Poemul prezentat vineri de Marius Grama, „Confesiunile fericirii – note de subsol”, încheie un proiect care se va materializa într-o nouă carte, „Monstrul și fericirea”.
Marius Grama a reușit să fie un monstru sacru al poeziei. Năucitor! Pasajul de final e impresionant prin simplitate, e ca un ochean întors. (Adi Secară)
Mi-a plăcut acest text foarte lung. Există mici scăderi de tensiune lirică. În anumite zone a plusat. Pe alocuri e un pic de exhibiționism liric. Parcă l-a luat tastatura pe dinainte. E sincer, nu e pedant sau ipocrit. (Stela Iorga)
Un text scris de Marius Grama l-aș recunoaște din prima. E o marcă! În acest text e mai îndrăzneț, mai ambiguu. Iese din matcă. Forțează metafora. (Anca Șerban Gaiu)
Pe Marius îl percep calculat. Cu sânge rece. Un asasin liric. Un poem imperfect care sună bine, scris când cu creierul, când cu inima E o emoție echilibrată. (Iulian Mardar)
Unele versuri sunt prea explicative. Dau senzația de puțină aroganță. Pasaje superbe. E o tensiune foarte puternică în unele zone. Îmi place! (Ana Maria Panagatos)
Abundența de metafore poate fi benefică dacă fiecare s-ar regăsi într-un poem. (Paul Budeanu)
Foarte multă matematică. Bătaia inimii care bate la porțile fericirii. În prima parte e multă trăire. (Carmen Neacșu)
M-a cucerit prin structură, ritm și muzicalitate. Mi l-am imaginat într-o limbă pe care nu o cunosc. Sunt pe alocuri și pasaje disonante. Un text bine dozat. (Cezar Amariei)
E o temă întâlnită și în celelalte texte. Tematica paradoxală a fericirii. Mi-a plăcut finalul. E o goană după fericire greu de anticipat. Mai bine scrisă. Multe versuri de reținut. (Cristina Dobreanu)
E puternică imaginea îndrăgostiților – cârpe îmbibate în benzina unui cocktail Molotov! Paradoxuri uimitoare: fericirea ca monstru ori monstrul cu jucăria de pluș. Comparații neașteptate, unele de mare forță, precum cele ale coastelor iubitei – dălți care sculptau în carnea iubitului, mai mult, „de parcă mi-ai fi pus decorații ca la paradele militare sovietice”, sau „recondiționarea” inedită a unor termeni – „mașina timpului” devine, cu umor fin, „mașina de tocat a timpului”. Autorul vrea să uimească și oferă mici sacrilegii culte, precum „poza lui Dumnezeu din profil”. (Victor Cilincă)
Mi-a plăcut acest text foarte lung. Există mici scăderi de tensiune lirică. În anumite zone a plusat. Pe alocuri e un pic de exhibiționism liric. Parcă l-a luat tastatura pe dinainte. E sincer, nu e pedant sau ipocrit. (Stela Iorga)
Un text scris de Marius Grama l-aș recunoaște din prima. E o marcă! În acest text e mai îndrăzneț, mai ambiguu. Iese din matcă. Forțează metafora. (Anca Șerban Gaiu)
Pe Marius îl percep calculat. Cu sânge rece. Un asasin liric. Un poem imperfect care sună bine, scris când cu creierul, când cu inima E o emoție echilibrată. (Iulian Mardar)
Unele versuri sunt prea explicative. Dau senzația de puțină aroganță. Pasaje superbe. E o tensiune foarte puternică în unele zone. Îmi place! (Ana Maria Panagatos)
Abundența de metafore poate fi benefică dacă fiecare s-ar regăsi într-un poem. (Paul Budeanu)
Foarte multă matematică. Bătaia inimii care bate la porțile fericirii. În prima parte e multă trăire. (Carmen Neacșu)
M-a cucerit prin structură, ritm și muzicalitate. Mi l-am imaginat într-o limbă pe care nu o cunosc. Sunt pe alocuri și pasaje disonante. Un text bine dozat. (Cezar Amariei)
E o temă întâlnită și în celelalte texte. Tematica paradoxală a fericirii. Mi-a plăcut finalul. E o goană după fericire greu de anticipat. Mai bine scrisă. Multe versuri de reținut. (Cristina Dobreanu)
E puternică imaginea îndrăgostiților – cârpe îmbibate în benzina unui cocktail Molotov! Paradoxuri uimitoare: fericirea ca monstru ori monstrul cu jucăria de pluș. Comparații neașteptate, unele de mare forță, precum cele ale coastelor iubitei – dălți care sculptau în carnea iubitului, mai mult, „de parcă mi-ai fi pus decorații ca la paradele militare sovietice”, sau „recondiționarea” inedită a unor termeni – „mașina timpului” devine, cu umor fin, „mașina de tocat a timpului”. Autorul vrea să uimească și oferă mici sacrilegii culte, precum „poza lui Dumnezeu din profil”. (Victor Cilincă)
Vineri 18 mai, orele 18,00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Carmen Neacșu.
Andrei Velea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu