mai bune rezultate. Rezultă locuri comune, recomand reconstrucția.”
 
Andrei Velea: „Am sentimente amestecate față de poezia lui Gabriel Gherbăluță. În timp ce unii fug instinctiv de rimă și de pericolul de a fi furați de jocul rimei, el o preferă. Găsesc și unele zone facile în sonetele lui.”
 
A.G. Secară: „G. Gherbăluță și-a făcut o operație, și-a scos oasele și și-a făcut propriile zaruri, cu care joacă „babaroase” cu Noe, pe arcă. Obsesia ”poezului” - termen care sună strident, zgârie.” 
 
Iulian Mardar: „Poeziile au fost scrise cu multă vervă. Are multe imagini proaspete, lucru surprinzător pentru o poezie cu formă fixă. Efectul de lumină a fost obținut prin abundența de vocale deschise. Mi-a plăcut amestecul de neologisme și arhaisme.”
 
Ioan Gh. Tofan: „Mi-au sunat foarte bine, ca o muzică.”
 
Paul Budeanu: „Mi-au plăcut lectura, tonul. Nu am înțeles de ce concluzia este cuprinsă în corpul sonetului, în unele cazuri.”
 
Vineri, 3 august, orele 18, holul „Viața Liberă”, va citi Cezar Amariei.
Marius Grama

Cronică de cenaclu: Din dragoste pentru poezia scrisului

Entuziastă și pasionată de artă, sub toate formele ei, Anca Șerban Gaiu încearcă de aproximativ un an să își apropie muzele dramaturgiei. Așa a izbutit să prezinte în cenaclu piesa în trei acte "Ce se întâmplă?", o împletire inspirată de lirism și umor, care i-a obligat imediat pe colegi să îi caute o bună așezare pe scândura scenei. Un test pe care textul dramatic îl trece cu greutate, tocmai pentru că Anca Șerban Gaiu, în viziunea multora, își găsește cu o mai mare ușurință formule fericite de exprimare în poezie. Nimic care să descurajeze, nimic care să îi taie din plăcerea de a scrie.

Gabriel Gherbăluță: "Este un text excelent de citit, excelent de teatru radiofonic, dar mai greu de jucat. Mi-au plăcut textualismul, trimiterile - de la ”Hamlet” la ”Miorița”, am observat și împrumuturi de la Bulgakov, din ”Maestrul și Margareta”. Trebuie să găsești un conflict pentru această piesă. Îți recomand să citești ”Arta actorului”, de Stanislavski."

Victor Cilincă: ”Are suplețe, finețe, poezie, curaj, neașteptat. Mă trimite pe alocuri și la umorul și nebunia lui Alfred Jarry. Este un umor pe care îl mai întâlnești la Tarantino, dar el știe să mai introducă un pistol, să curgă sânge. Calitatea scrisului este fascinantă."

Stela Iorga: ”Apreciez vioiciunea textului, bogăția imaginației, capacitatea de a creea o minialegorie. E doar o tentativă ceea ce ai citit. Nu e teatru! Textul este tributar (pe alocuri în exces) lirismului, ceea ce, în economia textului dramatic, poate obosi. Mi se pare că, din dragoste pentru poezia scrisului, Anca merge pe deasupra subiectelor care ar putea să creeze un minim conflict. Aș citi cu mare plăcere acest text ca pe o pagină de roman."

Carmen Neacșu: "Chiar dacă nu împlinește toate așteptările, povestea aceasta este, de fapt, o etapă care trebuie să existe așa cum e. Mi-a plăcut cursivitatea, dialogurile sunt fascinante, arată că are multă cultură."

Cristina Dobreanu: ”Scrie teatru cum scrie și poezie. Oricât ar încerca să îi dea o structură dramatică, curge ca un text liric. Mi s-a părut o broderie lirică, cu dialoguri sprintene. Ca piesă de teatru nu stă în picioare. Dacă estetic te mai încântă, pe scenă nu cred că te-ar prinde."

Paul Budeanu: "Este antiteatru. O abordare eronată. Textul nu este pus într-o formă pe înțelesul publicului larg."

Vineri, 27 iulie, începând cu orele 18,00, va citi sonete Gabriel Gherbăluță.

Marius Grama