Se afișează postările cu eticheta Iulian Mardar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iulian Mardar. Afișați toate postările

vineri, 8 martie 2019

Cronică de cenaclu: Fără cuvinte; excelent!


Se anunță un roman remarcabil, iată concluzia lecturii lui Iulian Mardar, concluzie trasă de Marius Grama în urma comentariilor din cenaclu. Îi dorim lui Iulian să își găsească un editor pe măsură. A pus pasiune, entuziasm și s-a reinventat ca prozator de-a lungul activității în cenaclu. Ne place să credem că întâlnirile noastre l-au ajutat pe Iulian să-și găsească vocația. Cu alte cuvinte, așteptăm lansarea.
Deja nu mai este o surpriză, e o frumoasă confirmare. E super convingător. Imaginație debordantă. Întorsături rapide. Dinamic. Surprinzător mereu. M-am amuzat ca la Eugen Ionescu. (Adi Secară)
Parcă e o cursă contracronometru cu Cezar Amariei. Foarte bun portretist. Talent de plastician. Bun povestitor. Umor debordant, de calitate.(Ioan Gh. Tofan)
Mi-a plăcut și m-a făcut curios să citesc. Are dinamism ținut în frâu. E un umor detașat, bine dozat. Simți că e natural. Se simte bine în proză. Dă încredere. Sunt încântat. Bine ancorat. (Octavian Miclescu)
Am apreciat fluența, umorul și excesul de imaginație. Se simte un salt calitativ la umor. E un echilibru între zona absurdă și cea suprarealistă. Între Vlad Mușatescu și Jerome K. Jerome. Ar prinde la adolescenți. (Cezar Amariei)
Cartea mi se pare modernă, probabil pe gustul editorilor. Mă întreb cum își găsește acele situații. Se vede cursivitate, frumusețea stilului. E un stil deja format. Îi priește mai mult proza decât poezia. E pe un teren bun. Recomand o baie de literatură rusă. (Grigore Postelnicu)
E mereu surprinzător. Merge exploatată și ca piesă de teatru. (Anca Șerban Gaiu)
E o proză specială, dar adresată unui public specific, care apreciază umorul inteligent. Fără cuvinte; excelent! (Nelu Păcuraru)
Umorul produce satisfacția cea mai directă. E mare lucru. Demn de apreciat. (Marcel Coblaș)
Parcă e deja o carte publicată. Rafinat și entuziast. Nu te poticnești. (Carmen Neacșu)
E o construcție inteligentă. Are talent de stand-up comedy. E savuros. Vine dintr-un prea-plin. Se vede experiența asiatică. E ca un dragon super colorat, are de toate. Se anunță un roman remarcabil. (Marius Grama)
Vineri, 8 martie, ne întâlnim la un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Femeii. Opt poete, colege de cenaclu, dar și din afara cenaclului, vor recita poezii în Sala de aşteptare a gării CFR Galaţi, etaj 1, începând orele 17,30. Evenimentul a fost conceput și realizat de colega noastră, poeta Simona Toma. Invitat special, cantautoarea și actrița Maria Magdalena Dănăilă. Primăvara e anotimpul poeziei și al muzicii bune. 
Andrei Velea

vineri, 1 martie 2019

Cronică de cenaclu: Trecători la hanul povestirilor


În amurgul cețos și rece al unei vineri monotone de februarie, librăria BookCity din Shopping City Galați a găzduit lectura publică a cenaclului „Noduri și semne”. Dacă afară cerul arunca fulgi ca niște așchii de marmură pe suprafața opacă a unui ocean înghețat, înăuntru, în încăperea luminată cu becuri fără abajur, toți cei prezenți, așezați în jurul a două mese circulare, păreau a fi trecătorii efemeri ai unui han al povestirilor.
Lacătul către netimp a fost descuiat de lirica presărată de pulbere biblică a Ancăi Șerban Gaiu. „Valsul bolnav” al Stelei Iorga, „abjecția sublimă” a verbului „a iubi” de care amintea Andrei Velea, flirtul cu singurătatea, acea „mireasă care aleargă” după Sebastian Golomoz, „pisica ce toarce pe pieptul” Simonei Toma, „desenul cu o singură linie” reprezentând îndrăgostiții din poemul lui Marius Grama şi iubirea pusă sub dubitativul „dacă” din versurile monologate ale lui Valentin Dragoş – toate acestea sunt mărci ale unicității scriiturii fiecărui poet, firimituri de trăiri felurite și așteptări iluzorii a împlinirii înălțătorului eros. Recitând pentru întâia oară în cadrul cenaclului şi îndemnând „chemarea pe vechiul său nume”, Marilena Apostu sugera scindarea sinelui în identitatea sa reală şi cea fictivă, a Amaliei Rodian – pseudonimul său literar. Bodega, martoră a trăirilor studențești se conturează în poezia lui Matei Leonard ca un loc sacru de întălnire, iar Gabi Ghimpu conclude moralizator seria lirică prin puterea exemplului și a spiritului de frondă asupra condiției sociale: „Nu mă voi vinde pe un pumn de arginți/ Deși poate mi-ar prinde bine”.
Având o dinamică aproape cinematografică, scurtele fragmente de proză au fascinat auditoriul prin cultul aproape obsesiv al detaliilor cadrului napolitan descris de Nelu Păcuraru, prin învățăturile concomitent religioase și totalitariste ale bătrânei din povestea lui Grigore Postelnicu – „trebuie să ne apărăm sărăcia, nevoile și neamul”, prin comicul de pe fundalul revoluției de la Galați, generat de personajul Dorel ce a uitat să-și pună pantalonii și prin dansul disperat al marinarilor rătăciți în larg din poveștile lui Iulian Mardar.
Așadar, la hanul unde timpul a stat, în jurul unui foc întețit de pagini arse, imaginația a detronat conștiința, lăsând simțirea să primeze rațiunii hrănite de către Liviu Cocei prin citarea filosofiilor lui Sartre şi a revelaţiilor lui Socrate. În indestructibila cetate BookCity, membrii cenaclului au brodat povești mistice și versuri ce, pentru o fire lacomă de iubiri romantice, au fost ca un bob de sare pe o rană vie.
O nepreţuită mulţumire adresăm librăriei BookCity, ce a găzduit astfel primul său eveniment, şi Shopping City Galaţi, fără de care poarta către tărâmul cuvintelor alese rămânea ferecată. Vineri, 1 martie, Iulian Mardar va fi protagonistul lecturilor de la sediul cotidianului „Viața liberă”.
Nichita Sava

vineri, 23 noiembrie 2018

Cronică de cenaclu: Se poartă romanul


Iulian Mardar a început un roman original. E un fel de traducere imaginară din limba engleză după un manuscris găsit din greșeală. Plin de umor englezesc, dar cu farmec și în limba română, Iulian a reușit să-i convingă pe colegii de cenaclu. Așteptăm cu interes o nouă lectură. La cenaclu se poartă romanul.
Este surprinzător ca roman umoristic. Situațiile sunt prezentate bine. E un desen animat, o comedie absurdă. Sunt plăcut surprinsă, am râs. Interesant și nou. (Ana Panagatos)
Umor "cretin". Dar îmi pare neîmplinit. (Paul Budeanu)
Aș fi vrut mai mult din ideea romanului. Alert. E un umor care te prinde. Surprinzător. Colorat. M-a ținut în priză. E viu. Multă poezie într-un pasaj. (Anca Șerban Gaiu)
Arată că este posibil să avem și în limba română un umor englezesc. Mă duce cu gândul la Jerome K. Jerome fără să găsesc a fi ceva copiat. (Nelu Păcuraru)
Observ inteligența. M-a șocat cum a putut face savuroase niște scene banale. Te forțează să zâmbești. Îmi plac mult jocurile de cuvinte. Au farmec și în limba română, și în limba engleză. Au haz ambele variante. E rar. (MiNa Maria)
Savurez acest gen de umor. E din zona bancurilor seci. (Valentina Marica)
E captivant. E un personaj fascinant. Fantezii sexuale neîmplinite. E Indiana Jones care nu a ieșit niciodată la iveală. (Valentin Dragoș)
Membrii cenaclului "Noduri și Semne" sunt invitați joi, 22 noiembrie, orele 18,30, la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Cezar Amariei își va lansa romanul "Zilele noastre mărunte".
Vineri, 23 noiembrie, orele 18,30, ne întâlnim tot la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Tudor Neacșu își va lansa romanul "Karga".
Andrei Velea

luni, 19 noiembrie 2018

Cronică de cenaclu: Orașul de sub ancoră




Matei Leonard e aproape de a publica o nouă carte de poeme. După mulți ani de tatonare, a decis să schimbe ceva din stil. Chiar dacă îl recunoaștem pe Matei Leonard cel de la "Anton Holban", de data asta are mai multă carne, e mai savuros. Poate că îl ajută și studiile de filosofie. Se anunță o carte excelentă!
Poate fi comparat cu un pictor. Are vocea lui solidă. Este păstos. Are o gamă variată de gusturi, nu e o mâncare fadă. Borcanul e un personaj marcant. (Adi Secară)
M-a făcut curios de ceea ce a scris mai înainte. Știe să scrie poezie. Uneori prea se risipește în metafore, în descrieri. Ultimul poem e nemaipomenit. Extraordinar! În rest, metaforele sunt prea lungi. (Gabriel Socolov)
Sunt fan al poeziei lui Matei. Scrie atât de natural de parcă poezia îl scrie pe el. Ultimul poem e scris la cote emoționale maxime. În fiecare poem are o ancoră. Seamănă cu Eliot, când sacadat, frust, când emoțional. Toate poemele sunt extrem de reușite, nu ai unde să arunci un ac. (Anca Șerban Gaiu)
Au atmosferă extrem de plăcută. E o disonanță cu ultimul, care e mult peste celelalte. E genial. Un dramatism excepțional. (Cezar Amariei)
Se menține la un nivel înalt. Convinge. În fiecare sunt lucruri uimitoare. E o călătorie poetică, stat la taclale cu un prieten imaginar. E un jurnal. Are o sensibilitate specială. Ai zice că e o autoare. Teatral, realist, de încredere în ceea ce citești. Are mult umor. (Victor Cilincă)
A schimbat modul de exprimare, dar esența e aceeași. Are un umor serios. Se joacă cu mintea. O ironie subtilă, dar nu e sarcastică. E serioasă, nu e răutăcioasă. E o combinație între Hieronymus Bosch și Goya. (Ovidiu Vrânceanu)
În ultima poezie a exploatat suferința umană și, din punct de vedere literar, e ceva banal (Paul Budeanu)
Stilul e suprarealist. Poate că așa e sinele lui. L-aș vedea și ca proză. Au greutate, în genul lui Borges. (Nelu Păcuraru)
Și parantezele au farmecul lor în poezie! Excelează și în paranteze. Se joacă. Realism pictural fotografic. Dar sunt și câteva locuri comune. În unele versuri e o poezie a banalului spusă fantastic. Toată poezia e o respirație. Scrie cum respiră, îi vine ușor. Mai trimiteți. (Iulian Mardar)
Mi-am schimbat părerea despre poezia modernă. E fascinant. Deși aparent nu are un fir, urmează un fir, nu te pierzi pe parcurs. (MiNa Maria)
Vineri, 16 noiembrie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Iulian Mardar.
Andrei Velea

vineri, 21 septembrie 2018

Cronică de cenaclu: Elementul lipsă


Una dintre concluziile lecturii de vineri, "Elementul lipsă" de Iulian Mardar, ar fi faptul că elementul lipsă într-o proză de calitate e chiar... poezia. Cel mai tânăr gen literar, proza, cu romanul ca încununare, ar putea strânge sub umbrela lui toate celelalte genuri literare. Am putea avea proză, teatru și poezie sub aceeași umbrelă, între aceleași două coperte, totul pentru o experiență literară autentică, așa cum se spune în reclamele la telefoanele de ultimă generație. Poate că un astfel de curaj estetic îi trebuie lui Iulian Mardar. Și are instrumentele necesare, are umor, construcție și cunoștințe filologice, poate doar că ar trebui să mai renunțe la abordarea didacticistă și să se joace mai mult pe hârtie.
Nu mi se pare interesantă folosirea numelui de familie. Ar fi fost suficient prenumele. (Paul Budeanu)
O poveste bine închegată. Începutul e bun, dar își pierde ritmul pe parcurs. Sunt anumite repetiții în zona biografică. Anumite pasaje sunt redundante. Alte pasaje sună fals. Pe ansamblu, construcția e bună. Foarte diluată latura artistică. Mai multă poveste decât biografie. (Cezar Amariei)
Iulian Mardar e muncitor, e atent la detalii. Trebuie curajul de a trece de la compunere la proză scurtă. E păcat că e ușor de demolat. E destul de previzibil. Lipsește metafora. Lipsește poezia. Dialogurile ar putea fi mai dinamice, mai credibile. Titlul e inspirat. (Marius Grama)
Astăzi, 21 septembrie, de la ora 18,00, la sediul "Viața liberă", va citi prozatorul Ioan Gh. Tofan. 
Andrei Velea

vineri, 14 septembrie 2018

Cronică de cenaclu: Despre glume și război




Generația care n-a văzut războiul scrie despre război. Totuși autorul prozei citite vineri, text intitulat "La război", Iulian Mardar, a făcut armata. Poate că acea experiență l-a făcut să scrie o proză bine închegată, rotundă, plină de umor și fără scăpări evidente. Chiar dacă nu surprinde estetic, ea arată fără doar și poate că autorul ei are condei bun în proză. Dar nu ar strica mai mult curaj și o abordare mai provocatoare.
"Mi-a plăcut. Dialoguri cursive. Intriga e susținută și finalul este amuzant. M-a prins. E muncită. Ticăită. Personajele sunt bine conturate. E o reușită." (Stela Iorga)
"Războiul nu se simte. Ar merge mai multe lecturi despre război. Dialoguri suculente. Se cunoaște că a făcut armata." (Ioan Gh. Tofan)
"Tocmai faptul că războiul e în plan secund mi-a plăcut. Așa reușește să potențeze. Are atmosferă, e bine scrisă. Colorată." (Anca Șerban Gaiu)
"Aduce războiul în prim-plan. Mi se pare că totul e ok. Numele personajelor prea sunt ca la manual. Câteva repetiții. Gluma de sfârșit e bună. Construită fain!" (Octavian Miclescu)
"Povestirea curge bine, are ritm, are tensiune, reușește să redea o parte din atmosfera războiului, poate ar fi fost util să ofere ceva mai multe detalii despre loc și lucrurile care nu fac parte direct din conflict. Surprinde la final, lucru greu de făcut în condițiile în care s-a scris enorm pe această temă." (Cezar Amariei)
Astăzi, ne vom reîntâlni, ca de obicei, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", pentru a-l asculta pe Iulian Mardar. 
Andrei Velea

vineri, 7 septembrie 2018

Cronică de cenaclu: Punct de "vedere" în lumea lui Pikachu


Mereu surprinzător și proaspăt, scriitorul (și criticul) Adrian George Secară a citit, la întâlnirea de vinerea trecută, atât poezie, cât și proză scurtă, ca să nu lase în neîmplinire așteptările vreunui coleg. Cu o imaginație care, de multe ori, îl pune la încercare pe cititor, generos în detalii (nu neapărat tehnice), erudit, autorul și-a (re)câștigat publicul cu o selecție de poeme de inspirație religioasă, o povestire care îi poartă pe pokemonii de astăzi în lumea secolului al XXII-lea, cu titlul "Desene pe pereți", și o proză scurtă fermecătoare de dragoste, cu accente noir, intitulată "Trăind în ochii ei".
Victor Cilincă: "Fermecător ca și în roman. Are cursivitate și un fel de eleganță franțuzească. În ambele povestiri "strălucește" absența dialogului, dar nu deranjează, pentru că are un umor blând, care te face să citești cu plăcere. Prima (n.r. - "Desene pe pereți") este o distopie tandră. O lume plină de pokemoni și camere goale, multă poezie, metaforă. Numai cineva care trăiește în preajma copiilor poate să scrie așa ceva. În a doua (n.r. - "Trăind în ochii ei"), povestea de dragoste e absolut colosală.
Ioan Gh. Tofan: "În poezii și în prima proză am identificat multe elemente autobiografice. M-a încântat asocierea cu Galațiul și mă bucur că este un iubitor al orașului. Mi-a plăcut și umorul din a doua proză, îmi aduce aminte de clasicii cinematografiei americane și de filmele polițiste".
Leonard Matei: "Îmi place cum se joacă în proza scurtă, întoarce foaia. Seamănă puțin cu poezia, în partea a doua. E interesant cum literatura continuă viața și invers.
Cristina Dobreanu: "Poeziile mi-au plăcut mai mult decât ce am mai citit eu de la A.G. Secară. Mai autentice, mai simple, au un alt aer!".
Simona Toma: "A doua proză este superbă. Remarc abundența detaliilor. Uneori pot deveni obositoare, dar acum nu! Acesta este stilul lui A.G. Secară. Își încarcă rezervorul stiloului cu detalii din viața reală, din filme, din lecturi. Se vede că are o mână exersată, are școală, știe să construiască".
Ion Vasilescu: "După această lectură am prins și eu curaj să scriu. Apreciez încercările, trăirile împărtășite. Se vede că poate avansa, este un drum deschis. Cei din generația mea nu au referințe în lumea Pokemon".
Astazi ne vom reîntâlni, ca de obicei, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", pentru a-l asculta, cu proză scurtă, pe Iulian Mardar.
Marius Grama

vineri, 20 iulie 2018

Cronică de cenaclu: De la Ceaușescu la Miorița reinterpretată




Ceea ce ne-a prezentat Iulian Mardar vineri a fost o primă încercare în dramaturgie, o comedie de situație și limbaj intitulată „Portalul”. Privită strict prin prisma intenției autorului, textul stă mult mai bine în picioare, punctând cu succes la capitolul cursivitate, umor și imaginație. Însă privită mai general, ca o piesă de teatru post-modernă, acolo nu i-a prins pe mai mulți colegi de cenaclu. Iulian Mardar are talent, însă de la o lectură în cadrul cenaclu la o reprezentație într-o sală de teatru este o cale lungă.
Mi-a plăcut subiectul. Mi-au plăcut miza, provocarea. Finalul e interesant. Anumite personaje ar trebui abordate cu mai multă îndrăzneală. E atent la onomastică. Mi-a plăcut cum m-a purtat de la Ceaușescu la Miorița reinterpretată. Se adresează unui public mai elevat. Mulțumim frumos! (Marius Grama)
Nu stă în picioare. Ca exercițiu este ok. Îmi pun probleme dacă e să fie jucată. Nu au miză. E un final oarecum facil. E subțire. (Gabi Ghimpu)
Autorul trebuie să se hotărască dacă e comedie sau dramă. Personajele ar trebui să-și aducă aportul la firul roșu. Nu adunăm personaje doar ca să fie acolo. (Paul Budeanu)
Subiectul s-ar fi potrivit mai bine pentru proză. Nu pot zice că mi-a plăcut, mi se pare slăbuță. E cursivă. Personajele nu sunt suficient de evidențiate. Subiectul mi-a plăcut. Mi-a plăcut și finalul. (Cristina Dobreanu)
Pe alocuri e chiar fantastic. Miza e mai mare decât la teatrul absurd obișnuit: are metaforă. Baciul mioritic e… milionar, „Miorița” o întoarce pe dos şi, inedit, apare un… portal din ălea SF, însă care merg spre specializări și funcții, ajungi Cetățean de Onoare dacă le folosești! Imaginație foarte bogată, soluții, neașteptate. Cursiv, dar lipsa unei acțiuni, a ritmului, și satira, coboară nițel propunerea la nivel de sitcom, chiar de cuplet. Îmi place sarcasmul din „Cine suportă realitatea treaz?” Filosofare frumoasă în jurul genului numerelor. Nu lipsesc didascaliile. (Victor Cilincă)
Iulian Mardar a prezentat o piesă în care ideaticul se ridică deasupra aspectului literar al textului, în care realul se întâlnește cu absurdul și cu SF-ul într-un mod necredibil; deși par naturale, personajele se mișcă într-un cadru scenic confecționat cu stângăcie; acolo unde forțează oralitatea replicilor, umorul devine nefiresc și exagerat; să fie mai spontan în dialoguri și mai scurt. Să fie mai exigent cu el însuși. (Ion Avram)
Vineri, 20 iulie, orele 18, sediul „Viața liberă”, va citi Anca Șerban Gaiu.
Andrei Velea

vineri, 13 iulie 2018

Cronică de cenaclu: Farmecul simplu al poeziei


Poetul Marius Grama e un adept înfocat al ciclurilor de poeme. Doar cu o poezie nu se mai face azi primăvară, pare că spune. Demersul liric pe care îl practică e unul consistent, iar un ciclu de poeme pe aceeași temă îți permite să dezvolți amplu o temă, s-o vezi în lumina mai multor reflectoare.
Ceea ce ne-a prezentat vineri la cenaclu e altceva. Sunt piese singulare, mai puțin gândite, dar, parcă, mai simțite. Și poate e și o mică lecție, atât pentru el, cât și pentru cei care-i împărtășesc viziunea despre ciclurile de poeme (între care și subsemnatul). O fi profund discursul liric amplu, dar și poeziile singulare au farmecul și libertatea lor!
Îl văd ca pe un copil premiant care, întors de la școală, își schimbă costumul pe pantaloni scurți și iese la bătut mingea. Imagini faine, proaspete. Uneori chiar apocaliptice! Simt libertate, bucure de a crea. Faine! (Iulian Mardar)
M-a surprins. Deși sunt mai descărcate ca metaforă, câștigă prin atmosferă, prin transfigurare. Sunt pasaje de poezie foarte bune. În unele poeme se întrevede erotismul. (Anca Șerban Gaiu)
M-au surprins foarte plăcut. Au fost pe sufletul meu. Bravo, Marius! (Carmen Neacșu)
E mai liber în aceste texte. M-au mișcat, le-am simțit altfel decât celelalte poeme. Curg bine! (Laurențiu Pascal)
Mai multă muzică și mai puțină joacă. Găsesc un alt Marius aici. Multe lucruri bine scrise, neașteptate și foarte puternice. Are dragoste, senzualitate, curaj. (Victor Cilincă)
Vineri, 13 iulie, ora 18,00, la sediul "Viața Liberă", va citi Iulian Mardar.
Andrei Velea

vineri, 4 mai 2018

Cronică de cenaclu: Un filtru personalizat



Ceea ce ne-a prezentat Cristina Dobreanu vineri este un eseu de critică literară despre opera poetului Iustin Panța. O alegere curajoasă și provocatoare. Exemplele din poemele lui Iustin Panța au fost foarte bine alese, puternice și reprezentative. Au fost apreciate dragostea de poezie a autoarei și limbajul elevat, chiar poetic pe alocuri. Însă eseul a dovedit încă o dată (dacă mai era cazul) că o judecată de valoare poate fi greu trasă în critica literară, devenită astăzi aproape ficțiune, unii comentatori văzând cu alți ochi decât autoarea eseului poemele date drept exemplu.

Cel care a scris acest eseu are o mare dragoste și o mare aplecare pentru carte și pentru poezie. Limbajul e unul elevat și foarte poetic. Un singur pasaj m-a nemulțumit. (Anca Șerban Gaiu)
Se vede în spatele scrierii palpitul unui suflet care încearcă să își găsească identitatea în lumea spiritului. E multă subiectivitate. Un filtru foarte personalizat. Căutarea unei identități într-o lume lirică. E ca un vierme într-un măr gustos. (Stela Iorga)
Demonstrează să percepția poeziei e pur subiectivă. Nu e un limbaj foarte pretențios. M-a ținut în priză m-a făcut să fiu interesat. Am găsit imagini frumoase. E scris cu știință. (Iulian Mardar)
Cristina se reafirmă ca un critic atent și exigent. Face observații fără menajamente. Cele șase volume au fost supuse unei critici severe, dar acceptă să se împace cu autorul în ultimul paragraf. Apreciez modul elevat în care s-a aplecat asupra textelor. (Marius Grama)

Vineri, 4 mai, orele 18, la sediul „Viața Liberă”, ne va citi poezie Iulian Mardar.

Andrei Velea

vineri, 23 martie 2018

Cronică de cenaclu: Un debut promițător




Colajul de poeme prezentat vineri de Iulian Mardar acoperă mai bine de douăzeci de ani de încercări lirice. Alcătuit din genuri foarte diferite de poezie, de la cea intimă, la cea militantă și până la fabulă, poetul a reușit să surprindă prin poemele de început. Și e un lucru imens să găsești o poezie aproape perfectă și alte câteva foarte bune la un debutant în cenaclu! Asta dovedește că are o intuiție corectă despre cum arată adevărata poezie, chiar dacă nu a avut până acum prilejul s-o exploateze. Dacă Iulian Mardar va face pasul de la hobby la poezie, asta numai de el depinde, cenaclul nostru a fost aproape unanim de acord referitor la calea pe care ar trebui să insiste.
Intuiția poetică e mai degrabă către modernism. Primele poeme sunt puternice, au imagini suprarealiste foarte bine conturate. Mi se par extrem de reușite. (Anca Șerban Gaiu)
Mizez pe primele trei poeme. Alte poeme merg pe un stil jurnalistic, trădează filonul prozei. Unele teme sunt minore. Fabula nu e convingătoare. Văd influențe din Sorescu sau Păunescu. Aș dori și o proză, aveți mână! (Stela Iorga)
M-a mulțumit poezia cu bunicii, e impecabilă. Putea avea un titlu la înălțimea emoției din poem. O atmosferă à la Khayyam, un pic orientală. Duce la o poezie a inimii. Se simte bine scriind. (Victor Cilincă)
A făcut un colaj din mai multe etape. E conștient de valoarea textelor, ordinea aleasă nu e întâmplătoare. M-ați convins. Mi-ar plăcea să mai citesc poezii de-ale dumneavoastră! (Simona Toma)
E o intrare în cenaclu care promite. O carte de vizită onorantă. Are lecturi serioase, are curaj să încerce mai multe genuri de poezie. Sunt texte scrise corect. Felicitări pentru debutul în cenaclu! (Marius Grama)
E o surpriză mai mult decât plăcută. Are mult din Dorin Tudoran ca ritm, "Câteva episoade neromanțate din viața bunicului meu". Are umor și nu e ușor să ai umor. Vocea lui e cea din prima parte. Dacă mai avea încă șase poezii așa, mă așezam la coadă să îl iubesc. Uneori forțează ludicul. (Cezar Amăriei)
Fabula abordează un subiect prea nou. Primele poezii mi-au plăcut în mod deosebit. (Viorel Crăciun)
I-ar prinde bine să se întoarcă înapoi la lumea satului, la versul sorescian. (Ioan Gh. Tofan)
Dovedește că are imaginație, lecturi și putere de scris. Să vedem cum evoluează către o poezie up-to-date. (Octavian Miclescu)
Vineri, 23 martie, orele 18.30, ne va citi Cezar Amăriei proză.
Andrei Velea

vineri, 16 martie 2018

Cronică de cenaclu: O poveste bine ticluită




Mizând pe farmecul limbajului, Cezar Amăriei ne-a prezentat o proză despre Galațiul de acum câteva secole. Mai precis, acțiunea se întâmplă undeva pe la jumătatea secolului XVI, chiar dacă e discutabil dacă limbajul e unul perfect mulat pe acea perioadă, unii colegi au opinat că ar fi aproape imposibil de citit astăzi. Deși e ușor previzibilă poanta în jurul căreia și-a construit textul, aici ar mai fi loc de îmbunătățire, proza a câștigat enorm de mult prin umor, coerență și corectitudine gramaticală. Munca de documentare este demnă de un adevărat filolog! Așteptăm cu mult interes continuarea.
Are un umor formidabil, mă simt ca în Rabelais. O adevărată poezie a râsului. Arhaismele au savoare. Amănunte exacte. (Victor Cilincă)
Povestea este foarte bine scrisă. Totul este foarte bine dozat. Este promițătoare. Foarte mult talent, echilibru. E un pic de cacealma. (Anca Șerban Gaiu)
Cufărul trebuie scos din Dunăre și continuată acțiunea până la realizarea tiparniței. O s-o mai citesc încă o dată. Mi-a plăcut mult. (Ioan Gh. Tofan)
E și o farsă modernă. Nu e nimic arhaic. E umor contemporan. Are o poveste foarte bine închegată, căreia i-a păstrat ritmul de la început la sfârșit. A muncit să dea forma corectă. Poanta a dat-o prea repede. Curge foarte frumos. Sunt mulțumit. (Tudor Neacșu)
Rareori la cenaclu găsești o poză cu astfel de dinamism. Reușește să fie veridic. E din stirpea lui Ilișoi. Pot fi amintiți Doina Ruști și Eugen Barbu. (Adi Secară)
Mixtum compositum între moldovenească și arhaisme. Umorul e suculent. Bate în mine o inimă de moldovean. Trimite la limbajul cronicilor. O notă extraordinar de bună. E multă muncă în spate. Foarte frumos. (Stela Iorga)
L-am întâlnit pe Cezar un mare colecționar. De lucruri. De povești, de oameni, de arome. (Carmen Neacșu)
Aș cumpăra cartea. M-a introdus în atmosferă din prima pagină. Vedeam târgul. Lectura e plăcută, curge. Nu e un text chinuit. (Iulian Mardar)
Vineri, 16 martie, ora 18,30, la sediul "Viața liberă", ne va citi poezie Iulian Mardar. 
Andrei Velea