Proza prezentată vineri de Carmen Neacșu s-ar putea înscrie, ca stil, în realismul psihologic, amintind, prin finețe, prin atmosferă și prin acuitatea observațiilor de scriitorii interbelici. Parte a unui viitor roman, intitulat "Destul", fragmentul prezentat a fost compus din două părți, o primă parte axată pe duioșie și pe tristețe, o a doua mizând pe umor. Chiar dacă prima parte a câștigat în fața publicului, poate că, citite invers, nu ar mai fi fost aceeași diferență în aprecieri. La Carmen Neacșu, scriitura câștigă prin emoție și prin sensibilitate. Dar un roman înseamnă și arhitectură, lucru pe care îl vom putea discuta mai aproape de momentul finalizării.
Prima parte m-a făcut să mă gândesc la Șișkin, "Scrisorar". Reușește să transmită multă emoție. Limpede vede doar inima. (Anca Șerban Gaiu)
Mai sunt expresii la care trebuie lucrat, un pic naive. M-am imaginat la biblioteca "V.A.Urechia" ținând în mâini o carte cu paginile îngălbenite, din alt timp. M-a ținut treaz, stă în picioare. (Iulian Mardar)
E un dezechilibru între cele două părți. Mi-a plăcut schița personajului Olga. Bine realizată atmosfera din prima parte. A doua parte nu are intensitatea primei părți. (Cezar Amariei)
O scriere decentă, cu multă sinceritate. Sunt și multe stângăcii, dar reușește portrete remarcabile din câteva tușe. Echilibrată. Sensibilizează prin ținută. Mici inserții lirice care conferă savoare textului. Îmi place ironia finuță și delicată. Are un condei bun, fin. Bravo, Carmen! (Stela Iorga)
Carmen are cursivitate în scris. Parcă îi pune cititorului sentimentul în sufletul lui, să îl simtă el. Imaginile sunt filmice, veridice. (Ana Maria Panagatos)
Este de-a dreptul fermecător modul în care Carmen reușește să concentreze în cinci pagini duioșia, umorul, tensiunea și imprevizibilul unor vieți pe care le povestește cu pasiune, cu patimă, pe alocuri. Observă detalii - culori, mirosuri, reacții - cu perspicacitatea unui cameraman profesionist. În același timp, angrenată în firul povestirii, scapă formulări mai greoaie, mai contondente, de care mi-ar plăcea să scape la o recitire sau la o editare mai atentă a textului.
Mai sunt expresii la care trebuie lucrat, un pic naive. M-am imaginat la biblioteca "V.A.Urechia" ținând în mâini o carte cu paginile îngălbenite, din alt timp. M-a ținut treaz, stă în picioare. (Iulian Mardar)
E un dezechilibru între cele două părți. Mi-a plăcut schița personajului Olga. Bine realizată atmosfera din prima parte. A doua parte nu are intensitatea primei părți. (Cezar Amariei)
O scriere decentă, cu multă sinceritate. Sunt și multe stângăcii, dar reușește portrete remarcabile din câteva tușe. Echilibrată. Sensibilizează prin ținută. Mici inserții lirice care conferă savoare textului. Îmi place ironia finuță și delicată. Are un condei bun, fin. Bravo, Carmen! (Stela Iorga)
Carmen are cursivitate în scris. Parcă îi pune cititorului sentimentul în sufletul lui, să îl simtă el. Imaginile sunt filmice, veridice. (Ana Maria Panagatos)
Este de-a dreptul fermecător modul în care Carmen reușește să concentreze în cinci pagini duioșia, umorul, tensiunea și imprevizibilul unor vieți pe care le povestește cu pasiune, cu patimă, pe alocuri. Observă detalii - culori, mirosuri, reacții - cu perspicacitatea unui cameraman profesionist. În același timp, angrenată în firul povestirii, scapă formulări mai greoaie, mai contondente, de care mi-ar plăcea să scape la o recitire sau la o editare mai atentă a textului.
Vineri, 25 mai, orele 18, la sediul "Viața Liberă", ne va citi poezie Dorian Stoilescu, fost profesor de informatică în Galați și București, doctor în educație (University of Toronto), în prezent academic la Western Sydney University.
Andrei Velea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu